Haihui prin Munții Cernei și cătunele izolate - Cătunul Dobraia

TIPĂREȘTE

Despre cătunele izolate din Munții Cernei știam din documentarele produse de televiziunea publică sau din câteva articole apărute orin presă. Aflasem de oamenii care trăiesc sus pe munte, fără drumuri de acces, fără curent electric, fără medici, fără multe alte facilități care nouă, celorlalți, ne fac viața mai ușoară și au intrat practic in rutina zilnică.

Nu puteam rata ocazia ce mi s-a ivit de a vedea aceste cătune și de a face o drumeție prin Munții Cernei, munți cu un farmec aparte, cu trasee lungi, multe dintre ele medii ca dificultate, dar cu peisaje care te face să uiți de orice efort.

Drumeția noastră a inceput de la Pensiunea Dumbrava, aflată la 16 km de Herculane, pe DN 67D, drum care ajunge la Baia de Aramă.

Pe Munții Cernei urma să petrecem trei zile, cu două nopți in cort, una in completă izolare sus pe munte, iar cea de a doua in unul dintre cătunele din munte.

Am trecut prin cătunul Dobraia, prin Prisăcina, Cracul Mare și am innoptat in Ineleț, acolo unde cea mai scurtă cale de acces sunt niște scări abrupte din lemn.

Ce am făcut in cele trei zile, ce am văzut, pe unde am mers, voi povesti in următoarele două review-uri.

Prima zi – Cătunul Dobraia și o noapte furtunoasă la cort

Vineri dimineața, după o noapte petrecută la pensiune, ne-am luat rucsacurile grele in spate și am plecat la drum.

Traseul pornește de la aproximativ 100 m de pensiune, de pe DN 67D, direcția Herculane.

La un moment dat, pe partea dreaptă, intălnim un indicator care ne spune că spre capela Dobraia se poate ajunge pe marcajul bulină albastră.

Am urmat marcajul, am traversat râul Cerna și am inceput urcușul. Prima parte a fost solicitantă, mai ales pentru că am făcut greșeala să mănânc bine la micul dejun. Timpul scurs intre masă și incepututl drumeției a fost foarte scurt, așa că mare parte din energia organismului meu s-a canalizat pe procesul de digerare. A trebuit să imi adun toate forțele pentru a reuși să urc, era un urcuș destul de abrupt iar căldura inăbușitoare din pădure amplifica greutatea urcușului.

După aproximativ o oră am intâlnit un izvor, ne-am completat rezervele de apă iar după incă o oră am ajuns la biserica din Dobraia. Aici am făcut un prim popas mai lung.

Construită in anul 2004 și sfințită in anul 2005, biserica din Dobraia este mică, aducând mai repede cu o capelă, dar suficientă pentru cei 70 de credicioși care aparțin de această biserică. Preotul slujește in acestă biserică o dată la două săptămâni. Nu am găsit deschisă biserica, am citit că ar fi pictată parțial. In fața bisericii este un cimitir mic, cel mai mic văzut de mine până acum. Cred că erau trei morminte, cimitirul fiind construit relativ recent, in anul 2009. Biserica beneficiază insă de un decor natural mirific, inconjurat de culmi verzi, cu vârful Arjana străjuind undeva in depărtare.

După scurta pauză am plecat mai departe, străbătând cătunul Dobraia, parte a comunei Cornereva, comună cu cel mai mare număr de sate din Romania. La recensământul din 2002 in Dobraia mai erau 11 familii insumând 23 de locuitori dar in prezent sunt mult mai puțini. Accesul in Dobraia este, dacă pot să spun așa, relativ mai facil, putându-se ajunge și cu o mașină de teren până la școala din cătun. Asta doar dacă drumul este uscat. In caz de ploi abundente sau ninsori, drumul nu mai poate fi practicat. Nu există curent electric, unele dintre locuințe și școala fiind iluminate cu panouri solare instalate de un ONG prin anul 2016. Același ONG a montat panouri și la bisericuța din Dobraia. Recent, chiar in zilele dinainte de sosirea noastră in cătun, un locuitor intreprinzător a construit un clamping, cu două corturi dotate cu un pat dublu, un fotoliu, o măsuță și chiar prize pentru incărcat telefonul. Cei care se cazează in aceste corturi pot mânca la familia care deține clampingul, mâncare bună gătită cu materia primă din gospodăria proprie. O locație de reținut pentru cei care vor să petreacă câteva zile liniștite intr-un cadru natural mirific.

In scurt timp am ajuns la școala din Dobraia, unde in anul 2019 mai invățau doi copii. Ambii copii străbăteau câțiva km prin munți ca să ajungă la școala unde preda o invățătoare care locuia chiar in școală. Noi am găsit școala inchisă, in anul 2020 nu a mai invățta nici un copil la școala din chirpici. Lângă școală, puțin mai in spate, se află WC-urile, cu trei” cabine” . E greu să crezi că in secolul XXI ar mai putea exista o școală cu așa un WC, dar asta este România zilelor noastre.

Am plecat mai departe pe marcajul bulină galbenă, am mai urcat puțin până la o poieniță cu frumoase priveliști spre Munții Mehedinți, am trecut printr-o adevărată pădure de ferigi (nu am mai văzut până acum ferigi așa mari pe munții de la noi) și am ajuns la Poiana Corbului, exact sub vârful stâncos al Arjanei. Câteva văcuțe și doi trei cai pășteau liniștiți pe poiană. Undeva, jos, se vedeau câteva case din cătunul Prisăcina. Am plecat mai departe, acum drumul nu mai era așa greu, mergeam pe o curbă de nivel printr-o pădure de brazi. In scurt timp am ajuns in Șaua Prislop, la 1270 m. De aici mai aveam foarte puțin până la locul stabilit pentru campare in prima noapte. Am mers pe marcajul bandă roșie, am mai urcat puțin, am ajuns la un izvor unde ne-am reintregit rezervele de apă, și, in scurt timp am ajuns intr-o poiană frumoasă, sub Vârful Cușmița (1454 m). Poiana este așezată pe un pinten stâncos, cu un vârf abrupt sub care se vedeau cele câteva case din cătunul Prisăcina. Câinii din cătun ne reperaseră și lătrau la noi de acolo, de jos. De jur imprejur se vedeau Munții Mehedinți, Vârful Arjana, Vârful Cușmița și Vârful Iuții. In afară de izvorul pe lângă care tocmai trecusem, mai era unul mai mic, chiar la câțiva pași de locul de campare. Mai jos, era o stână, cu câțiva câini care au inceput să ne latre când ne-au văzut instalându-ne corturile. O bătrânică și soțul ei stăteau la stână, ingrijind de cele câteva animale (oi, vaci, porci și cai). După ce ne-am instalat corturile, am lăsat rucsacurile grele și, doar cu un rucsac mic in care am pus o geacă de ploaie și apă, am pornit spre Vârful Arjana. Imaginea stâncoasă a vârfului ne-a insoțit pe tot drumul invitându-ne parcă să il vizităm. Am plecat in grabă spre vârf, sperând să ajungem sus inainte să inceapă ploaia anunțată de norii negri care incepuseră să se adune și să facă zgomot undeva in depărtare. Nu am avut noroc. După ce am trecut de Șaua Prislop am intrat in pădure și am inceput un urcuș nu foarte abrupt, pe marcajul bandă roșie. In aproximativ 30 minute am ajuns in golul alpin, unde ne aștepta o” pădure” de afini, cu multe fructe coapte și aromate. Deși ne tenta să stăm mai mult printre afine, ploaia ne cam impingea din spate. Incă speram să ajungem pe vârf inainte să inceapă. Dar, chiar când mai aveam puțin, inainte de ultimul urcuș, vârful s-a ascuns intr-un nor gros, a inceput să tune și a inceput o ploaie deasă, cu stropi mari. Nu prea mai avea rost să urcăm. Am făcut cale intoarsă, și ne-am oprit la afine, exact când ploaia s-a oprit puțin, suficient insă pentru a putea să culegem câteva afine.

Dar ploaia a reinceput, gonindu-ne de la afine. Am ajuns la corturi uzi, exact când ploaia s-a oprit pentru câteva ore. Noaptea insă a venit cu vânt puternic, tunete și fulgere de ne lumina cortul. Mi-a fost puțin frică, am crezut că ne ia vântul cortul sau că ne lovește vreun trăsnet. Dar, nu eram chiar intr-o zonă expusă, eram sub niște vârfuri, teoretic intr-un loc sigur.

Aceasta a fost prima zi petrecută in Munții Cernei. Urma o altă zi plină, in care traseul pe care il vom urma va fi hotărât de condițiile meteo. Dar, despre următoarele două zileprin Munții Cernei și cătunele izolate de aici, promit să vă povestesc cât mai repede in următorul review.

Rog dacă se poate atașa https://www.youtube.com/watch?v=BAepEH_OXcc

Munții Cernei, munți mai mici, cu vârfuri care nu depășesc 2000 de m, dar cu peisaje mirifice. Pe acești munți incă mai locuiesc, in cătune izolate, parcă uitați de lume, oameni a căror ocupație este greșterea animalelor și legumicultura.

Câteva zile in acest cadru natural = relaxare totală

---

VIZUALIZĂRI: 762 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI