Palatul Ghika și Muzeul de Etnografie și Artă Comănești

TIPĂREȘTE

Apropiindu-ne de Comănești, ne-am amintit de vacanța de Crăciun pe care am petrecut-o acum câțiva ani la Hotel Dobru, în Slănic Moldova, când am hălăduit prin zonă și, cu regret, am găsit o parte din obiectivele turistice închise. Printre ele, Muzeul de Etnografie și Artă găzduit în impozantul Palat Ghika, din centrul Comăneștiului. Un prilej foarte bun să ne oprim, dacă tot trecem pe aici, nu?! ????

Am poposit în apropiere, de fapt am lăsat mașina chiar în parcarea din dreptul Poliției Orășenești și am pătruns în parc printr-o intrare laterală, cumva prin spatele palatului. Am stat un pic să admirăm clădirea frumoasă, cu două niveluri, relativ simetrică, ridicată din blocuri de piatră de culoarea mierii. Am remarcat intrarea principală sprijinită pe coloane solide, dar mai ales frumosul balcon de la etaj, pe frontonul căruia trebuie că va fi tronat cândva, cu fală, blazonul vechii familii boierești Ghika.

Povestea locului începe cu Nicolae Ghika (Aga), care a primit vasta moșie de la domnitorul Alexandru Moruzi, la începutul sec. 19. Adevăratul ctitor al palatului a fost însă nepotul său, Dimitrie Ghica (1840 – 1932); în 1880, acesta a tocmit o echipă de meșteri italieni dirijată de arh. Albert Galleron (cel care a semnat și planurile Ateneului Român și ale Băncii Naționale din București) pentru a ridica în inima moșiei o somptuoasă reședință de vară pentru familia sa.

Lucrările au luat sfârșit 10 ani mai târziu, iar rezultatul a fost pe măsură: palatul cu 22 de încăperi dispuse pe 2 niveluri, construit într-un melanj de stil eclectic și gotic târziu, era amplasat într-una din cele mai frumoase grădini din țară, întinsă pe mai bine de 17 ha, cu 2 oranjerii și o florărie cu plante exotice, cu cascade și havuzuri, cu un lac uriaș cu insulițe pe care erau amplasate foișoare.

Dimitrie Ghica (al cărui bust privește și azi cu mândrie din parc, din apropiere, ctitoria sa) a fost o figură marcantă a vremii, remarcându-se în diverse domenii: profesor de drept la Berlin, prefect și deputat de Bacău, dar mai ales om de știință și explorator. În 1895-96, împreună cu echipa din care făceau parte fiul său, Nicolae și prietenul Grigore Antipa, a întreprins o expediție de cunoaștere în Africa (Somalia și Etiopia), de unde a colecționat nenumărate trofee – arme, obiecte decorative, plante, animale – majoritatea fiind donate ulterior muzeelor din țară (Muzeul Antipa, cel de la Posada etc.).

Mai mult decât atât, în cinstea sa au fost numite câteva specii de plante necunoscute până la acea dată: Sporobolus Ghikeea, Crotolaria Comanestiana, Justitia Romaniae (cea din urmă m-a uns pe suflet, recunosc! ????; n-am găsit nicio poză pe net, dar nu mă las, caut până descopăr!). Există, se pare, peste mări și țări, Vadul Ghika (peste Fluviul Leoparzilor, Webi Shebeli) și culmea Lahovary, iar un munte de 1371 m escaladat de expediția română a foat numit după primul rege al României. Wow!

Să nu credeți că Dimitrie (care și-a adăugat, din proprie inițiativă, la numele boieresc de Ghika și pe cel de Comănești, în onoarea târgului natal) și Nicolae au fost singurii aventurieri din familie! Un alt Ghika, Eugen, a trecut oceanul și a luptat, se pare, de partea oștilor conduse de Abraham Lincoln, după care s-a întors acasă, spre a-și exersa talentul și în politica mioritică.

Au existat 7 generații de Ghika; unii dintre ei își dorm somnul veșnic în cavoul familiei, în cimitirul Bisericii Sf. Spiridon din Comănești...

În timpul celui de-al doilea război mondial, palatul a încăput pe mâinile soldaților nemți, a fost devastat și văduvit de podoabe. Totuși, el a aparținut familiei Ghika până în 1946, când a fost naționalizat. Între 1950-53, aici a funcționat Școala medie profesională, devenită ulterior școală generală. În perioada 1970-83, a adăpostit Casa pionierilor și șoimilor patriei. Evident, nimeni n-a mai investit în renovări și reparații și clădirea s-a deteriorat văzând cu ochii. Singurele lucrări de reabilitare s-au făcut pe la începutul anilor ’80. La 1 dec 1983, palatul primește aproximativ titulatura actuală, devenind Muzeu etnografic al microzonei Trotușului de munte (Palanca – Dofteana); ulterior, este înzestrat și cu lucrări de artă contemporană românească provenind de la Muzeul de Artă din Bacău.

În anul 2011, întreg domeniul Ghika (palatul, parcul – care între timp s-a „contractat” la doar 7,4 ha și zonele de pădure aferente Comăneștiului) a fost câștigat în instanță de moștenitorul familiei, Paltin Sturdza, care mai apoi l-a scos la vânzare pentru „doar” 1,6 milioane euro. Palatul fiind declarat monument național, autoritățile locale au avut drept de perempțiune, cu alte cuvinte întâietate în calitate de posibili cumpărători. Și – ce să vezi?! – se mai întâmplă și minuni... În aug 2019, palatul Ghika plus parcul dimprejur revin primăriei orașului Comănești, pentru suma de 500000 de euro... Happy end sau... de-abia acum încep problemele?!

Haideți să intrăm și să vedem...

Muzeul se poate vizita zilnic, mai puțin lunea, între orele 9 și 17. Prețul unui bilet este de-a dreptul modic (4 lei; 2 lei pentru grupuri), fotografiatul e permis doar în anumite spații și costă 3 lei. Rezultă că noi doi am plătit fabuloasa sumă de 11 lei, în contul căreia doamna custode ne-a oferit bonus un pliant cu sumare informații despre palat și muzeu, precum și o hartă turistică a orașului Comănești.

Am admirat întâi holul spațios, în care se află câteva obiecte decorative (statui, tablouri abstracte), apoi am urmat-o pe doamna la etaj, în zona dedicată artei moderne. Mi-a plăcut foarte mult balustrada de lemn sculptat a scării, precum și abundența de plante verzi în ghivece, cu care sunt decorate treptele, înviorează un pic atmosfera altfel cam ponosită... Mi-au plăcut și vitraliile colorate de pe holul de la etaj, dar și candelabrul ce coboară din tavan.

Cu arta modernă n-avem noi prea multă treabă, așa că sus am terminat destul de repede. „Exponatul” care m-a încântat cel mai tare a fost o sobă veche foarte frumoasă. Cred că zona este dintre cele proscrise în ceea ce privește fotografiatul, dar eu tot am reușit să „fur” vreo 2-3 cadre, profitând de faptul că doamna custode era preocupată în a întreține îndeaproape pe o altă vizitatoare, pe care părea că o cunoaște din alt context.

Pe noi ne-a expediat la parter, cu câteva informații sumare despre ceea ce vom vedea. Chiar în fața scării ce duce la etaj se află fixată pe perete o oglindă uriașă încadrată de o superbă ramă din lemn sculptat, iar alături se face intrarea în așa-numita „cameră de curat” , cu mobilier de la sf. sec. al XIX-lea. Se remarcă velințele și pernuțele decorative de pe pat, precum și covoarele cu motive geometrice și culori solare, ce acoperă podeaua de lemn și pereții văruiți în alb. Am reîntâlnit cu emoție ciobănașul și țărăncuța din goblenurile bunicii, dantela delicată ce împodobește rafturile dulapului, bundița și ștergarele frumos brodate.

Încăperea de alături expune câteva informații disparate despre membrii familiei boierești Ghika, fotografii, tablouri, mici obiecte decorative și multe, foarte multe trofee cinegetice, donate muzeului de unul din doctorii din oraș, pasionat vânător. Tot soba a fost cea care mi-a răpit atenția în mod deosebit...

Camera alăturată pare mai mare decât celelalte și mai luminoasă, cu o poziție cumva centrală, situată chiar în fața intrării în palat; în partea dinspre ferestre, plafonul se sprijină pe câteva coloane rotunde terminate prin capiteluri delicat filigranate. Doamna custode era pe urmele noastre și ne-a informat că acest spațiu este dedicat de obicei expozițiilor temporare. Astfel, vom avea prilejul de a admira o colecție de tablouri și gravuri desenate de elevi din oraș pe... cutii de chibrituri. Ne-am mirat și noi când am auzit, dar ne-am dumirit rapid privindu-le. Și ne-au plăcut. Mult! Evident că nu prea aveam voie să pozăm, dar...

Am fost îndrumați apoi pe coridorul din stânga, către zona dedicată exponatelor etnografice. Sunt 2 sau 3 încăperi pline cu tot felul de artefacte ilustrative pentru modul de viață și ocupațiile localnicilor; fiecare exponat este însoțit de o plăcuță cu denumirea, sunt și ceva fotografii. Am văzut multe muzee etnografice la viața mea, deci am termen de comparație și pot spune că acesta nu-i nici cel mai bine organizat, dar nici că nu ne-a meritat atenția... Sunt multe obiecte interesante, însă pe mine m-au impresionat cel mai tare cusăturile multicolore și colecția de măști populare.

Per total, ne-am declarat încântați de vizită, am mulțumit gazdei noastre (mai ales pentru faptul că s-a făcut că nu mă vede când am pozat pe unde nu era voie; asta în gând, desigur ????) și am părăsit incinta. Din păcate, nu stăteam prea grozav cu timpul și am lăsat pe altădată o plimbare prin parc... Un scurt salut am adresat totuși bustului aventurosului boier Dimitrie Ghika, apoi ne-am îndepărtat câțiva metri, pentru o mai bună perspectivă foto cu palatul. Cu ocazia asta, am remarcat un bazin uriaș golit de apă și cam părăginit, cândva cu siguranță una din fântânile arteziene cu care domeniul se mândrea... Mda, cam are de treabă primăria Comănești, să-i urăm succes! ????

---

VIZUALIZĂRI: 1903 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI