Ecouri scrise pe AFA [p.1 /1934]
[doar cele încărcate în anul crt și anul trecut]
Din punctul nostru de vedere cazarea a fost foarte bună, iar eu cu găluștile la varză m-am întâlnit și în Slovacia și în Cehia, este tradițional. Și era bine pregătită. Dar fiecare cu gustul lui.
Animalele împăiate sunt 100% sigur că erau cumpărate și sunt folosite pt nota de autentic, de han de munte, cu zone de vânătoare. Eu personal sunt contra uciderii și mai ales a etalării ulterioare, dar acolo sunt un decor care crește punctajul hotelului pentru mulți turiști - priviți-le ca pe o chestie vintage de anticariat.
Să vă plictisesc și cu compoziția mea:
Hotelul are o locație bună, lângă șoseaua principală, este ușor de ajuns și este ușor retras, cu loc bun de parcare. Zona este liniștită, cu peisaj frumos. Clădirea este bine îngrijită, confort de clasă și igienă super de la holul de intrare până în camere, bar, restaurant, terasă, piscină. Camerele sunt spațioase, toate au aceeași mărime, cu un pat dublu, confortabil, 2 paturi suprapuse și o canapea spațioasă, cu baie curată, bine dotată. Are un lift excelent pt cele câteva etaje. Este o afacere de familie în care cei doi Ertl seniori veghează, dl Ertl cel tânăr muncește cât 5 la recepție, bar, sală de mese și oriunde este nevoie de sprijin, iar angajații fac de toate cu amabilitate și cu zâmbetul pe buze. Mâncare excelentă, cu porții mari și gustoase, la prețuri bune – este riscant să comandați 3 feluri de mâncare odată, greu de făcut față. Localitatea este pe malul unui lac frumos, cu dotări turistice impresionante și cu munți în imediata apropiere. Recomand și pentru sejur de câteva zile, dar și pentru o vacanță mai lungă. Ce ne-a lipsit – aer condiționat și frigider, dar era o vară foarte caldă.
Aici chiar ne-a plăcut, despre Albergo Miralago regret, nu comentez, unde impresiile au fost mai slabe prefer să nu. Poate nu este cel mai bine, dar așa sunt eu. Vor mai urma Raggaschlucht, Grossglokner, Fortalezza, Tre Cime etc, obligatoriu Postojna și Plitvice.
A fost o vacanță excelentă, păcat că nu mai am picioarele măcar ca acum 5 ani, să fi umblat mai mult. Mai ales că grupul a fost bun, cu oameni simpatici, de echipă. Poate mai repetăm.
Da, tocmai ce-am spus că multora le trezesc amintiri frumoase! Acest mic colț de rai a fermecat multă lume, pe bună dreptate!
Nici nu vreau să mă gândesc ce rău mi-ar fi părut să nu mergem. Astfel am avut o zi plină, frumoasă, relaxantă, iar de-ar fi să repet, n-aș zice nu!
Urmează să scriu despre taverna unde am mâncat, un loc excepțional, pe care-l recomand cu drag!
Străzile înguste cu vilele îmbrăcate în bougvilia... micuța piațetă unde am stat la umbră și am mâncat plăcinte calde... așa țin minte Paxi cea micuță!
Gaios, mai mare, mai animat... și impozantele yahturi... alte amintiri...
Felicitări pentru plimbare!
Toate cele bune!
Lefkada este unică, indiferent ce spunem, prin culorile incredibile ale mării ce-o înconjoară! Parcă niciunde nu e marea așa de bleu, valurile mai spumoase, lăptoase, ori cu reflexii verzui. Am revăzut multe din locurile știute, dar și unele pe care le-am ratat atunci în 2013. Egremni era acolo, am fost de 2 ori, Katsiki, Milos, etc. Mă bucur pentru Egremni, mă bucur că s-au refăcut treptele, trebuie musai să revenim și noi! 🤔
Vorba ta, să mergi de o sută de ori și nu te plictisești!
Categoria a treia când doarme?
Cât suntem încă pe pământ, eu îți spun bine-ai venit!
Aici se doarme (minim) 8 ore pentru o judecată limpede deși majoritatea religiilor ne spun să nu judecăm.
Adevărat, sunt câțiva oameni pe planetă care nu dorm deloc de ani de zile dar ei sunt excepția. Au ceva lămpi în filaj. Nu că aș judeca...
Și toate trei categoriile mănâncă ciorba la amiază. Cu cine și când vorbesc e treaba lor (și a interlocutorilor lor). Dar ciorba la amiază, asta e clar.
Cei diurni citesc J. J. Rousseau.
Cei nocturni vorbesc noaptea cu duhurile (sau să scriu stihiile...).
Și nu, omul nu este produsul comunității decât parțial. Mai intervine și ereditatea. Adevărat, se adaptează mediului dar nu 100%. Nu cunoaștem procentele sau, cel puțin, eu nu le cunosc. Oricum, cred că sunt variabile dar ereditatea nu dispare niciodată.
Un german strămutat în România nu va deveni ever român. Omul nu este într-atât de maleabil. Dovadă, migrațiile de repatriere de-a lungul timpului, au fost mai multe: prin anii ' 50, prin' 90, altele - polulații întregi, sate întregi.
Adevărat, ei se adaptează dar fundamental nu se schimbă niciodată. N-au cum.
Și de ce ar trebui să facă tot cetățeanul politică dar filizofie nu? Atunci am înțelege mult mai multe: ereditatea, legea cauzei și efectului și multe altele.
Cred, cu tărie, că viața pe pământ e o șansă să (ne) îmbunătățim. Crizele nu ajută.
+
Eu nu reprezint comunitatea la scară mică. Avem diviziunea muncii. Să se îngrijească bărbații de politică! (Recomandat, mai înțelept decât a făcut-o Stere). Eu mă duc să fac o ciorbă.
Am fost de curând acolo (acum trei săptămâni), am avut un oaspete vietnamez (o colegă a fetei mele). A fost destul de încântată de Muzeul Etnografic, tot cerea explicații de tot felul, precum și de Muzeul de Artă. Nu i-a spus nimic Muzeul de Istorie - era de așteptat -, și a fost destul de dezamăgită că nu s-au pus în funcțiune automatele muzicale de la Muzeul de Știință. (Am filmări făcute în august, dar nu am timp să scriu despre asta, că mă ocup cu ecouri. 😁)
Acum, cu Fostul Palat Domnesc (mă rog, al Ocârmuirii, cum insistați dvs): există poze de la 1890, era în picioare, nici vorbă de ruine. Adevărat, trecuse printr-un incendiu și prin 50 de ani fără „investiții” , orice clădire de degradează într-un astfel de interval - dar nu fusese nici bombardat, nici nu a fost în acei ani vreun cutremur major - cel mai mare, unul de 7,1 în 1894.
În epocă erau discuții că regele nu se preocupă de a doua sa capitală, prin urmare s-au găsit la un moment dat bani pentru restaurare. Care a fost făcută într-un mare fel, mulțumită lui Berindei.
Faptul că se scriu articole academice despre faptul că noul palat depășește cu jumătate de metru amprenta celul vechi înseamnă că diferențele dintre ele nu sunt deloc subînțelese. Cam asta voiam să spun.
Sa știi ca ajungi acolo sus, pe unul dintre cei mai activi vulcani ai lumii, e intradevar o experiență memorabila!
Mă bucur mult să văd din nou treptele către Egremni, mă bucur să ştiu că plaja aceasta fabuloasă se poate vizita din nou de pe uscat.
Mulţumesc pentru aducerile aminte, mulţumesc pentru fotografii de vis, plaje superbe! 
O bilă albă pentru apariția marcajelor: o floare verde🍀. Drept ordine de vizitare recomand și eu mai întâi Lazăru (traseu puțin mai lung, dar mai ușor), apoi cascadele de pe Valea Mării pentru a fi impresionat cu adevărat. La Lazăru în ochiul cascadei erau prăbușiți mai mulți brazi uscați.
Cei din Uricani au marcat mai multe trasee și poteci tematice (cnipturicani.ro/wp-conten ... 9ul-uricani.pdf). Bravo lor!
Voi reveni în zonă!
Numai bine!
Omul obișnuit nu e nici mai bun, nici mai rău decât mediul în care se mișcă. Preia prejudecățile celorlalți, bunele și relele din jur. Se ridică și coboară împreună cu comunitatea sa. Mulți conaționali de-ai noștri, ajunși afară, se integrează perfect și se dovedesc capabili de chestii pe care nu le-ar face niciodată acasă. Așa cum un neamț ajuns la noi devine român sadea 😀.
Am folosit „negarea politicii” , nu „neimplicarea în politică” . O mică mare diferență. Neimplicat politic sunt și eu și intenționez să nu schimb asta. Dar deschid ochii la ce întâmplă în jur, plus că mă străduiesc să-mi fac bine meseria. Asta e politica pe care o fac. Și pe care ar trebui să o facem cu toții, iar atunci nu ne-ar mai conduce toți neisprăviții.
Și da, alpinistul dvs. e demn de toată stima. Și nu: de fapt a făcut un gest politic. Cu adevărat politic, adică s-a implicat în viața polisului, a comunității. Avem tendința să uităm semnificația anumitor cuvinte.
Mai schimb și eu formatul (dar destul de rar) pentru a atrage și alți cititori către materialele referitoare la obiectivele importante dintr-un loc. Nu merge😁
Sănătate și numai bine!