Ecouri scrise pe AFA [p.1 /1732]
[doar cele încărcate în anul crt și anul trecut]
„Perceptia generala despre cascade este alta, de aceea oameni nu baga in seama aceasta frumusete partial ascunsa! ”
Şi tu ai dreptate. Ipoteza ta cu înălţimea de la care cade apa este corectă şi mi-a amintit de o cascadă din Madeira, foarte spectaculoasă pentru că era foarte înaltă. Ne-a atras atenţia şi am oprit autocarul pentru a o admira. Acolo mi-a fost greu să prind toată cascada într-o singură poză 
oricât încercam să mă îndepărtez de ea.
„Dar si peisajele din jur sunt superbe. Merita oprit si doar pentru ele, mai ales toamna, cand culorile sunt atat de variate. ”
La Moieciu mi-a plăcut mereu să mă plimb pe dealurile din jur. Indiferent de anotimp. Doar să mă plimb.
Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou! 
„Frumos e toamna la Moieciu, peisajele sunt mirifice, nici nu are cum să fie altfel când despre acest anotimp se spune că e cel mai talentat artist al naturii. ”
Mare dreptate ai. Bogăţia de culori este fantastică toamna.
„Cât am bătut eu cărările prin zona Moieciu-Bran, deși aveam habar de existența acestei cascade (și) spre rușinea mea nu am fost niciodată să o admir, tot timpul am dat întâietate altor obiective de prin partea locului. ”
Eu cărările nu le-am prea bătut deşi am ajuns deseori în această zonă, însă mergând cel mai adesea cu prietenii, în afara Castelului şi a bazarului din vecinătate, principalele obiective erau grătarele şi scurtele drumuri la Wolf pentru reîntregirea proviziilor.
Eu sunt fan mare şi cu atât mai onorată mă simt datorită vizitei şi aprecierilor tale 
Mulţumesc mult pentru ecou!
Ţi-am savurat articolul ca dealtfel tot ce scrii despre munţii Făgăraşi. Prima dată am fost la cabana Sâmbăta pe la 15-16 ani pe când eram elevă. A fost dragoste la prima vedere. Apoi, am avut şansa să fac 3 ani stagiatura la C. Ch. din oraşul Victoria ( Ucea) unde altă distracţie nu aveam decât să mergem pe munte. Nu am fost pe creasta vestică mai departe de Serbota, Avrig, Negoiul ptcă ne făceam mai mult veacul urcând pe Tărâţa- Podragu şi apoi mai departe, Vistea (nu exista refugiu), Moldovanu, monumentul lui Nerlinger şi al iubitei lui, ajungeam la Capra de unde am urcat de câteva ori pe Vânătoarea lui Buteanu, apoi Bâlea, lacul Doamnei, Lăiţa, Călţun, ( nu avea refugiu) Negoiu (s-ar putea să le încurc ordinea că au trecut de atunci mai bine de 60 de ani). Am zâmbit când ai scris că la un moment dat ai mers pe sistem de avarie. Eu am făcut altceva: m-am aşezat de-a latul pe cărare aproape de vârful Moldovanu şi acolo am rămas vreo 10 min până ce băieţii mi-au dat câteva bucăţele de rahat (singurul energizant pe atunci prin 58-60) şi apă rece dintr-o gamelă scăpată din al doilea Război Mondial. Nu aveam constituţia fizică potrivită fiind micuţă (pe atunci 11.55, acum sub 1.50), plinuţă, picioare scurte la care dacă adăugai şi rucsacul în spate cu de toate, îţi dai seama, că numai pasiunea pentru munte mi-a dat forţa necesară. Lucram în mediu toxic şi la două săptămâni aveam o sâmbătă liberă în care plecam, unde? pe munte. Dormeam uneori la Fata Pădurii, o căbăniţă la început de urcuş. Această pasiune mi-a rămas până la bătrâneţe dar nu mai aveam rucsac în spate, nici bocanci cu ţinte ci mijloace de urcat moderne pe Mont Blanc, Fuji San, Etna sau Vezuviu - aşa că nu am mai avut trăirile de la Trei Pasi de Moarte sau Strunga Dracului. SĂ-ŢI MAI SPUN FELICITĂRI? De prisos. Ţine-o aşa mai departe! De poze ce să spun? Su-per-be!.
— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
Dacă ma uit doar la ce comentează alti colegi despre micuțul dejun... avand coji de ouă si crenvusti de liga 5 imi dau seama că bateți câmpii...
Hai să spunem lucrurilor pe nume, sa fim realisti in ce afirmăm si concluziile sa le tragem in concordanță cu cea ce relatăm... Sincer si concis!
Toate cele bune!!!
Sau... poate ceva video de pe acolo? Dacă ai filmat câte ceva, ar fi zuper-util — link încărcare video.
Mulţumim pentru impresii, te aşteptăm şi cu alte recomandări din vacanţele ori excursiile tale trecute sau viitoare.
--
„Numele utilizator” alocat automat de către program (la primul review încărcat) - ux127328 - este, pare-se, confuzant, derutant pentru unii utilizatori. Când ai timp, îl poți schimba într-o formă mai „umană” (de ex „popescu2020”) - folosind butonul schimbă username de aici
Super poze. Super articol. Cum se numeste satul unde ai fost?
Sunt cu totul de acord că
„timpul parea din alte secole, dar totul modern, curat, atractiv”
. Foarte civilizat şi destul de facil de vizitat în Puglia. Şi nu foarte scump. De asemenea, sunt convinsă că, dacă aţi fi scris destre locurile văzute, ar fi ieşit articole valoroase care ar fi fost sursă de inspiraţie pentru alţi cititori care îşi propuseseră să ajungă acolo.
Seară bună!
Numai bine si calatorii placute!
Vizita la gospodăria țărănească din satul Sârbi am făcut-o pentru că trebuia să fiu acolo unde este grupul. Nu puteam rămâne la hotel sau la mașină. S-a gustat palincă, s-au mâncat langoși, apoi gogoși cu lapte proaspăt, de vacă. Acolo, în sat, este și o expoziție de instalații folosite în trecut în gospodăria țărănească. Astea m-au atras cel mai mult. Și, în plus, câteva porți sculptate în lemn, o adevărată artă.
În satul Ieud, locul de baștină a lui Ștefan Hrușcă, la biserica de lemn - monument UNESCO am fost și noi.
Plimbarea cu mocănița nu m-a entuziasmat cine știe ce pentru că mă mai plimbasem cu o mocăniță adevărată (nu turistică) în copilărie, iar acum câțiva ani am experimentat plimbarea cu trenulețul de epocă în Serbia, la Mokra Gora.
Oticum hotelurile din Cesme sunt mai piperate la preț in general. Eu de multe ori am vrut sa ajung acolo dar oferta nu era asa generoasă.
Noi fiind 2 adulți si 2 copii pretul era mai mare decat un hotel de top din Antalya.
Asteptam impresiile din Marmaris. Felicitări pentru faptul ca reusiti sa petreceți o perioadă asa mare in această țară care are plusurile ei in proporție de peste 90%. Mai are si minusuri ca peste tot... Toate cele bune și vacante frumoase întotdeauna!
P. S. Pentru plaja superbă din Cesme vreau sa ajung acolo.
Desigur, am văzut locul de unde “se atârnă harta în cui” și cuiul însuși. Un adevărat piron!
La baza lui scrie așa: "Bine ați venit la Sighetu Marmației! Deoarece se spune că aici se agață harta în cui, ei bine, acesta este cuiul cu pricina! "
Este foarte bine plasat, la capătul pietonalei, lângă Primărie și la intrarea în piața centrală. N-am vizitat prea multe în oraș, dar mi-a amintit de o colegă de liceu căreia îi plecase prietenul în armată tocmai la Sighetu Marmației. Mare jale pe ea că era atât de departe față de Piatra Neamț, orașul în care ne aflam noi. Atunci am auzit pentru prima oară expresia "acolo unde se agață harta în cui".
„La Chişătoare este o cascadă micuţă şi puţin cunoscută. Chiar dacă nu este la fel de spectaculoasă cum sunt alte cascade din ţara noastră”
Cum bine ai spus, este putin cunoscuta, tocmai pentru ca nu este la fel de spectaculoasa ca alte caderi de apa de la inaltimi mari. Perceptia generala despre cascade este alta, de aceea oameni nu baga in seama aceasta frumusete partial ascunsa! .
Dar si peisajele din jur sunt superbe. Merita oprit si doar pentru ele, mai ales toamna, cand culorile sunt atat de variate.
In P08 i se vede intreaga frumusete! Pe mine m-a cucerit!
Am adăugat-o ca o „notiță” în titlul articolului
Anul acesta am fost in muntii Banatului si la intoarcerea spre casa am facut un ocol de la Potoc prin Caransebes, Sarmisegetusa, Straja (Lupeni). Am vrut sa vizitam faimosul tunel de la Glimboca, dar mai mult de o sute de metri nu am putut merge. Balariile si arbustii crescuti pe calea ferata nu permiteau accesul fara cateva macete pentru defrisare. Cam asta a mai ramas din aceasta cale ferata.
Numai bine si calatorii placute!
PS. Pentru cei care nu cunosc localitatea Subcetate se afla pe magistrala 202, Simeria, Petrosani, Tg Jiu, Filiasi, in apropiere de Hateg.