Adevaratul view romanesc!

TIPĂREȘTE

Singurul gand care mi-a ramas in minte cand am fost prima data pe Valea Cernei, a fost acela ca voi face cumva sa ma intorc, pentru ca e minunat sa te afli intr-un loc pur, in care simti natura atat de intens si vezi niste peisaje care nu pot fi descrise in cuvinte. Catunele Inelet si Scarisoara mi-au deschis apetitul pentru drumetii pe carari frumoase si verzi, asa ca am gasit un traseu nou, de data aceasta pe cealalata parte a Muntilor Cernei. Am pornit in cautarea Varfului Iutii dinspre satul Bogaltin, jud Caras Severin. Acesta este un sat care apartine de comuna Cornereva, un sat parca incremenit in timp, situat intr-o zona impadurita la poalele muntilor.

Traseul nostru a fost: Timisoara - Lugoj - Caransebes - Teregova - Plugova - Bogaltin. Drumul este bun, peisajul incepe sa devina frumos mai ales dinspre Plugova spre Bogaltin. Soseaua este ingusta si se onduleaza printre livezi si poienite cu flori. Deci: Bogaltin - Varful Iutii - Varful Cusmita. 7 ore a durat traseul dus-intors cu mici pauze. Daca sunteti cu cortul si campati undeva aproape puteti sa stati mai mult acolo sus, dar pe noi ne astepta un drum inapoi de aproape 3 ore pana la Timisoara, si nu ne-am permis sa luam pauze lungi.

Drumetia noastra este marcata tot traseul cu bulina rosie si incepe de la biserica din Bogaltin, urcand cararea din partea stanga a bisericii. Se merge cam 15 min pana la iesirea din sat. Traseul a fost de dificultate medie din punctul meu de vedere, nu a fost nici o portiune cu urcare abrupta sau foarte dificila. Chiar daca urcarea s-a facut pe distante lungi, am fost destul de obositi, pentru ca era cald si totusi noi mergeam tot in sus.

Asadar, am iesit din sat, si am urmat marcajul cu bulina rosie pe o carare minunata, care ne-a dus prima data la un izvor cu apa rece, urmand si al doilea putin mai incolo. Aceea a fost ultima sursa de apa potabila. Nu ma asteptam sa inceapa acel peisaj pitoresc chiar de la iesirea din sat, asa ca am ramas placut surprinsi la fiecare pas de vaile si paraurile galagioase, de padurile si varfurile golase. Si mereu cu parfumul salcamilor in floare. Am intalnit multe vite care pasteau iarba proaspata si care erau foarte interesate de Tenshi, ciobanescul german al prietenilor nostri, care ne-a insotit si in aceasta aventura.

Cararea ne-a adus intr-o poienita atat de frumoasa cum numai in povesti gasesti. Iarba atat de cruda, copaci batrani in jur, vite care pasc si a caror clopotei tulbura linistea. Si ce sa vezi... putin mai sus cararea merge in zig-zag sus catre o culme si noi abia asteptam sa urcam pe ea sa vedem ce ne asteapta dupa. Continuam lejer pana ajungem la padure. Uitandu-ne in sus zarim varful pe care vrem sa ajungem si vedem ca trebuie sa parcurgem o portiune si prin padure, a carei racoare ne bucura nespus. Nu mergem mai mult de o ora si iesim din nou in soare urcand tot mai sus, si vegetatia bogata de pana atunci incepe sa se rareasca lasand loc doar platourilor verzi, culmilor deluroase si cararii noastre care se onduleaza si se ascunde dupa pereti stancosi surprinzandu-ne mereu cu peisaje noi.

Dupa aproximativ 3 ore zarim in stanga Varful Iutii pe care urcam voiosi. In acel punct se termina si marcajul bulina rosie. Din varf se vede foarte frumos valea cu ale ei catune, risipite peste tot. Si dupa ele, alte si alte varfuri. Nu regretam deloc traseul ales. Am gasit linistea aceea pe care nu poti cumpara de niciunde.

In cealalta parte vedem mai multe varfuri si daca tot ne ard calcaiele hotaram sa mergem pe inca un varf pentru ca pare aproape, si este ascutit si deosebit fata de celelate. Si pentru ca se afla pe partea opusa a versantului si stim ca avem alt punct de vedere. Nu mai este marcaj dar cararea este evidenta, vedem si niste cai frumosi in vale, dar cel mai mult ne incanta platourile atat de verzi. Cred ca este cea mai verde drumetie pe care am facut-o pana acum. Un verde crud care iti ramane pe retina. Ne plimbam si vedem doar cerul deasupra noastra, suntem intre varfuri de munti si este perfect asa.

Dupa vreo jumatate de ora ajungem si la varful indraznet care se numeste Cusmita. Bineinteles, view-ul este superb, coboram putin pe partea cealalta pentru ca vedem un fel de balcon natural si suntem curiosi ce se afla dincolo de el. O alta vedere spre Valea Cernei, care parca pare mereu mai frumoasa cu cat o privesti mai mult. Daca aveti timp suficient, puteti sa mergeti si pe alte varfuri care sunt toate aproape, asa este si Varful Zglivar pe care l-am vazut doar. Sa mergi pe coama muntilor si sa urci pe fiecare varf. Mi-as fi dorit asta dar a trebuit sa ne intoarcem.

Puteti sa coborati de pe Cusmita drept in jos pana la carare, la liziera padurii, unde veti vedea cararea, pentru ca scurtati o parte din traseu, si nu este foarte abrupt, versantul avand mult jnepenis care impiedica alunecarea. Noi am luat o pe acolo, acum este alegerea voastra pe unde va intoarceti. Sa alegeti traseul inapoi pe Varful Iutii si de acolo pe marcaj, va va lua ceva timp in plus.

Sa aveti neaparat multa apa, haine cu maneca lunga la voi, chiar daca e cald afara, pentru ca poate incepe sa ploua, si bate un vant mai rece acolo sus. A inceput sa picure putin cand am coborat desi nu ne asteptam, s-a inorat brusc. Si pantalon lung pentru ca prin padure sunt portiuni cu carari inguste printre tufisuri, plante cu spini si poate chiar urzici.

Am descoperit in padure, nu departe de carare, undeva in dreapta un covor de flori albe superbe si am coborat putin sa le fotografiem. Mai rar ti-e dat sa vezi asa ceva si natura mereu ne ofera motive de zambet, si pe fata, si in suflet.

Dupa aproximativ 7 ore am ajuns din nou in Bogaltin, pe a lui straduta cu paraul dealungul drumului, cu batrani la strada, binevoitori, curiosi unde am fost si daca ne-a placut. Ne-a placut... si inca cum! Si am gasit ceea ce am cautat. Liniste, natura pur si simplu, padure si flori, poteci si mult verde. Si da... un view cu adevarat romanesc!

---

VIZUALIZĂRI: 2053 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI