Traseul către Cascada Cociului (Roșeț) - marcaj ”punct roșu”, dificultate medie

TIPĂREȘTE

În țara noastră există câteva cascade pentru care se revendică poziția de ”Cea mai înaltă cascadă din România”. Fie că vorbim despre Cascada Cailor din Munții Rodnei (nu am vizitat-o încă), fie că amintim Cascada Scoruș (numită și Cascada lui Ciucă, am mers la ea în vara anului 2017, când am explorat Valea Lotrului - vezi impresii), fie că discutăm despre Cascada Obârșia Ialomiței din Munții Bucegi, toate aceste căderi de apă au înălțimi impresionante.

Pe la începutul acestui an, urmărind în iarnă o emisiune la TV, am aflat că în apropiere de Băile Herculane ar exista o altă cădere de apă cu o înălțime considerabilă - este vorba despre Cascada Cociului (sau Cociu).

Ei bine, în această vară am ajuns pentru prima dată la Băile Herculane și ne-a plăcut zona, motiv pentru care am rămas șase zile în stațiune. Într-una din zile, după masa de prânz, m-am hotărât să merg la Centrul de Vizitare pentru Parcul Național Domogled-Valea Cernei. Acest centru muzeal se află la câteva sute de metri dincolo de ieșirea din stațiune, către ștrandul termal ”7 Izvoare”.

La parter există mai multe panouri unde sunt prezentate informații despre Parcul Național Domogled-Valea Cernei. Fără să mă grăbesc, am parcurs cu privirea multe dintre informațiile afișate. Am aflat că ”acest parc național a fost înființat în anul 1990 și că se întinde pe aproximativ 61000 de hectare, pe teritoriul a trei județe: Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj. Dintre vietățile care trăiesc pe teritoriul acestui parc, merită amintite ursul, râsul, vipera cu corn sau lipanul (un pește încadrat în categoria speciilor protejate).”

Pe un alt panou erau prezentate traseele marcate din acest areal (zona este foarte ofertantă din acest punct de vedere). Printre altele, la punctul 14 din această listă, este trecut traseul Băile Herculane - Confluența cu Ogașul lui Roșeț - Cascada Cociului. Întâlnind această informație, mi-am reamintit de emisiunea referitoare la această cascadă și m-am hotărât să parcurg traseul chiar în acea după-amiază. Pe internet există unele prezentări ale cascadei, precizându-se că această cădere de apă ar avea înălțimea de 120 de metri (la Centrul de Vizitare nu este precizată înălțimea cascadei). Marcajul către Cascada Cociului este punctul roșu, lungimea traseului este de 1,4 kilometri, iar diferența de nivel este una considerabilă - 550 de metri, după informațiile prezentate la Centrul de Vizitare.

Purtând o scurtă discuție cu rangerul de la centrul muzeal, am aflat că în acea perioadă Cascada Cociului ar putea fi secată, debitul fiind mai consistent în lunile de primăvară sau în perioada ploilor de toamnă. Chiar și așa, tot am dorit să ajung acolo, pentru că în partea superioară a traseului poți admira priveliști fabuloase.

Cu temele făcute, m-am urcat în mașină și am plecat spre intrarea în traseu (unde aveam să ajung după câteva minute). Am mers pe Valea Cernei, am trecut de zona ”7 Izvoare” și într-o curbă strânsă, pe partea dreaptă a șoselei, am zărit indicatorul care anunță intrarea pe traseul către Cascada Cociului. Am întors mașina și am oprit într-o parcare pe cealaltă parte a șoselei, la vreo 20 de metri de indicator, apoi m-am echipat. De la Centrul de Vizitare pentru Parcul Național Domogled-Valea Cernei până la intrarea pe traseu am parcurs pe șosea 3,5 kilometri (șoseaua este DN 67D, conexiunea rutieră între Băile Herculane și Târgu Jiu).

La ora 14.30 am pornit în drumeție. Pe indicator, se specifică faptul că până la cascadă se face o oră. Din acest loc pornește și traseul cu numărul 13 (marcajele triunghi albastru și cruce albastră), respectiv spre Fântâna Moșului - Poiana Balta Cerbului - Poiana Țăsnei - Cheile Țăsnei - Pensiunea Dumbravă (lungimea traseului nr. 13 este de 8,6 kilometri și durata estimată este de 7 - 8 ore).

Am traversat un pârâiaș, am trecut pe lângă o troiță și am căutat cu privirea marcajul ”punct roșu”. Vegetația este abundentă pe tot traseul și este necesară atenție sporită pentru a nu ieși de pe traseul marcat.

Traseul cotește repejor spre dreapta și se urcă pentru început pe marginea unei poienițe, pe sub poala pădurii. Fiind iarba înaltă, am tot ”ciufulit-o” cu bățul de drumeție, îngrijorat cu privire la o întâlnire nedorită cu vreo viperă (am scăpat, nu ne-am deranjat reciproc).

Pe prima parte a traseului, timp de 30 de minute, am urmat poteca prin pădure urcând destul de lejer, printre stânci uriașe, trunchiuri de copaci căzute și tufe înalte. Poteca străbate o zonă sălbatică; de fapt, nu m-am întâlnit cu nimeni pe acest traseu. Din când în când, am traversat un pârâiaș de pe o parte pe alta, dar apa era puțină, am putut sări peste firul apei fără probleme. Copacii falnici m-au ferit de razele soarelui, iar liniștea nu era tulburată decât de murmurul apei.

După prima jumătate de oră de drumeție lejeră, am intrat pe o a doua parte a traseului (35 de minute), iar lucrurile s-au schimbat destul de mult. În primul rând, urcușul a devenit tot mai abrupt, iar apa din albia pârâului a dispărut, ceea ce înseamnă că un alt izvor alimentează mai jos pârâul. Prin urcuș pronunțat, mă refer la porțiuni ale potecii unde m-am ajutat de mâini pentru a avansa. Poteca este plină de pietricele mărunte pe care aluneci, iar rădăcinile copacilor formează din loc în loc trepte naturale care sunt de ajutor. Ești totuși încurajat să continui întrucât printre crengile copacilor se zărește stâncăria albă, impresionantul perete de piatră unde se află cascada.

Pădurea devine tot mai deasă pe măsură ce te apropii, dar stâncile sunt tot mai vizibile peste vârfurile copacilor. La ora 15.35 am ajuns la baza cascadei (65 de minute de urcare în total), dar nu am putut să admir decât făgașul săpat în stâncă deoarece în perioada respectivă cascada era secată. Mușchiul de pe stâncile de la baza cascadei era umed, semn că apa nu dispăruse de multe zile. Asta era, nu am fost dezamăgit întrucât chiar și în lipsa apei totul a fost impresionant. Pereții de stâncă au peste o sută de metri înălțime și cred că sunt ideali pentru iubitorii de alpinism. Din ceea ce am citit prin diverse surse, atunci când nu este secetă, apa Cociului se prăvălește de la aproximativ 790 de metri altitudine până pe la 665 de metri (altitudinea de la baza cascadei).

În stânga, pădurea este rară și se deschide o priveliște frumoasă spre Valea Cernei.

M-am odihnit la poalele abruptului cam 15 minute și apoi am parcurs traseul în sens invers, în 55 de minute.

Așadar, drumeția mea până la baza Cascadei Cociului și înapoi a durat 2 ore + 15 minute pauza de la baza abruptului.

a) Traseul către Cascada Cociului nu este prea aglomerat; eu nu m-am întâlnit cu nicio altă persoană pe tot parcursul drumeției.

b) Cascada Cociului sau Cociu mai este cunoscută și sub denumirea de Cascada Roșeț pentru că se formează pe Pârâul Ogașul lui Roșeț.

c) Pentru a parcurge traseul, indiferent de anotimp, este necesară o echipare corespunzătoare parcurgerii unor trasee medii spre dificile (neapărat bocanci, iar bețele de drumeție sunt utile și ele).

d) Am avut în rucsac 2 litri de apă și mi-a ajuns; nu știu dacă apa pârâului întâlnit în prima parte a traseului este potabilă.

e) Tot pe Valea Cernei, la coada Lacului de acumulare Prisaca, se poate intra pe un alt traseu turistic, spre Cascada Vânturătoarea (marcajul este crucea roșie) , o altă minunăție din Parcul Național Domogled - Valea Cernei.

f) Am citit că tot în zona Lacului de acumulare Prisaca ar exista o altă frumoasă cădere de apă - este vorba despre Cascada Fecioara Maria. Nu am observat nici marcajul și nici alte informații despre aceasta.

g) Contrar obiceiului (merg în general împreună cu familia în drumeții), de data aceasta am abordat singur traseul și bine am făcut. Cred că juniorul meu nu ar fi făcut față urcușului dificil din a doua parte a traseului. Totodată, cred că este greu de urcat atunci când poteca este umedă, așadar trebuie urmărită prognoza meteo înainte de a intra pe traseul spre Cascada Cociului.

h) Alte informații, imagini și un filmuleț cu această cascadă puteți găsi aici sau aici.

i) Revenind la Centrul de Vizitare pentru Parcul Național Domogled - Valea Cernei, programul de vizitare afișat era următorul: de luni până joi, între orele 08.00 - 16.30; vineri, între orele 08.00 - 16.00; sâmbătă și duminică, în intervalul 09.00 - 17.00.

Nouă ne-a plăcut foarte mult zona Băilor Herculane, motiv pentru care vom reveni cândva acolo. Există foarte multe posibilități de drumeție, iar marcajele arată bine în general. În ceea ce privește Cascada Cociului, recomand traseul iubitorilor de drumeții, cu precizarea că în perioadele secetoase s-ar putea să fie secată cascada (așa cum am găsit-o eu). Mi-ar plăcea să revin acolo, să vizitez zona și într-o perioadă când cascada are apă. Vom vedea...

Toate cele bune!

---