ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 09.06.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Targu-Jiu
ÎNSCRIS: 08.07.14
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
APR-2016
DURATA: 1 zile
prieteni
4 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
95.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 11 MIN

Obiective turistice în comuna Ponoarele

TIPĂREȘTE

Neavând niciun sărbătorit căruia să-i călcăm pragul în ziua de Sf. Gheorghe, ne-am propus să facem o ieșire de o zi undeva în apropiere de Târgu-Jiu. Decizia era destul de grea, pentru faptul că majoritatea obiectivelor le văzuserăm. Cam cu două săptămâni înainte de acestă dată, am citit pe AFA un review scris de @cristinel 10 despre obiectivele turistice din comuna Ponoarele, județul Mehedinți. Până să citesc review-ul despre această zonă știam doar că aici se găsesc Podul lui Dumnezeu, Pădurea de Liliac și că se organizează anual Sărbătoarea Liliacului (anul acesta a avut loc în zilele de 30 aprilie și 1Mai). După citirea acestui review am descoperit că sunt mai multe obiective turistice în zonă, m-am documentat mai bine și ne-am decis să venim aici.

Complexul carstic de la Ponoarele se întinde pe o suprafață de 100 ha și cuprinde cele mai diferite și originale forme carsice întâlnite în țara noastră: peșteri, văi oarbe, câmpuri de lapiezuri și o arcadă naturală ce formează podul natural.

Accesul

Comuna Ponoarele este situată în județul Mehedinți, la 4 km de orașul Baia de Aramă. Din Târgu-Jiu se ajunge relativ ușor, având de parcurs o distanță de 49 Km pe DN 67 D. Această distanță noi am străbătut-o în aproximativ 30 de minute, calitatea carosabilului fiind destul de bună, în sensul că mai sunt porțiuni peticite și câteva care prezintă onduleuri, însă se circulă bine.

Dacă veniți dinspre Târgu-Jiu treceți prin localitatea Peștișani și puteți face o mică abatere de doi km pentru a vizita Casa memorială a lui Constantin Brâncuși din satul Hobița. După câțiva km, puteți să vă abateți din drum pentru a vizita Mânăstirea Tismana.

Vizita

Ajunși pe raza comunei Ponoarele am întâlnit indicatoarele către primele obiective: Biserica de lemn Sfântul Nicolae și Moara Crăcucenilor. Am virat la stânga, am parcurs aproximativ 500 m pe un drum neasfaltat dar fără gropi, paralel cu Pârâul Morilor și am ajuns la Biserica de lemn Sfântul Nicolae. Aceasta este situată pe un mic deal la baza căruia este un panou informativ pe care am citit că biserica a fost ridicată și sfințită în anul 1851 pe locul unei alte biserici construite de călugărul Nicodim. Biserica este construită din lemn de stejar, tip navă cu turlă clopotniță. În interiorul acesteia este păstrată cea mai veche icoană din județul Mehedinți, icoană care îl înfățișează pe Sfântul Ioan Botezătorul ținând în mână o cupă și sub ea un papirus care datează din anul 1762, pe care este scris: ”Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor”.

Biserica era încuiată cu un lacăt și am fost nevoiți să ne mulțumim doar cu detaliile din exterior. Pe fațadă poate fi văzută icoana de hram care îl reprezintă pe Sf. Pantelimon. Pridvorul bisericii este susținut de patru stâlpi care s-au aplecat sub povara vremii. Deși se observă cu ușurință că această biserică are nevoie de reparații, pe ușa de acces în aceasta am văzut două afișe care îndemnau enoriașii să contribuie cu bani pentru ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului :(.

Am făcut cale-ntoarsă spre drumul principal din sat, nevăzând niciun alt indicator către Moara Crăcucenilor. E drept, din mașină am văzut o mică construcție din lemn pe malul celălalt al Pârâului Morilor, însă nu părea a fi o moară. Înainte de intersecție am întâlnit o femeie pe care am întrebat-o despre moară, aceasta ne-a spus că este dincolo de apă (Pârâul Morilor), dar că nimeni nu știe să o mânuiască. Acesta a fost argumentul care ne-a determinat să nu ne mai întoarcem și să ne continuăm drumul spre următoarele obiective turistice.

Am revenit în DN 67 D și nu după mult timp am ajuns la Podul Natural de la Ponoarele sau Podul lui Dumnezeu, numit așa de către localnici pentru faptul că în decursul anilor aici au căzut în gol mai multe mașini dar nimeni nu și-a pierdut viața.

Am parcat mașina în parcarea amenajată la aproximativ 10 m de pod, iar după ce am coborât din mașină am descoperit un prim panou informativ referitor la Lacul Zătonul Mic sau Depresiunea Ponoarele care se înfățișa chiar în fața noastră. De pe acest panou am aflat că depresiunea are o suprafață de 0,8 Kmp, lungimea de 1,8 km, o formă alungită, iar Zătonul Mic se formează în perioadele cu precipitații abundente, atunci când debitul Pârâului Morilor nu mai poate fi preluat de către sorb. Dimensiunile lacului Zătonul Mic sunt mult mai mici în comparație cu cele ale Zătonului Mare.

După ce am citit informațiile despre Depresiunea Ponoarele am făcut câteva fotografii (panorama este deosebită) și ne-am îndreptat către Podul lui Dumnezeu, trecând pe lângă alte panouri informative referitoare la acesta și Peștera Podului sau Peștera Ponoarele.

Podul lui Dumnezeu este un pod natural, fiind cel mai mare de acest fel din România (25 m lungime și 8 m lățime), al doilea din Europa și al treilea din lume, dar este singurul funcțional, acesta face legătura între Baia de Aramă și Drobeta Turnu Severin. Podul s-a format prin prăbușirea tavanului Peșterii Podului, fiind situat la o înălțime de 14 m deasupra viroagei peste care se arcuiește.

Foarte aproape de pod se găsește una din cele două intrări în Peștera Podului sau Peștera Ponoare. Aceasta are o lungime de 734 m și este rezultatul străpungerii stâncii de apele care se strâng în Lacul Zăton. În peșteră trăiește o populație numeroasă de lilieci, fapt menționat pe panoul informativ, alături de rugămintea adresată turiștilor de a nu deranja acești ”locatari” ai peșterii.

Deși citisem cu ocazia documentării făcute înainte de plecare că această peșteră nu se poate vizita fără echipament special, cizme și lanternă (avertizări menționate și pe panoul informativ), am încercat să pătrundem cât mai mult în aceasta să facem câteva fotografii, însă după aproximativ 30 m pământul a devenit alunecos împiedicându-ne înaintarea și astfel ne-am mulțumit doar cu câteva fotografii făcute în această zonă a peșterii. Această situație s-a datorat faptului că de pe tavanul peșterii se scurgeau, din loc în loc picături de apă.

Am renunțat la acest demers și ne-am îndreptat spre Câmpurile de Lapiezuri (cel mai mare câmp de lapiezuri din țară), situat pe Dealul Peșterii, culmea care ”separă” Podul lui Dumnezeu de Lacul Zaton. Am avut de urcat o porțiune de aproximativ 300 m, dar ajunși în vârful dealului s-a deschis în fața noastră o priveliște încântătoare. Din punctul de belvedere am admirat în liniște zonele învecinate: câmpurile de lapiezuri, albia lacului Zaton, care acum era secat, pădurile de un verde crud, biserica din sat, vatra satului cu livezi de pomi înfloriți, iar în depărtare culmile încă înzăpezite ale masivului Godeanu.

Aici sunt două câmpuri de lapiezuri distincte, Câmpul Cleopatrei și Câmpul Afroditei, denumite astfel după cele două frumuseți ale antichității. Lapiezurile sunt forme de relief formate prin șiroirea apei pe calcar, rezultând niște șanțuri adânci care șerpuiesc pe stânci, cele mai mari dintre acestea ajungând la lungimi de 4-5 m și adâncimi de 30 cm.

Citisem în review-ul lui @cristinel 10, dar și câțiva localnici mi-au confirmat că în zona lapiezurilor trăiesc vipere. Noi nu am avut ”plăcerea” de a întâlni aceste viețuitoare, dar nu trebuie să vă temeți, ci doar să fiți atenți pe unde / pe ce călcați. Vipera în mod normal fuge, ea mușcă doar atunci când se simte amenințată.

Dincolo de Câmpurile cu lapiezuri se găsește Lacul Zătonul Mare, cel mai mare lac carstic din România, care în perioada ploioasă atinge dimensiuni impresionante: 2,5 km lungime, suprafață de 20 kmp și 20 m adâncime, iar în perioada secetoasă seacă. Acum se mai vedea doar un firicel de apă care se scurgea spre punctul cel mai adânc al lacului, fiind colectat un mic ochi de apă.

După vizitarea acestor obiective ne-am întors la mașină și ne-am îndreptat spre Pădurea de Liliac și Cheile Băluței. După sediul primăriei am urmat indicatorul către pădure și am intrat pe un drum forestier destul de îngust (pe unele porțiuni doar pentru o mașină), care este comun pentru ambele obiective pe o distanță de aproximativ 1,5 km, după care se ramifică spre stânga către pădurea de liliac (este indicator), în timp ce în față se merge spre Cheile Băluței. Ne-am înscris pe drumul din stânga care este la fel de îngust (nu-l recomand șoferilor începători) și după numai 500 m am ajuns la Pădurea de Liliac.

Poate așteptările noastre erau prea mari, dar odată ajunși aici am trăit o dezamăgire. Dacă nu ar fi fost un panou informativ probabil că nu ne-am fi dat seama că aceea este pădurea de liliac. De fapt este o vale, ale cărei culmi sunt populate cu diferite specii de copaci, în timp ce la bază sunt tufe de liliac. Nu vrea să mă hazardez să exprim procente, însă liliacul reprezintă doar o mică parte.

Nu pot să vă recomand sau nu să veniți aici în perioada în care liliacul este înflorit, în schimb pot să spun că eu unul nu mi-aș mai băga mașina pe acolo pentru a vedea câteva tufe de liliac înflorit la baza unor dealuri.

 

Dezamăgiți, am făcut cale-ntoarsă cu destinația Cheile Băluței. De la intersecție ne-am continuat drumul drept, am străbătut satul Băluța, un sat de munte izolat în care drumul este destul de prost, iar civilizația are alte dimensiuni. Imediat după ieșirea din sat încep cheile. Cu toate că drumul prin chei este bun, sfatul meu este să lăsați mașinile în sat, nu aveți mult de mers pe jos.

Cheile Băluței au o lungime de un km și oferă peisaje frumoase, deși nu se poate spune că impresionează. După parcurgerea a aproximativ 400 m, pe partea stângă poate fi observată Peștera Băluța. Pentru a ajunge la aceasta trebuie să urcați pieptiș aproximativ 100 m. Întrucât jumătate din membrii grupului (partea feminină) nu au dorit să viziteze acestă peșteră (a se citi nu au dorit să urce panta abruptă), am renunțat la idee (aveam de ales?) :).

 

Despre locurile de cazare și de servit masa din zonă nu pot să vă spun mare lucru întrucât vizita noastră a durat doar cinci ore. Foarte aproape de Podul lui Dumnezeu am văzut o unitate turistică (probabil pensiune) nouă, se numește Conacul Boierului (***) și din exterior arăta foarte bine. Cu siguranță mai sunt și alte posibilități de cazare în zonă, însă aceasta efectiv îți sare în ochi.

 

La întoarcere am făcut un popas în orașul Baia de Aramă pentru a vizita Mânăstirea Sfinții Voievozi. Aceasta este situată la baza unui deal, într-o zonă cu multă verdeață. Structural biserica este formată din pronaos, naos, altar și pridvor, având un turn clopotniță de mici dimensiuni situat deasupra pronaosului. Dar poate ce trebuie scos în primul rând în evidență este faptul că biserica poartă amprenta trecerii timpului și are nevoie urgentă de reparații.

Piatra de temelie a actualei biserici a mânăstirii a fost pusă de către Domnitorul Constantin Brâncoveanu în anul 1699, iar lucrările au fost finalizate în anul 1703, când a început să funcționeze ca schit. În timp a devenit biserică de mir, pentru ca în anul 2008 să redevină mânăstire cu hramul ”Sfinții Voievozi”.

În interiorul bisericii poate fi văzută încă pictura originală, realizată de către vestitul pictor Neagoe, împreună cu ieromonahul Partenie din Tismana. Spun încă, pentru că se efectuează lucrări de reparații a zidului exterior / refacere a întregii fresce în interior, iar în interior pictura murală din altar a fost deja refăcută.

Curtea bisericii este de mici dimensiuni, fiind împrejmuită cu un gard din piatră de râu despre care se presupune că ar fi gardul original. Cu excepția bisericii și a câtorva morminte în curtea mânăstirii nu se mai află nimic, nici măcar chilii. Cele trei măicuțe care conviețuiesc aici, locuiesc într-o casă din apropiere.

În zonă mai poate fi vizitată Peștera Bulba, situată între Baia de Aramă și Ponoarele. Nu sunt indicatoare către această peșteră și nici noi nu am încercat să o căutăm. Știam dinainte de a pleca de acasă că aceasta nu poate fi vizitată decât cu ghid și doar după ce apele râului Bulba seacă. În sat am întrebat doi localnici unde pot găsi un ghid pentru această peșteră. Răspunsul lor m-a dezarmat: ”Ce ghid? Caută un localnic care cunoaște peștera”. Pentru că nu am vizitat această peșteră nu voi mai scrie nimic despre ea, mai adaug doar faptul că fotografiile pe care le-am văzut pe internet mi-au plăcut foarte mult și vă lansez invitația de a le viziona.

Amfostacolo și ne-a plăcut, motiv pentru care recomand vizitarea comunei Ponoarele, o zonă frumoasă, cu multe obiective interesante.

Va doresc drumuri bune și călătorii frumoase!


[fb]
---
Trimis de costy69 in 09.06.16 16:42:36
Validat / Publicat: 09.06.16 17:50:49
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BAIA de ARAMĂ.

VIZUALIZĂRI: 18764 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

10 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (costy69); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P04 Comuna Ponoarele - biserica din sat
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 38000 PMA (din 41 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

10 ecouri scrise, până acum

webmaster [09.06.16 20:55:46] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

costy69 [09.06.16 21:10:23] »

@webmaster - Mulțumesc frumos!

mishu [09.06.16 21:15:27] »

Frumos descris totul, felicitari.

costy69 [09.06.16 21:36:47] »

@mishu - Mulțumesc frumos!

Zona este una frumoasă, are suficiente obiective de vizitat într-o zi. În situația în care cineva reușește să viziteze cele trei peșteri e nevoie chiar de două zile. Consider că e o zonă care merită o mediatizare mai bună, pentru că (sunt convins) mulți oameni din zonele mai îndepărtate nu au auzit de această comună. Chiar și eu știam foarte puține lucruri până de curând .

Numai bine!

elviramvio [10.06.16 07:52:56] »

@costy69 -

Frumos articol, felicitari.

Pacat ca putini stiu de aceste locuri. Uneori ma gandesc cu regret ca daca exista AFA cand aveam picioare mai tinere (doar picioarele au imbatranit, inima e tot naiva), azi aveam toate coclaurile romanesti umblate.

Vacante cat mai frumoase!

costy69 [10.06.16 08:58:35] »

@elviramvio - Mulțumesc frumos pentru aprecieri!

Nu e timpul pierdut nici acum, recuperați tot ce se poate recupera. Gândiți pozitiv, luați exemplul doamnei Michi. Nu știu câți dintre noi vor reuși la 80 de ani să facă ce face dumneaei.

Vă vând un pont, comuna Ponoare este situată la 66 km de Herculane (se tratează afecțiuni reumatice).

Numai bine și călătorii frumoase!

elviramvio [10.06.16 09:09:16] »

@costy69 -

Am ras, de bine. Inca nu sunt chiar de bagat in service dar se simte un crivat in spate! Iar de stat la bai, nici vorba, eu si sotul nu putem sta mult in acelasi loc, asa am fost mereu, chiar si cand mergeam cu cortul care trebuia montat/demontat.

Vacante frumoase si sa ne scrii!

abancor CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [10.06.16 10:01:55] »

Problema cu cîmpul de lapiezuri e că, deși e protejat prin lege (am impresia că e cel mai spectaculos/mare de la noi din țară), a fost, și se pare că este încă, exploatat de localnici pe post de carieră de materiale de construcție pentru locuințe. Adică - distrus. Cîndva era mai spectaculos decît astăzi.

În peșteră (Podului) am încercat și eu să intru de cîteva ori, de fiecare dată argila alunecoasă, aceeași întîlnită de tine, mi-a împiedicat înaintarea. Și înaintarea ca înaintarea, că e la vale, dar să urci înapoi, cu tălpile pline de argilă, deci cu aderență zero, cred că ar deveni imposibil. Așa că e bine să ne oprim la timp, mai ales dacă nu avem echipament (în cazul de față cizme de exemplu). În subteran e bine să fim mult mai precauți decît la suprafață, dacă o împrejurare nu pare sigură, mai bine abandonăm.

Peștera mai are o intrare, dinspre lac, dar, de cîte ori am fost în zonă, nu am ajuns pînă acolo, din diferite cauze. Probabil se poate explora și din direcția respectivă. Dar, pe la mijlocul peșterii, există !!! un puț mare în podea, care ocupă aproape toată lățimea galeriei și comunică cu un nivel inferior, inundat (se și aude vuietul apelor), aflat 6 metri mai jos. Puțul îl cunosc de pe harta peșterii, nu știu situația din teren, dar îmi imaginez o pîlnie perfidă, cu marginile de argilă, pe care aluneci... Deci, cine intră totuși în peșteră, să fie cu ochii în patru, și bine ar fi să aibă și harta, dacă se poate. Nu am auzit de accidente, poate lucrurile nu stau așa alarmant pe cît reiese din spusele mele, dar e mai bine să nu riscăm inutil.

Am găsit o schiță a peșterii aici ponoare.ro/atractii/pestera-ponoarele. Schița se găsește și în mai multe cărți/ghiduri turistice despre peșteri. Ar trebui să fie afișată și pe panoul de la intrare.

Descrierea pe scurt a hidrologiei zonei este următoarea: rîul Zăton curgea prin etajul superior al peșterii, cel cu argila, peștera vizitabilă de azi. Anumite prăbușiri (printre care cea care a dat naștere podului natural) plus tendința apei de a găsi alte căi prin roca solubilă care este calcarul, a dus la captarea Zătonului printr-un etaj inferior, care comunică cu cel superior prin „pîlnia” de care zic, pe care apa circulă în două direcții.

Cînd debitul apei e mic, adică vara, lacul e secat, pentru că toată apa are loc prin etajul activ, iar apele care pătrund în peșteră (de la ploi de pildă) se scurg prin pîlnie (care astfel are rol de „sorb”) în etajul activ (inferior).

Cînd debitul apei e mare, adică toamna și primăvara, drenajul subteran nu face față, ca într-o chiuvetă înfundată, așa că se formează lacul Zăton, iar apele din etajul activ urcă prin pîlnie (care astfel are rol de „izbuc”) și inundă și mare parte din galeria superioară a peșterii, Astfel, dacă prindem un asemenea moment, nu mai sînt de ajuns cizmele, e nevoie și de o barcă ca să ne plimbăm prin peșteră.

costy69 [10.06.16 11:42:05] »

@elviramvio - A fost o glumă și mă bucur că ați tratat-o ca atare. Nici oi nu putem să stăm într-un loc, trebuie să vedem și împrejurimile.

costy69 [10.06.16 11:49:47] »

@abancor - Mulțumesc pentru vizită și completări.

Nu știam despre câmpul cu lapiezuri că este exploatat pentru materiale de construcții. Păcat!

Când am intrat în peșteră aveam încălțări aderente și lanternă, dar totuși... pas. Cred că vara se poate vizita, însă e bine să fie mai multe persoane. am văzut întrarea în peșteră dinspre Lacul Zăton, dar este acoperită cu vegetație și terenul e greu accesibil.

Schița peșterii postată de tine este amplasată la câțiva metri de Podul lui Dumnezeu.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
3 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
costy69, elviramvio, mishu
Alte impresii din această RUBRICĂO zi în Baia de Aramă și împrejurimi:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.085108041763306 sec
    ecranul dvs: 1 x 1