Cheile Tasnei si a lor frumusete salbatica

TIPĂREȘTE

Traseu: Motel Dumbrava (12 km de la Baile Herculane spre Baia de Arama) - Cheile Tasnei-Moara Dracilor-Poiana Tasnei

Marcaj: cruce albastra

Durata traseu: 3,30 h -4h (dus-intors) cu tot cu pauze

Dificultate traseu: usor

=====================================

Cheile Tasnei fac parte din Parcul National Domogled-Valea Cernei si sunt accesibile pentru oricine. Traseul porneste chiar de langa Motel Dumbrava, de la sosea, de pe Valea Cernei. Aveam chef de un traseu scurt dar frumos asa ca am gasit exact ce am cautat. Inca de la sosea vedem catarati pe versantii stancosi, pinii negri de Banat care cresc semeti in Muntii Mehedinti. Aceasta specie e rara in Carpatii Romaniei, aproximativ 90 % din ei gasindu-se doar in Muntii Mehedinti. Abia asteptam sa ma aflu mai aproape de ei, alaturi de ceilalti 7 prieteni care m-au insotit de aceasta data. Fericita si entuziasmata maxim. Un pui de catel blanos si inca o catea neagra (pe care am numit-o Negruta) ne-au insotit in aventura de la Motel Dumbrava.

Marcajul este bine semnalat pe copaci sau stanci. Cararea incepe sa ne plimbe prin padure, de aceasta data goala, cu copaci gri, fara frunze. Stancile imense albe sunt acoperite de muschi verzi. Urcusul este usor pentru aproximativ 10 minute. Apoi incepe distractia. Vedeam in sus un perete imens de munte de piatra care nu ne lasa sa vedem mai departe, asa ca stiam ca urmeaza un urcus solicitant pana cand vom trece de el. Urmatoarea jumatate de ora, am urcat prin padure, greu, sustinut. Am luat mici pauze, fiecare unde simtea ca nu mai poate continua.

Ajunsi sus, am putut sa admiram Muntii Cernei si Varful Arjana in toata splendoarea, precum si Valea Cernei. E atata liniste si frumusete in jur incat uitam de urcusul greu de pana aici. Poteca ne duce apoi prin tone de piatra, pe sus, pe Cheile Tasnei. Avem in partea stanga un perete de piatra si in dreapta o rapa imensa. E fascinant locul inca de aici. Ne simteam ca in Lord of the Rings. Cararea parea cumva agatata de stanci, si cei cu rau de inaltime mergeau prundenti aproape lipiti de perete. Dar nu este periculos, este destul de lata. Mie imi place sa am prapastia aproape, nu mi-e frica de inaltime, dimpotriva. Chiar simt ca traiesc cand ma aflu in asemenea locuri.

Apa si-a sapat drum prin tone de piatra, asa ca cheile sunt spectaculoase. Pinii negri de Banat infipti in stanci completau perfect acest tablou al naturii. Tare dragi imi sunt. Usor, usor, poteca coboara frumos si ajungem jos, chiar pe malul apei. Cantecul ei incanta toata valea. Trecem printre copaci gri si goi, cu stanci in toate partile. Vedem doar cerul senin si nu ne trebuie nimic mai mult. Cararea trece de o parte si de alta a apei, dar avem niste poduri de lemn inguste.

Apoi incepem din nou sa urcam, poteca noastra parca are trepte. Din nou se deschid view-uri incredibile in toate partile. Lasam paraul in urma noastra, jos si mergand mai departe, vedem de sus, Moara Dracilor undeva jos langa o frumoasa cascada. Este un drum care duce exact pana langa ea, nu o sa va ia mai mult de 2 minute. Moara e parasita, dar merita cu siguranta efortul. Dupa cateva fotografii, o luam din loc pentru a continua traseul pana in Poiana Tasnei.

In poiana ajungem imediat. Cam la 1h:30 min de la plecarea in traseu. E foarte frumoasa si naturala si ne permite sa vedem putin mai mult din Muntii Mehedinti. Niste creste salbatice si copaci unde si unde. Imi aminteste perfect de alte trasee din acesti munti frumosi. De la poiana ajungem la o padure batrana de stejari, maiestuosi si tacuti. Sunt foarte frumosi chiar si asa, fara frunze. Coroanele lor ramificate se inalta spre cer, iar trunchiurile si radacinile le sunt acoperite usor de muschi verde.

Dupa Poiana Tasnei, am continuat putin traseul, mai mult din curiozitate, pentru ca stiam ca se afla o stana unde poti servi mamaliga cu branza sau diverse preparate facute de ciobani. Dar in aceasta perioada era normal sa gasim stana goala. Totusi, mai sus de stana ne facea cu mana un peisaj superb, asa ca am urcat panta destul de abrupta si ne-am intins pe jos. Varfurile din jur ne zambesc prietenoase, si apar si tufe verzi de jnepenis. E incredibil tot ce simt in acest loc.

Una peste alta, recomand acest traseu pentru persoane de orice varsta sau conditie fizica. Este mai solicitant doar prima jumatate de ora. Datorita experientei noastre din trasee, mereu am avut impresia ca cele mai frumoase trasee sunt cele lungi, de 8-10 ore dus-intors. Pentru ca mergand cat mai mult, ajungi de cele mai multe ori in locuri de o frumusete rara, neaccesibile oricui, in creierii muntilor. Insa odata cu traseul prin Cheile Tasnei, am invatat ca si un traseu scurt poate fi spectaculos.

Primavara, mult te-am asteptat sa vi! Mi-era dor de trasee, dor de munte si de poteci frumoase. Mereu am tinut aproape natura si niciodata nu m-a dezamagit!

---

VIZUALIZĂRI: 4667 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI