Portie de racoare si sanatate in Pestera Bolii

TIPĂREȘTE

Pestera Bolii se afla in partea de nord a municipiului Petrsoani, la 6 km de acesta, pe DN66 ce leaga Valea Jiului de Tara Hategului.

Waze-ul sau google maps stiu sa o localizeze cu precizie. In sosea exista si un indicator. Imediat cum se iese din DN se urca un drumeag care traverseaza calea ferata (atentie la traversarea acesteia, la o vizita anterioara vegetatia obtura mult vizibilitatea, acum a fost ok!). La 300 metri din sosea s-a amenajat in ultimii ani un spatiu, de fapt doua, de parcare pe pamant, in afara drumului ingust de acces.

Pestera Bolii este formata pe un fond calcaros strapuns de paraul ce curge pe aici. Este una din putinele pesteri din tara unde se poate observa clar strapungerea obstacolului calcaros de catre o apa curgatoare, fiind totodata accesibila oricarui turist de la intrare (insurgenta) pana la iesire (resurgenta). Sunt vizibile cu ochiul liber nivelurile la care a fost apa in diferite perioade (ere) al formarii acestei pesteri.

Paraul Jupaneasa a sapat, la cota 720 m, in calcarele jurasice ale Dealului Bolii, un tunel impresionant, care nu este altceva decat Pestera Bolii. Deschiderea Pesterii Bolii este maiestuoasa si masoara 10 metri inaltime si 20 metri latime. Lungimea insumata a galeriilor masoara 1,4 km. Pestera este una larag si inalta pe tot pracursul ei principal, ceea ce o face usor vizitabila. Pe terasa argiloasa interioara a pesterii se gasesc zacaminte de guano (excremente de liliac), pestera fiind locuita de colonii de lilieci (Myotis Myotis). Pestera si aceste tinuturi au foist locuite de oamenii preistorici. Cele mai vechi dovezi dateaza din paleolitic si sunt margele din lut, vase in lut si coarne de cerb. ALte dovezi vin din neolitic. Tinuturile acestea care apartin extremitatii suduice a Muntilor Orastiei au fost locuite de daci, aici gasindu-se ce mai mare densitate de cetati dacice de pe teritoriul tarii noastre, inlcusiv Sarmizegetusa Regia. Romanii, care au cucerit Dacia, au exploatat apoi aurul din zona.

Numele pesterii nu are vreo legatura cu vreo boala. Inca din anul 1404 este atestata apartenenta acestor locuri in proprietatea familiei Bolea, voievod din Zarand.

Pestera, prin dimensiunile salilor ei a fost aleasa drept un loc potrivit pentru sustinerea de concerte, in prima treime a acesteia pe o terasa fiind amenajata o scena pentru interpreti si banci pentru ascultatori. Inca din anul 1920!

Este deschisa zilnic intre orele 10 si 18 vara, respectiv 10 – 16 iarna. La intrare se plateste 10 lei pentru uin bilet “” intreg”” , respectiv 5 lei pentru unul “” redus”” .

Langa baraca unde se vand / cumpara bilete sunt mai multe panouri informative, dar si un … Pet-man. Haios. Il vetzi admira in poze, un indemn sa nu aruncam deseurile aiurea.

Mai intai se coboara pe niste trepte amenajate pana in albia raului, se traverseaza pe un pod si se intra prin deschiderea mare a pesterii prin dreapta paraului Jupaneasa.

Pe parcursul vizitarii lejere a pesterii se trece de pe un mal pe celalalt al paraului pe poduri robuste si luminate spectaculos impreuna cu alte sectoare de pestera in albastru strident si portocaliu. Pana la urmatoarea traversare trece, pe langa “” sala de concerte”” unde si in zilele noastre se presteaza dupa un program stabilit, momentan suspendat din motive de corona.

Pestera este foarte indragita de copii, iar aici se pot sustine lectii deschise de geografie si geologie aplicata. Straturile aseazate orizontal pe pereti sunt foarte bine evidentiate.

Se mai trece apoi pe langa o troita pe malul paraului construita in dreptul chipului Fecioarei Maria, care se vede foarte clar pe celalalt mal. Catre mijlocul pesterii sunt si cateva stalactite filiforme dupa ce in prima parte pestera a fost mai degraba saraca in formatiuni specific, dar diferite forme sculptate de mama natura in bolta sau pe peretii pesterii pot fi asimilate de imaginatia fiecaruia cu diverse creaturi.

Paraul nu este adanc, iar apa acestuia deosebit de limpede. Ultimul pod (al 5-lea) este insa rupt si continuarea explorarii pesterii catre punctul de resurgenta se poate face numai trecand prin apa.

Traseul vizitabil are circa 500 metri lungime.

Am intalnit si un os interesant in solul pesterii.

De acesta pestera, si de fapt chipul Sfantei Fecioare Maria, este legata Legenda Jupanitzei, stapana cea rea a acestui tinut rugandu-se sa-I aduca in cale un print frumos care sa o iubeasca. Maria ii asculta si implineste dorinta transformand-o in paraul Jupaneasa, care curge in cautarea … printului.

Sus pe Dealul Bolii se gasesc ruinele Cetatii Dacice Banita. Accesul la acestea este dificil, datorita lipsei unei poteci clar conturate si a inclinarii terenului. In plus, din spusele altor articole, nu prea mai gasesti mare lucru pe acolo, pe sus. Pentru curiosi si exploratirio temerari insa… poate intereseaza.

Mie mi-a placut mult Pestera Bolii si dupa 2 ture de recunoastere, cand nu eram echipat si nici nu aveam timp de vizitare, acum am facut o alegere foarte buna. Recomand o abatere de 2 minute de la sosea si o incursiune in subteran de 30 minute sau cat vreti fiecare dintre Dumneavoastra.

Si asta nu este tot, caci …. dupa colt, este alt obiectiv fascinant.

Frumoasa esti patria mea!

Numai bine tuturor!

Un obiectiv deosebit. Era de dorit ca din banii din taxa de intrare sa se refaca ultimul pod.

Foarte relexanta plimbarae in pestera. Racoare, culaore, formatiuni, creatia naturii si imaginatia omului, legenda, lectie de geologie

---

VIZUALIZĂRI: 2446 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI