Există mai multe întrebări decât răspunsuri... Descoperită din întâmplare în 1835, Grota Scoicilor (Shell Grotto) – o structură subterană cu pereți curbați din cretă – este tapetată cu 4,6 milioane de scoici. Acestea formează un mozaic magic, alcătuit din modele și simboluri inedite. A fost oare un loc de cult, un spațiu pentru întâlniri secrete sau o construcție extravagantă și bizară (o „folly”)? Nu știm cine a ridicat acest loc uimitor și nici din ce motiv, însă, încă de când primii vizitatori au coborât scările din cretă în 1838, originile grotei au stârnit numeroase controverse. Pentru fiecare expert care o consideră un templu antic, există o altă persoană convinsă că a fost locul de întâlnire al unei secte secrete; pentru fiecare păgân entuziast, există un sceptic gata să conteste această viziune romantică sau exotică. La prima vedere, designul grotei sporește și mai mult misterul: scoici obișnuite – precum cele de tip *cockle*, melci marini, midii și stridii – creează o abundență de modele și simboluri ce par să se unduiască. Locul stimulează imaginația, oferind nenumărate interpretări: „copaci ai vieții”, reprezentări falice, zei și zeițe, precum și un element care seamănă izbitor cu un altar – pentru a numi doar câteva dintre ele. Există, totuși, un singur fapt incontestabil despre această grotă: este o operă de artă unică, ce merită prețuită și conservată, indiferent de vechimea sau originile sale. P.S sunt curios de parerea colegul nostru @Pușcașu Marin :)