Lalibela, Jerusalemul etiopienilor

TIPĂREȘTE

Lalibela, Jerusalemul etiopienilor

După petrecerea din seara premergătoare, unde am sărbătorit un tovarăș de drumeție, am dormit neîntorși. Era duminică dimineața și nu mai eram presați de timp. După ce am fost la micul dejun, ne-am făcut iar bagajele. La sfatul foarte bun al unor colegi de drumeție am renunțat la bagajul principal și mi-am înghesuit tot strictul necesar în bagajul de mână. Rucsacul l-am lăsat la hotel în camera de bagaje, urmând a ne întoarce aici peste câteva zile. Până la urmă s-a dovedit o decizie înțeleaptă. Multe lucruri le cărăm după noi fără niciun rost, iar aici ne trebuia mobilitate.

La 9 dimineața ne-am dat întâlnire la recepția hotelului. Hotelul trebuia sa ne asigure transferul către aeroport. Teoretic timp aveam berechet, aeroportul era doar la vreo 7 minute de mers cu mașina, iar pentru cursele interne este îndeajuns să fii la aeroport cu o oră înainte. Noi aveam avionul către Lalibela tocmai la ora 11.

Numai că uneori socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg. Hotelul avea la dispoziție două microbuze, dar fiind duminică nu aveau decât un șofer. Cum nu încăpeam toți într-unul era logic faptul că trebuia să facă două drumuri. Zis și făcut. S-au urcat primii în microbus și au pornit spre aeroport. Au ajuns cu întârziere la aeroport din pricina faptului că se desfășura un maraton în oraș și circulația era deviată.

Oricum avea tot timpul din lume. Și ne-am pus pe așteptat un sfert de oră, juma de oră. Ei bine când am văzut că s-a făcut o oră de așteptare, am luat taurul de coarne și am pornit-o spre aeroport. Teoretic era bine de mine că nu mai aveam bagaje, da n-am scăpat. Am ajutat un coleg care era un pic anchilozat de spate. Am zburat spre aeroprt și ne-am urcat firește ultimii în avion. Colegii erau de mult acolo și-și făceau griji că nu o să mai ajungem. Bine că s-a terminat cu bine.

Zborul a decurs fără incidente și am aterizat cu bine dupa numai o oră de zbor în capitala religioasă a Etiopiei. Aici ne-am recuperat rapid bagajele, ne-am cazat apoi direct la restaurant pentru prânz. După ce am mâncat la o terasă răcoroasă am plecat pe jos să vizităm obiectivele turistice din program.

Inițial orașul purta numele de Roha. Regele Gebra Maskal Lalibela, care a și schimbat numele orașului în cel actual, a încercat să reconstruiască aici, ca urmare a cuceririi Țării Sfinte de către musulmani, noul oraș Ierusalim. Multe din clădirile Lalibeliei din acea perioadă purtau numele clădirilor din Ierusalim. Regele Gebra Maskal Lalibela a trăit între anii 1172-1212 și este canonizat de Biserica ortodoxă etiopiană.

Lalibela este situat sus pe munte la o altidudine de 2500 de metri, iar la ultimul recensământ populația era de aproape 15 mii de locuitori, în marea lor majoritate creștini ortodoxi. La marile sărbători creștine se strâng aici laolaltă zeci sau chiar sute de mii de pelerini.

Fiind situat la altitudine de 2500 de metri vă dați seama că aveam ceva de urcat ori de coborât, toate străzile fiind în pantă. Am ajuns în zona celor 11 biserici, unde ni s-au rețiunut aparatele de fotografiat. Aveam acces doar cu telefoane și era interzisă folosirea blițurilor.

Am început cu vizita celei mai mari biserici de zonă, Biet Medhani (Casa Mântuitorului Lumii), cea mai mare din tot ansamblul, copie a catedralei Sfânta Maria din Aksum, care a fost distrusă de musulmani în 1535. Este cea mai mare biserică monolitică de pe pământ. Aici am fost preluați de un preot pe post de ghid care ne-a povestit despre construcția celor 11 biserici. O să redau mai jos pentru cei interesați o scurtă descriere de pe site-ul UNESCO. Sper să nu fiu aspru criticat, dar reprezintă o opinie avizată și e posibil să fie utilă celor pasionați de istorie ori de religia ortodoxă:

Într-o regiune muntoasă din inima Etiopiei, la aproximativ 645 km de Addis Abeba, unsprezece biserici monolitice medievale au fost sculptate din stâncă. Clădirea lor este atribuită regelui Lalibela care și-a propus să construiască în secolul al XII-lea un „Noul Ierusalim” , după ce cuceririle musulmane au oprit pelerinajele creștine în Țara sfântă. Lalibela a înflorit după declinul Imperiului Aksum.

Există două grupuri principale de biserici - la nordul râului Iordan: Biete Medhani Alem (Casa Mântuitorului Lumii), Biete Mariam (Casa Maria), Biete Maskal (Casa Crucii), Biete Denagel (Casa de fecioare), Biete Golgotha ​​Mikael (Casa Golgotei Mikael); iar la sudul râului, Biete Amanuel (Casa lui Emmanuel), Biete Qeddus Mercoreus (Casa Sf. Mercoreos), Biete Abba Libanos (Casa Abatelui Libanos), Biete Gabriel Raphael (Casa lui Gabriel Raphael) și Biete Lehem (Casa Pâinii Sfinte). A unsprezecea biserică, Biete Ghiorgis (Casa Sf. Gheorghe), este izolată de celelalte, dar conectată printr-un sistem de tranșee.

Bisericile nu au fost construite într-un mod tradițional, ci mai degrabă au fost cioplite din stânca vie a blocurilor monolitice. Aceste blocuri au fost cioplite în continuare, formând uși, ferestre, coloane, diverse etaje, acoperișuri etc. Această lucrare gigantică a fost completată în continuare cu un sistem extins de șanțuri de drenaj, tranșee și pasaje ceremoniale, unele cu deschideri către peșterile și catacombele pustnicilor.

Biete Medhani Alem, cu cele cinci culoare ale sale, este considerată a fi cea mai mare biserică monolitică din lume, în timp ce Biete Ghiorgis are un plan cruciform remarcabil. Majoritatea au fost probabil folosite ca biserici încă de la început, dar Biete Mercoreos și Biete Gabriel Rafael ar fi putut fi fost reședințe regale. Mai multe dintre interioare sunt decorate cu picturi murale.

Lângă biserici, satul Lalibela are case rotunde cu două etaje, construite din piatră roșie locală și cunoscute sub numele de Lasta Tukuls. Aceste biserici excepționale au fost centrul pelerinajului pentru creștinii copți încă din secolul al XII-lea.

Criteriul (i): Toate cele unsprezece biserici reprezintă o realizare artistică unică, prin execuția, dimensiunea și varietatea și îndrăzneala formei lor.

Criteriul (ii): Regele Lalibelei și-a propus să construiască un simbol al pământului sfânt, când pelerinajele către el au fost imposibile de situația istorică. În Biserica Biet Golgota sunt replici ale mormântului lui Hristos și ale lui Adam și ale pătuțului Nașterii Domnului. Orașul sfânt Lalibela a devenit un substitut pentru locurile sfinte din Ierusalim și Betleem și, ca atare, a avut o influență considerabilă asupra creștinismului etiopian.

Criteriul (iii): Întreaga Lalibela oferă o mărturie excepțională a civilizației medievale și post-medievale din Etiopia, incluzând, lângă cele unsprezece biserici, rămășițele extinse ale caselor de sat tradiționale, cu două etaje, cu scări interioare și acoperișuri din stuf.

Șanțurile de drenaj au fost umplute cu pământ timp de câteva secole, înainte de a fi curățate în secolul al XX-lea și au fost întrerupte de activitatea seismică. Acest lucru a dus la o degradare severă a monumentelor din cauza daunelor cauzate de apă, iar cele mai multe dintre ele sunt acum considerate a fi într-o stare critică.

Au fost identificate probleme structurale în Biet Amanuel, unde este posibil un risc iminent de colaps, iar alte locații trebuie monitorizate. În ultimii treizeci de ani a avut loc o degradare gravă a picturilor din interiorul bisericilor. Sculpturile și basoreliefurile (cum ar fi la intrarea în Biet Mariam) au fost, de asemenea, grav deteriorate, iar trăsăturile lor originale sunt greu de recunoscut. Toate acestea amenință integritatea proprietății.

În unele biserici au fost instalate acum adăposturi temporare ușoare, acestea oferind în același timp protecție, impact asupra integrității vizuale.

Alte amenințări includ încălcarea mediului înconjurător al bisericilor prin noi construcții publice și private, locuințe asociate cu satul tradițional adiacent proprietății și din infrastructura turistică.

Bisericile Rock-Hewn din Lalibela sunt încă păstrate în mediul lor natural. Asocierea bisericilor tăiate în stâncă și a caselor circulare vernaculare tradiționale, din zona înconjurătoare, demonstrează încă dovezile structurii antice a satului. Funcția inițială a site-ului ca loc de pelerinaj persistă și oferă dovezi ale continuității practicilor sociale. Patrimoniurile intangibile asociate cu practicile bisericești sunt încă păstrate.

Timp de secole, Biserica și Statul au fost responsabile în comun de locul sfânt din Lalibela. Acasă la o mare comunitate de preoți și călugări, este un loc viu care atrage mulți pelerini pentru a sărbători marile sărbători ale calendarului creștin etiopian. Această perspectivă activă și energică este esențială pentru gestionarea site-ului.

Am vizitat biserica principală însoțiți de preotul ghid. Ca o paranteză acesta ne-a precizat că orașul Lalibela resimte foarte tare efectele pandemiei de corona virus! Dacă înainte de pandemie orașul era vizitat de aproximatin 200 de turiști pe zi, acum abia dacă este vizitat de 20 de turiști pe lună. Așa că ne putem considera privilegiați, că l-am putut vizita în aceste condiții în liniște deplină.

Fiind oarecum izolați de restul creștinățătii, ei bine ortodoxii etipoieni au căpătat inevitabil influențe musulmane. De exemplu la intrarea în biserici este musai să te descalți. Chiar era o fată drăguță care avea grija de pantofii noștri. Deasemenea femeile nu au acces în biserică în timpul menstruației. Alt obicei religios copiat de la musulmani este chemarea la rugăciune prin boxe situate în afara bisericii, Ei bine dacă la musulmani muezinul doar cheamă credincioșii la rugăciune, aici sunt mai cu moț, toată slujba este live transmisă la difuzoare. Nu este prea plăcut să ai un spațiu de cazare în apropierea unei biserici, dar n-ai ce face trebuie să te adaptezi.

Biserica Biete Medhani Alem a intrat într-un program de conservare, iar niste meșteri italieni i-au construit o cupolă metalică. Aceasta are scopul de a oferi de intemperii și de a împiedica degradarea. Probabil și-a atins scopul, dar este o constructie hidoasă, care din păcate contrastează foarte tare cu originalul.

În vizita noastră la acest ansamblu de biserici am fost însoțiti de o mulțime de așa ziși studenți care-și ofereau serviciile de ghid pentru câțiva firfirei ori care încercau să ne vândă câteva obiecte religioase. Aveau lucruri chiar interesante, așa că nu am scăpat până nu mi-am achiziționat câteva cruciulițe specifice etiopiene. Mai târziu când mă vedeau prin oraș purtând la gât o asemenea cruciuliță, toți se bucurau aflând că sunt tot ortodox ca și ei.

Lalibela este, de fapt, numele regelui care a construit poate cele mai cunoscute monumente din Etiopia. Inainte de Lalibela, orasul se numea Roha. Se spune ca Lalibela a fost cel de-al doilea fiu al regelui (si, deci, nu si principele mostenitor), dar cand s-a nascut, deasupra sa a aparut un roi de albine, care a fost vazut ca un semn ca va fi rege. Cand a crescut, fratele sau, incomodat de renumele lui Lalibela, i-a pus gand rau si acesta, avertizat de un inger, a fugit. Unde? Fix la Ierusalim. Acesta a locuit o perioada in Ierusalim, fix in ultimii ani ai Regatului cruciat al Ierusalimului (Ierusalimul a fost cucerit de Saladin in 1187), dar cu cativa ani inainte de caderea Ierusalimului s-a intors acasa. Traditia spune ca la auzul ca frate-su s-a intors, regele etiopian s-a pocait brusc, s-a dus in genunchi la frate-su, i-a cerut iertare, i-a pasat coroana si s-a calugarit intr-una din celebrele manastiri cocotate in locuri bizare din munti- by imperator.

Am trecut de la o biserică la alta prin tuneluri sau pasarele. Ne-am descățat, respectiv încălțat de mai multe ori, pentru a vizita interioarele bisericilor pline de tot felul de covoare ori carpete. Bisericile imense săpate în piatră este evident că arată cu totul altfel decât cele de la noi! Ne-am cumpărat și lumânări care și astea sunt deosebite, sunt lungi și au fitile la ambele capete. Chiar nu am găsit un loc unde să le aprindem. Una peste alta, chiar a fost o vizită foarte interesantă într-un asemenea loc sfânt pentru ortodoxie.

Apropo etiopienii consideră că aici și nu la Jerusalem este centrul ortodoxiei, asta pentru ca la Axum se află ascuns Și bine păzit Chivotul Legii, care din nefericire nu se poate vedea. Se pare că trebuie să merem tot pe încredere, crede și nu cerceta!!!

După vizita la acest complex de biserici săpate în stâncă, a trebuit să grăbim pasul pentru că site-ul arheologic urma să se închida la ora 17 și mai aveam de vizitat cea mai spectaculoasă biserică din acest complex, biserica Sfântul Gheorghe, construită dintr-o stâncă monolitică și având forma unei cruci. Apropo se spune ca aceste biserici au fost construite în piatră pentru ca musulmanii să nu le mai poată distruge, așa cum au procedat la Axum unde era vechiul centru al ortodoxiei etiopiene. Această biserică are o înălțime de 12,5 metri, iar acoperișul este la nivelul solului. De sus se vede foarte spectaculos.

Evident că am coborât și la această biserică să o vizităm. Și aici ca și la celelalte biserici era câte un preot care veghează. Acesta părăsește biserica doar la finalul ultimei slujbe ale zilei. Sunt foarte prietenoși și nu ezită să facă o poză cu turiștii.

Vizitând acest oraș sfânt cu biserici săpate în piatră te simți cumva la începutul creștinismului. Lalibela este un oraș micuț, destul de sărac, dar o vizită de câteva zile aici este un adevărat must see.

Bisericile sculptate în piatră sunt ceva unic, de neratat, lucru certificat de UNESCO!

orașul Lalibela datorită acestui complex bisericesc este un punct maxim de atracție în Etiopia!

---

VIZUALIZĂRI: 755 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI