Ecouri scrise pe AFA [p.1 /1271]
[doar cele încărcate în anul crt și anul trecut]
„… ce sa vedem intr-un cimitir?”
Este o întrebare pe care mi-o puneam și eu adesea până în anul în care tata, iubitor de poezie și mare admirator al lui Eminescu, venind în București, a dorit să vadă mormântul celui mai mare poet al nostru. Împreună cu el și cu fratele meu, am fost pentru prima oară în Cimitirul Bellu, atunci doar pe aleea scriitorilor. În timp, încet, încet, curiozitatea a crescut, am citit, am luat notițe și l-am vizitat iar și iar… nici nu mai știu de câte ori.
Ce senzație e? V-a admirat luna și marea v-a alintat
Frumos cadoul pentru fiica ta, și eu am cumpărat bijuterii frumoase din Thassos. Felicitări pentru vacanța și articol, mi-a aromat cafeluța de dimi
Domnucule dragă, amu… io mi-s tare încurcată, zău așe! Nu știu cum să vă spun... că să nu vă supăr, dar ați fost la Sighetu Marmației să vă petreceți cu ceterașii și să gustați pălinca, da ziceți că n-ați căutat cuiu unde s-agață harta-n el, că este imaginar… și d-aia! Da io vă zic că nu este, iaca dovada (https://infoinsider.ro/2018/11/10/sighetu-marmatiei-locul-unde-se-agata-harta-in-cui/) 
Facem pace, da? Ne-am înțeles... ca de la micuț la micutz? 
Să auzim numai de bine!
După cum puteți să observați (conform datei înscrierii), nu am trecut încă nici de vârsta de sugaci, pe acest website, așa că iertate-mi fie greșelile. Cu greu m-am prins ce și cu ce se mânăncă toate cele și încă nici acum nu prea le știu...
Accept să mă certați, poate, dar înseamnă că modelele mele într-ale învățăturii saitului trebuie schimbate, că m-au indus în eroare (și acum văd că m-au băgat și în belele!) când nu mi-au zis nici pâs înapoi, după ce le-am scris și io ca gâgă ăla mic și neștiutor câte o vorbă-două... și doar m-au altoit... uneori cu câte un vot - DA, asta recunosc!
Dar dacă s-a întâmplat precum spuneți, vă rog din sufletul meu de copil să mă iertați și vă promit că nu mai fac!
O seară minunată și toate cele bune, vă doresc!
În general natura este o” invenție” perfectă și ar trebui să știm sau poate să învățăm că nu este nici recomandat, dar nici necesar să stricăm un lucru perfect că s-ar putea să se întoarcă împotriva noastră, întrucât orice cauză are efectul său și orice efect pleacă de la o cauză.
Nu aș fi avut nimic cu musaflo… ptiu, ptiu Ducă-se-pe-pustiuri!... ce era să zic… cu musafirii lu' tata-popa, chiar nu m-ar fi deranjat deloc (înțeleg și eu că oamenii au nevoie uneori să sărbătorească, să se distreze și să se simtă bine – și noi venisem tot ca să ne distrăm!) dacă măcar după miezul nopții aș fi simțit un pic de relaxare la decibeli 😊!
Mă bucur nespus că am reușit să te teleportez în călătoria mea și nu aș fi bănuit niciodată că pot să-ți întorc favorul pe care mi l-ai făcut când m-ai luat cu tine în toate cele 14 călătorii ale tale – prea puține pentru câtă dăruire pui în ele. Aș mai fi vrut să mă duci în cel puțin o mie! 😊
Acum, că tot am fost tovarăși de drumuri virtuale, aș zice că ar trebui să folosești în relația cu mine un apelativ mai potrivit cu locul ăsta în care niciunul dintre noi nu are chip sau vârstă… am aflat că în curând va trebui să ne obișnuim că nu avem nici sex… dar in fine, asta este altă poveste.
Nu în ultimul rând, îți mulțumesc pentru apreciere și mai ales pentru lectură, o ocupație din ce în ce mai rară în ultima vreme - se pare, dacă ar fi să mă iau după viteza cu care pma-urile modifică ierarhia valorică săptămânală.
A… și era să uit: merci și pentru sfatul cu dopurile de urechi, citisem că ești fun - cînd mergi în vacanță
„... a fost nevoit să accepte excluderea unei bune părți din materialul
adunat prin minuțioasă muncă, să renunțe la menționarea figurilor și să
completeze cu date de interes privind personalitatea în cauză... ”
Dacă am înțeles bine „personalitatea în cauză” este șeful tipografiei care a acceptat publicarea în anumite condiții, sau altcineva?! Dacă era „o personalitate” și o știi, poate că n-ar fi fost rău să ne spui și cine, dar dacă era „o persoană” chiar că n-are importanță cine nu iubea istoria și vroia doar să-și facă reclamă prin cartea lui Bezgovici!
Pe multe din operele de artă pe care le-ai pozat și atașat le-am văzut și eu, pe altele nu. Unui iubitor de istorie și de frumos i-ar trebui mult timp să colinde prin tot cimitirul.
Eu nu am avut nici timpul și - de ce să nu recunosc - nici răbdarea să văd cât mai mult! Te felicit pentru străduința ta de-a ne face cunoscute lucruri mai puțin știute!
C. Bellu -istorie și artă, dar și sentimente amestecate într-un malaxor irefutabil : de timp suspendat și timp infinit, de nimicnicie și măreție...
Temerile de "luminile" stinse din C. Bellu au fost învinse și chiar dacă dubiile de la final, vis-à-vis de a recomanda sau nu vizitarea, ați reușit să activați curiozitatea, cel puțin a mea și să caut povești mai mult sau mai puțin "romanțate", mânat și de pozele postate, despre Bercenii de poveste - Povești din Cimitirul Bellu -https://bercenidepoveste.ro/category/povesti-din-berceni/povesti-din-cimitirul-bellu/
In excursia cu buggy car oricum nu merg. Nu e genul meu sa ma umplu de noroi din cap pana in picioare, oricat de fun ar fi. Voi merge in restul, sper.
Multumesc.
Multumesc pentru raspunsul prompt.
Cred că "enoriașii" de drept ai locului, s-au obișnuit cu de-alde mireni ca noi, lăsându-ne în voie, să "punem" patefonul printre nuferi și răcănei. Se retrag discret, în buza stufului și adastă în arșițe de noapte sau în fiorii dimineții, migrația de retur a melomanilor.
Nu toți cei care calcă apa dintre stufuri pot să tacă. E și foarte greu! Încercăm să facem cât mai puțin deranj si atunci vorbim în șoaptă, ascultăm muzica în surdină, chiar la un JBL și ne bucurăm de spectacol.
Tare mi-a plăcut povestea vacanței din deltă, teleportându-mă acolo pe tot parcursul lecturării.
Pentru a combate zgomotele deranjante, din excese muzicale , din sforăieli acute, etc. vă recomand cu efect garantat, dopurile de urechi. Din experiențe dureroase, nu uităm să le punem în bagaje ori de câte ori evadăm în vacanțe.
In avion s-a purtat masca tot zborul, de către toată lumea. Avionul a fost plin în proporție de 75-80% în luna ianuarie.
Copiii au acces atât la piscina destinata lor, ba cei mai măricei intrau cu părinții și în cele destinate adulților. Seara, copiii se puteau distra, împreună cu părinții și animatorii într-o zona destinata lor. Se facea karaoke, se dansa, clovnii întrețineau atmosfera... etc. Piscinele erau încălzite când am fost noi, din luna aprilie nu cred ca se mai pune problema de încălzire a apei.
O alta chestie mișto pentru copii era ca, între restaurantele asiatic și arabesc, era o zona cu măsuțe și scaunele mai mici, cu mâncare pentru copii. Piept de pui, piure, snitele, cartofi prăjiți... etc. Am văzut destui copii în zona aceea, mai ales seara.
Iti urez de pe acum vacanta plăcută, spun eu ca ai făcut o alegere buna alegând acest hotel.
Am studiat si in 2019 insa atunci copilul a ales Serenity fun city . Anul aceste urmeaza sa facem rezervarea si as dori unele lamuriri :
copii au acces atat la spatiu de joaca cat so la piscinele destinate lor?
In avion s a stat cu masca sau cu distanta intre randuri?
Multumesc anticipat pentru raspunsuri
Și m-am regăsit în multe din situații. Eu mă consider încă începător în a descoperi Bulgaria dar după două sejururi scurte la Nisipuri am hotărât să nu mai calc pe-acolo.
Pentru mine devine uluitor cât pot strica hoardele necivilizate care năvălesc dinspre nord: moldoveni de peste Prut, ruși și bineînțeles,” specialii” conaționali.
Cât să se lupte cu ei și săracii angajați bulgari, în majoritate copii sau oameni plătiți cu salariul minim... și cred că aceste comportamente îi țin poate departe din ce în ce și pe turiștii germani, polonezi, francezi.
Nu mă mai mir deloc, aud din ce în ce mai multă lume să aibă criteriu de vacanță” loc fără români” . Eu aș zice” fără români din ăștia” , că am văzut și români civilizați pe-acolo pe unde mergem, evident nu aici la o aruncătură de băț de Vama Veche.
Încă o dată aprecieri, atât pentru atitudine cât și pentru review!