Vâjâiala de Paște. Prima zi

TIPĂREȘTE

Se pare că primăvara a venit, indubitabil! Nu de alta dar, iată, tocmai ce trece și ce-a de-a treia zi de Paște și, pe viitor, ne pregătim de concediile din vară pe care abia le așteptăm.

Primăvara este un lucru frumos care ni se întâmplă : scăpăm de hainele greoaie, devenim, deci, mai spințari în purtări, ne etalăm, parte din bărbați, tricourile alea, cumpărate, intenționat, cu două numere mai mici, din dorința de-a epata cu atletul care zace în fiecare bărbat.

Bine, mulți dintre masculi, ca să-și capete forma anatomică perfectă, merg la sală și trag de fiare sau de diferite instalații. Pentru că de ce?! Pentru ca să facem femeile să-ntoarcă privirea, admirativ, după noi.

Cei care n-au talent la exerciții fizice s-ar putea folosi, pentru a câștiga admirația fetelor, de o altă instalație, se cheamă, acronimic, ATM, adică-i o mașină din aia, de are înăuntru un chinez mititel, care-ți numără banii și ți-i dă printr-o fantă. Lucru bun...

În cazul meu nu poate opera faza cu corpul cu mușchii dăltuiți și nici cea cu ATM-ul, banii fiind gestionați strict de jumătatea mea. Nu, nu de jumătate din corpul meu ci de jumătatea din familie, care, spre fericirea mea, e și partea frumoasă a familiei mele.

Exasperat de ariciul pe care-l are, acum ceva timp am purtat o discuție cu ea. Am întrebat-o dacă pot să-i pun două întrebări. A zic că da, așa că am întrebat-o , două întrebări, una după alta :

- Pot avea mai mulți bani de buzunar?

- De ce nu?

Răspunsul încă nu l-am primit, dar, nu-i nimic, știu că așa e ea, ține la mine. De exemplu, luna asta facem 28 de ani de căsnicie oficială, plus cei 5 ani de relații de cofetărie pe care i-am avut înainte de ofițerul stării civile, ăhă, de câtă vreme suntem împreună???!!!

Chiar deunăzi am găsit pozele de la nuntă, i le-am arătat și, pe ea, fire simțitoare, a podidit-o plânsul. Printre sughițuri am înțeles că spunea ceva de genul ” Oh, Doamne, trebuia să deschid ochii mai bine! ” dar n-am înțeles la ce se referea ?! Bine, pe vremea când m-am însurat, eram slab și urât de spuneai că fac reclamă la ghinion.

Mă rog, asta-i altă discuție, să revenim la subiectul acestui review și anume la ce-am făcutără noi în alea doo zile libere de Paște, pe unde și ce-am văzut și de ce.

Zic doar, ca să-nchei discuția despre Paște că eu am ținut cu strictețe de post: ăla de viceprimar, că, în rest, despre postul alimentar, nu s-a lipit de mine!

Mă rog, sper că Doamne-Doamne să nu fie extrem de supărat pe mine din cauza asta, el știe că-L iubesc, dar iubirea nu poate fi condiționată de ceva atât de insignifiant, cum ar fi postul.

Ca tot românul, de Paște am consumat numai mâncare ușoară, exact așa cum au spus medicii la radio: borș, drob și friptură, toate din miel, ca să fiu în trend, bașca oo roșii, caș, urdă și alte chestiuțe din astea, mezelicuri cum s-ar spune. Normal că am avut și legume la masă, de care nu m-am atins, doar m-am uitat, ca să nu altereze gustul de carne!

Cozonacii și pasca nu strică gustul, vă promit eu, puteți încerca ”sens peur”, vorba englezului Goethe

N-am abuzat nici de băutură, ceva țuică și vin roșu, ambele de la mine din beci, eventual și vreo doo sticle de bere, de trei litri fiecare.

Altcumva, fiind oarecum ghiftuiți, ne-a venit cheful și anume de-a călători, undeva unde să nu mergem prea mult cu mașina dar, musai, să vedem locuri frumoase, grabnic aducătoare de bună dispoziție.

Ce să fie, ce să fie?! Ca un adevărat cap de famelie de mă aflu, am decis, tăios, că mergem unde vrea Adriana! Așa că am luat drumul spre Slănic-Moldova, aruncându-ne-n viață, la ce-o fi!

Pe drum creerele meu a dat semne că nu i-au murit neuronii, sinapsele alea au făcut ceva scântei și am decis că să mergem la barajul de la Valea Uzului și-apoi, spre Comănești, să belim ochii pe-acolo, urmând ca, venind nazati, spre casă, să adăstăm ceva timp prin frumoasa stațiune Slănic Moldova, care unora dintre membrii AFA le spune ceva.

Păi, plecând din Mărășești, pe DN 2, până la Adjud, dupe care, mergi spre Onești pe DN 11A, până la Onești și, mai departe de-aicea, pe DN12 A, până la Comănești.

Pentru mine orașul Comănești stârnește oareșce emoții, legat de faptul că, pe vremuri, long time ago, a fost primul oraș unde, la Adjud jucând, am performat în Div. C, la juniori. Am jucat portar și, nu știu de ce, echipa mea a bătut, cu 3-1.

Pe bune, Comănești era un oraș frumos pe atunci, aveau echipă bună că o ținea Intreprinderea Minieră de acoloșa.

Cum vă spuneam, ajungi aicea mergând pe DN 12 A dar, dacă ai chef de ducă, mergi mai departe, spre Miercurea Ciuc. Traseul este chiar frumos, să știți, șoseaua bunicică, deci, care vreți, faceți cum vă spui! Dacă o să regretați și vreți să vă răzbunați, iacă, vă dau numărul de telefon: 07** /***. ***

Cum vă spuneam, Comăneștiul este un oraș frumos, măcar pentru cadrul natural. Este de acord cu mine și Alexandru Vlahuță , care a spus în „România Pitorească”: Comăneşti, sat mare, frumos, aşezat în munţi, pe tăpşane deschise, uşor înclinate spre apa Trotuşului. Tăcut priveşte de pe podişul din stânga măreţul castel, care-şi întinde în fund, spre codri – parcu-i întunecos, cu drumuri tăinuite, cu bărci pe lacuri, cu punţi peste cascade şi boschete de portocali… ” Na, poftiți de mă contraziceți !

Cam ce vreți, câtă vreme sunteți politicoși și civilizați. Nu uitați, educația-n zonă este accentuat proletară, mare parte din locuitori având sau au avut tangențe cu munca-n mină, deci nu prea găsiți suflete poetice. Mina a fost închisă, definitiv, în anul 2005 , stilul de viață a rămas .

Tot pe-aici, se muncește, încă, la pădure, unde, vorba aia ”Carte multă nu se cere/ Prost să fii și s-ai putere! ” Deci, atenție la ce glume faceți, poate că glumele seci nu au prea multă căutare !

Cum intrați în Comănești, dinspre Onești, spui, fie că veniți cu auto, fie cu trenul, primul obiectiv frumos de văzut, este Gara CFR Comănești.

Gara a fost construită și dată în folosință în 1892. Cel care a proiectat-o, inginerul Elie Radu s-a inspirat după construcția Gării CFR Curtea de Argeș și cea din Lausanne, aflată în țara prietenă Elveția. Dac-o fi adevărat, iacă, nu vă poci spune, Gara CFR din Curtea de Argeș am văzut-o, pe cea din Lausanne, niet!

De ce or construit Gara, e simplu, vă spuneam că la Comănești au fost exploatări miniere și cărbunele ăla trebuia transportat, la fel și lemnul din pădurile de lângă.

Familia Ghika a fost una dintre cele mai importante ale istoriei românești. Se știe că această familie a dat României (Moldova și Țara Românească )cum a fost împărțită ceva timp, 25 de domnitori.

Frumuseţea locurilor dar şi moşia marii familii boiereşti Ghika l-au impresionat şi pe istoricul Nicolae Iorga, care, în 1918 remarca: „Comăneşti, moşie a familiei Ghika, [... ] Castelul, o clădire nouă, în mijlocul unei grădini foarte frumoase, se găseşte în faţa gării smălţuite şi încununate cu turnuri, care se pot admira mai mult decât locui şi întrebuinţa”. Clădirea a fost inclusă în lista monumentelor istorice, din patrimoniul naţionalș . Această construcţie ridicată prin 1890 poartă semnătura arhitectului Albert Galleron (1847-1901). Galleron era un arhitect francez care într-o anume perioadă în care moda era franţuzească în mai toate clădirile, a proiectat câteva clădiri devenite embleme arhitecturale ale capitalei, printre care Ateneul Român..

Acuma, ca să fie pe dreptate, alaltăieri, când am fost eu acolo, Castelul era foarte închis.

Castelul a avut o istorie lungă, în decursul timpului devenind sediul diferitor institituții. Acuma găzduiște sediul Muzeului de Etnografie și Artă din Comănești.

Fiind închis, ca să-l putem vizita, aveam opțiunea pătrunderii prin efracție, de care, însă, n-am abuzat, ne-am mulțumit să ne uităm, pe-afară, la el. Nu, nu era o poartă nouă, deci privirile noastre nu se pot potrivi cu zicerea ce se referă la perspectiva vițelului atunci când vede o poartă nouă.

Parcul Castelului nu m-a impresionat, mi s-a părut chiar neîngrijit, mai ales că era prima zi de Paște, când tot omul găsește o lingură de var să mânjească niște borduri iar iarba nu era tunsă. Dar, asta e, e drept, eu sunt mai mereu, așa, cârcotaș.

Lacul este un must see al locului, e păcat să treci și să nu-l vezi!

Cert este că, odată ajunși în comuna Dărmănești, venind dinspre Comănești, faci, ușor, la dreapta. Mergi, preț de vreo 13-14 km pe DJ 123. Aveți încredere, drumul vă va duce exact deasupra barajului.

Șoseaua este asiguratoare de mici șocuri, sunt întreținute gropițele și chiar unele hârtoape , dar, drumul este suferitor. Ba, de la un punct, este proaspăt asfaltat. Se merge prin pădure și se urcă, dar nu nebunește, este chiar bine. Căldura de-afară este estompată de umbra brazilor, dar, pădurea este mixtă, foioase-rășinoase, deci, peisajul este încă știrb.

La un moment dat, printre copaci, se vede silueta zveltă a barajului, motiv de poze. Apoi, la circa 1 km mai sus, ajungi chiar la baraj.

Am oprit și noi dar, surprize, nu ai voie pe coronament, stăm doar și ne uităm. M-am uitat la lumea de-acolo, nimeni nu părea să aibă bomba la el, dar, nah, paza bună trece primejdia rea.

În locul unde-am parcat mașina se vede și silueta unui frumos motel, închis în totalitate. Un mare anunț ”De vânzare” arată cât de comercial este locul. Nope, nu veți mânca mici și nici să beți bere aicișa nu o să puteți , este închis.

Ne mulțumim cu priveliștea barajului și a lacului de acumulare

” Lacul de acumulare Poiana Uzului este situat in apropiere de Sălătruc si are ca scop principal alimentarea cu apa si producerea de energie electrica. Barajul in spatele caruia s-a format lacul este un baraj cu contraforti, unul dintre putinele baraje de acest fel din Romania. Barajul este inalt de 84 de m, lung de 507 m iar lacul are o lungime de 3,75 km, o suprafata de 334 hectare si un volum de 98 milioane metrii cubi. Adancimea maxima a lacului este de 64,7 m. ” zice un sait de ne explică ce și cum e cu lacul.

”In acest lac pitoresc traiesc mai multe specii de peste, asa incat este un loc ideal pentru amatorii de pescuit. Se plateste o taxa ca sa stai pe balta si sa iti incerci norocul, dar pasionatii nu vor regreta pentru ca pestele trage bine.

Ca informatie utila, malul stang este bolovanos si nu e recomandat pentru excursii sau pescuit in familie, fiind pericol de accidente pentru copii.

Pescarii pasionati sustin ca Valea Uzului este n loc unde poti sa stati o saptamana si sa pescuiesti in toate felurile fara sa te plictisesti. Lacul are caras, stiuca, pastravi.

Daca pescuitul nu e punctul vostru forte, va puteti incumeta sa parcurgeti unele dintre traseele montane care ofera privelisti spectaculoase.

Iata cateva trasee spre Muntii Ciucului: Podul de Piatra – Darmanesti, Podul de Piatra – Valea Uzului (sat), Lacul Poiana Uzului – Cascada Nasolea Mare, Lacul Poiana Uzului – Varful Obcina Laposu, Lacul Poiana Uzului – Varful Muierusu.

Mai puteti urca si in masivul Nemira pe una dintre aceste rute: Lacul Poaia Uzului – Varful Fantanii – Lemnia (sat), Lacul Poaia Uzului – Varful Nemira Mare, Lacul Poaia Uzului – Rezervatia Nemira, de unde incep numeroase alte trasee, Lacul Poiana Uzului – Varful Farcu, Lacul Balatau, amonte – Rezervatia Nemira. ” ne spune același sait

Mă rog, noi nu eram pregătiți pentru așa ceva, voiam doar s-aerisim celula nervoasă aflată în posesia noastră, așa că ne-am declarat mulțumiți cu ceea ce-am văzut, apoi, am năpădit în mașină și am pus cap compas spre Slănic Moldova.

Plecând din zonă, am mers spre Tg. Ocna. Am trecut pe lângă prima sondă săpată prin foraj mecanic din România, sondă bătută în 1861. Făcut poza de rigoare și apoi, plecat mai departe.

Am dat să intrăm în frumosul drum spre Slănic Moldova dar am avut prilejul ocaziei să vedem că nu se poate merge că se surpase drumul. Aveam de ales o cale ocolitoare, prin orașul Tg. Ocna, dar, am decis să renunțăm, să mergem spre casă, trebuia să-l vedem pe Vettel cum câștigă în Grand Prixul de la Bahrain.

Per total, dacă a meritat tot drumul? Răspuns: DA! Am clătit creerele, am văzut locuri frumoase și aducătoare de bucurii.

Acuma, pe bune, am fost și la Mănăstirea Cașin, dar, despre ea, altă dată.

Nenea web, te rog, asigură nivelul de zgomot al acestui review prin : youtube

Altfel, haidi, pa!

---

VIZUALIZĂRI: 1177 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI