MOINEȘTI / ROMÂNIA — atracţii turistice; excursii opţionale; unde/cum ne distrăm? unde mâncăm?

"Cimitirul a rămas singura dovadă a prezenţei evreieşti în acest ţinut ascuns între coline. Când îi păşeşti poarta, cimitirul ţi se arată precum un parc căruia nu-i poţi vedea capătul. Cel mai vechi mormânt datează din 1740. Pe piatra înnegrită şi deja acoperită de muşchi, literele, care formau altadată un nume, sunt aproape şterse de vremuri. Se descifrează totuşi ceva care aduce a Dovben Iehuda. Undeva, cam la mijlocul cimitirului, se ridică o „ştibl” [...] — citește

In continuarea unei călătorii turistice, pe care o pot include în categoria Turism religios, termen pe care l-am mai întâlnit în paginile blogului nostru, ne-am oprit şi la Manastirea Diaconeşti din com. Agăş, pe valea Trotuşului. Sentimentele mele au fost influenţate de faptul, că reveneam pe aceste meleaguri, în care cu mai multe decenii în urmă mi-am început cariera didactică la Scoala Medie Serală proaspăt înfiinţată pentru lucrătorii de la IFET Agaş. Manastirea [...] — citește

Am eu ce am cu obiectivele mai puțin cunoscute. Sunt addicted, ce mai, recunosc, dar pur și simplu nu vreau să mă tratez de dependență... Face parte din dependențele pozitive, din câte am bunghit eu, deși, ca să fi cinstit, se lasă câteodată cu vânătăi, haine rupte și ochelari îndoiți, dureri de spate, mormane de haine în mașina de spălat și altele așijderea. “Cadoriselile” astea le le consider însă acceptabile, deși odată cu trecerea vârstei, cred că va [...] — citește

În Moinești am ajuns din întâmplare, pentru că întâmplarea face ca, de această dată, Adriana să aleagă destinația în care să ne petrecem o frumoasă zi de duminică. Alegerea ei mi-a dat mari și serioase emoții dar, câtă vreme nu a presupus magazine de hanțe, a fost foarte bună! Oricum, când am auzit” Moinești” am fost mai mirat decât cetățenii de pe Titanic care au deschis hubloul să vadă apusul de soare și pe geam a năvălit apa. Moineștiul, pentru mine, [...] — citește

Era pe la sfârșitul lui septembrie, când iar ne-a prins foamea pe drumurile patriei... De data asta, prin apropierea Comăneștilor ne-a prins. Bine, foamea ne dădea târcoale cam de pe la Târgu Ocna, dar cum noi nu știam nicio mâncătorie valabilă prin Târgu Ocna, am zis să ne mai ținem până la intrarea în Comănești, unde știam Cabana Șoimu. „Știam” e mult spus. Adică ne-am amintit că am dormit o noapte acolo acum mulți, mulți ani și chiar am și mâncat. Nu-i [...] — citește