Sancrai - sau cum sa te tii in sa pe orice vreme

TIPĂREȘTE

Pentru cei care au activitati sportive sau iubesc miscarea sub orice forma atunci cand pleaca in concedii sau vacante am sa propun o destinatie despre care se vorbeste mai putin: Sancrai sau Sancraiu, cum apare el pe unele harti.

Cum am ajuns eu la Sancrai? e o scurta istorioara: in iunie 2008 mi-am luat mama si fata cea mica si ne-am sfatuit unde sa plecam pentru cateva zile, macar vreo opt. Mama cu reumele, eu voiam miscare si daca se poate calarie, si mai bine, copila dorea piscina si soare. Cam greu sa impaci toate dorintele astea! Cautarea a inceput pornind de la echitatie: am cautat pe net centrele de echitatie din tara la care sa am acces pe o raza de aprox 300- max 400km departare de orasul meu, le-am exclus pe unele, am visat la altele si din cautare in cautare am gasit ca la Sancrai exista un centru de echitatie, care organizeaza si tabere ptr copii si multe altele, aproape de Covasna, unde mama ar fi putut sa faca tratamente balneo-fizioterapice, iar daca gaseam si-un hotel cu piscina, era perfect. Am contactat initial o agentie care sa-mi faciliteze un pachet turistic la hotelul "x", nu-i dau numele acum. Din dorinta de a ma informa inainte de plecare caut pe net hotelul respecticv si aflu ca: nu e de 3* cum zice agentia, e de 2*, n-are piscina pe aproape (cum zice...) n-are fotografii sa vad si eu unde merg, si tot asa. Pun mana pe telefon, sun direct la hotelul respectiv, unde receptionerul, de-o sinceritate telefonica dezarmanta imi confirma banuielile, ma asigura ca dotarile si restul sunt de pe vremea stiti voi cui si-mi recomanda (!!!) sa incerc la hotel Clermont, foarte aproape de primul din discutie. Zis si facut: am vazut ca exista, ca are 4 *,are si piscina si sauna , am sunat, am facut rezervare ptr un apartament si ptr un pachet turistic relax si unul sanatate, si m-am dus. Am sa vorbesc (la superlativ) despre H. Clermont in alta relatare.

Ideea este ca imediat de-a doua zi am plecat spre Sancrai. Pentru cei cu masina proprie deplasarea nu este o problema dar sa tina cont ca sunt aproape 25km intre Covasna si Sancrai, se trece prin Sfantu Gheorghe iar ultimul km e un drum de tara, la deal, printr-o padurice. Daca va uitati pe harta sau pe net (click aici) o sa constatati asa cum mi s-a intamplat mie, dar la volan fiind, ca din Covasna, pe DJ 13e, treceti prin Pachia, Brates, Tucfalau, Bita, Reci, drumul judetean se intersecteaza cu E574 dar mergeti tot in fata la Sfantu Gheorghe. Din Sfantu Gheorghe spre Ilieni, chiar la iesirea din oras este o intersectie, tineti stanga si tot inainte pe DJ112. N-ajungeti in Ilieni ca dupa vreo 3km un drumusor judetean coteste la dreapta. Intrati in satul Sancrai si tot mergeti pana se termina asfaltul, si iar tot asa pe drum pana cand, la un podet peste un parau, drumul se bifurca si cel din dreapta, care urca un delusor printr-o padurice va duce spre centrul de echitatie. Sunt si indicatoare spre centru, cu un cal desenat. N-ai cum sa ratezi. Dupa ce-ai urcat un pic pe drumul acesta ingust si cam alunecos daca ploua, perspectiva se deschide, intri pe un fel de platou si imediat vezi in stanga manejul acoperit, in fata grajdurile si in dreapta niste cabane prelungi, cu un etaj, cu un parculet in capat.

Am facut zilnic acest drum, timp de sapte zile, intr-una din zile, sambata fiind am prins o intrecere sportiva in oras si am cam ratacit pana am iesit din nou in drumul Sancraiului.

Am intrebat simplu daca pot sa iau lectii de echitatie, cand, cum, cat costa, cu ce ritmicitate? Personalul foarte amabil, mi-a prezentat pana a sosit instructorul, centrul, cu ce se ocupa, am vazut sala de mese si bucataria ptr copiii ce-ar veni in taberele organizate, am urcat la etajul cabanelor si am vazut aranjamentul camerelor, destul de spartane, dar nu chiar lipsite de confort. Am aflat ca: ora costa 30 lei, ca ar fi bine sa vin dimineata, cel tarziu la 10. 00, ca sa fie calul odihnit si sa nu fie prea cald,putem lucra zilnic, n-aveau echipament ptr mine, dar un pantalon (neaparat lung) o gheata sau mai bine cizma si o sapca sunt suficiente. Am inceput chiar in ziua aceea, pe un armasar, ma iertati ca nu-i mai stiu numele. Prima impresie a instructorului a fost ca la alt centru am invatat numai lucruri gresite, ca stau bine in sa, ca nu mi-e frica si ca vom lucra bine impreuna. Lucram cand la coarda, cand liber, si am reinvatat tot abc-ul echitatiei cu multa rabdare din partea celui ce ma instruia. Cand i se parea ca pot mai mult, am ramas doua ore, dar mereu calmul lui m-a incurajat si sustinut.

Ca si anecdotica pot sa povestesc cum in momentul cand porneam la trap in lungimea de manej descoperit calul cu greu se lasa pornit si se oprea imediat ce nu eram ferma, dar cand aceeasi lungime o faceam invers, aproape ca galopa fara indemnuri suplimentare. M-a lamurit tanarul meu profesor: in grajd sunt iepe, si cand ne departam calul n-are tragere de inima, iar la intoarcere se grabeste spre grajd, chit ca n-ajunge la el!

N-am putut sa fluier ca semnal de pornire si mi-am insusit un plescait specific carutasilor, care si pe acela, cu gura uscata de efort si de emotie, il articulam cam greu. Am si cazut o data, fiindca mi-a alunecat piciorul din scarita si in miscare fiind, am saltat deodata si m-am trezit pe jos. Nu mi-am smintit nimic, dar am inteles ca trebuie sa ma concentrez ca lumea.

Celor ce vor sa afle mai multe despre Sancrai le indic sursa de informatii: click aici, dar pe scurt proprietatea apartine familiei Vrinceanu, Nicolae Ciprian Vranceanu fiind un mare iubitor de cai, pasiune pe care a transmis-o si fiilor sai. Ideea de a organiza tabere in care copiii invata nu numai sa calareasca, sa ingrijeasca si mai presus de toate sa iubeasca frumosii cai, dar si sa danseze, mi s-a parut grozava cu atat mai mult cu cat copiii sunt tentati sa stea in fata calculatorului iar nu sa salte in sa... Fiica mea n-a consimtit sa urce in sa vreodata si eu cred ca este o mare pierdere. Dincolo de curaj, calaria presupune coordonare, calm, responsabilitate si blandete cu calul, dar si senzatia deosebita ca poti controla (eu asa am crezut) si conduce un animal atat de mare si puternic. Un manunchi de morcovi sau un mar inlesnesc apropierea si va dau si curaj (calul le mananca, nu voi! ).

As recomanda oricand celor ce vor doar sa vada cai frumosi si bine ingrijiti, celor ce vor sa invete sa calareasca sau celor care vor sa vada in actiune cai de concurs cu jocheii lor sa mearga pana la Sancrai, sa-si imagineze ca sunt la inceputul timpuluii cand nu bidivii motorizatii contau ci doar patrupedul bland, cu ochi frumosi si inteligenti, credincios si rezistent, prieten si tovaras la drum...

intrucat n-am vorbit despre cazare si hotel , pretul de 200 euro este ceea ce am apreciat ca au costat lectiile de echitatie si drumul dus-intors la Sancrai , de la Covasna.

---

VIZUALIZĂRI: 13046 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI