GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Drakospito [Styra] — casele megalitice din Evia, ridicate de dragoni?!
Dinainte de a ajunge în Evia văzusem la tv, la un post cu profil turistic, o emisiune despre insulă în care se vorbea, printre atâtea aspecte interesante specifice locului, şi despre drakospito ca despre cele mai misterioase lucruri, nemaiîntâlnite în altă parte. Desigur că mi-a fost stârnită curiozitatea şi, între timp, m-am mai documentat asupra subiectului zicându-mi că merită atenţie cu atât mai mult cu cât știam că vom fi în preajma lor.
Dar ce reprezintă drakospito, sau cum am văzut că este tradus termenul în engleză, dragonhouses? Drakospito sunt case megalitice preistorice, unice în bazinul mediteraneean, construite exclusiv din bucăți de piatră, așezate una peste cealaltă, fără ca acestea să fie ”legate” prin vreun alt material. Modul uluitor în care au fost „conectate” blocurile de piatră reprezintă o adevărată provocare arhitectonică. Unicitatea caselor conduce la concluzia că cei care le-au construit au avut abilități excepționale în sculptura pietrei și cunoștințe foarte bune despre statică și arhitectură, sunt de părere specialiştii. Acestea au dimensiuni variabile, de la 6 mp, la 15 mp, iar înăuntrul lor au fost descoperite multe obiecte din ceramică datând din vremuri îndepărtate până la anii de dominaţie romană, ceea ce denotă că au fost locuite fără întrerupere.
Acoperișul acestor case este realizat prin suprapunerea inexactă a plăcilor enorme de ardezie în continuarea pereților, așa încât se creează o construcție piramidală în partea superioară. Grecii au denumit acest sistem „ekforiko”, adică ridicare în etape. În dreptul ușilor și al ferestrelor, se regăsesc blocuri de piatră mari sub forma unor buiandrugi, special pentru a le susține pe cele de deasupra. Și atunci se pune problema cine ar fi fost în stare de o asemenea capodoperă? Au fost atribuite unor ființe supranaturale drako, interpretate în prezent ca fiind dragoni, adică ființe considerate a fi creaturi mitice gigantice. La urma urmei, cine altcineva ar avea puterea de a ridica și de a muta megaliții în lumea antică?
Deși, oamenii de știință nu au ajuns la o opinie unanimă în această privință, există teorii care susțin că sclavii ar fi fost capabili să construiască asemenea structuri și că, de fapt, acestea reprezentau sanctuare de venerare ale zeilor Hera, Zeus sau Poseidon, presupunând-se că datează din secolele VII-VI Î. C.
Ceea ce este cu adevărat uimitor, este faptul că toate cele douăzeci și trei de asemenea case descoperite numai în Evia sudică sunt situate la altitudine mare, ceea ce face ca greutatea și dimensiunea megaliţilor să fie și mai șocante. Constructorii trebuiau să găsească o modalitate de a transporta astfel de blocuri de piatră de la o altitudine mai mică și apoi să construiască casele la o înălțime de unde locuitorii lor puteau urmări cu ușurință tot ce se desfășura în vale. Mai mult, fiecare casă are în acoperiș o deschidere mai mică sau mai mare, probabil destinată pătrunderii soarelui sau a luminii ce ar proveni chiar de la lună pentru a le asigura un interior lipsit de întuneric.
Se pare că cea mai mare și mai bine conservată, deci cea mai reprezentativă drakospito, s-ar afla în vârful muntelui Ochi din sudul Eviei. Nu altitudinea de 1.398 m la care s-ar găsi, ar fi de speriat, ci faptul că până acolo nu se poate ajunge decât după ce ai lăsat mașina și urci pe cărări de munte încă 13 km ceea ce, în afara efortului care nu e chiar de neglijat, durează o jumătate de zi, ceea ce nu mai aveam la dispoziție.
Însă, fiindcă tot ne mai aflam încă în sudul Eviei, prilej cu care vizitaserăm Karystos și Marmari, pe când ne îndreptam spre sud, ne-au atras atenția în mod deosebit indicatoarele către drakospito, atât la intrarea în Styra, cât și la ieșirea din Styra. Atunci ne-am hotărât, ca la întoarcerea spre Kymi, să dăm curs săgeților ce ne arătau că trebuie s-o luăm la dreapta, pentru a vedea ce este cu acestea.
Primele drakospito le-am zărit chiar pe când ne îndreptam dinspre sud, către Styra, privind mai atent la munții ce străjuiesc șoseaua, printre pini, acestea fiind situate la înălțime cu o bună perspectivă asupra împrejurimilor. Nu aveam cum să ajungem la ele, dar ne-am oprit și am fotografiat. Apoi, am dat de primul indicator care ne-a condus destul de repede și de ușor la o drakospito destul de mare. Am parcat, am coborât și am trecut la cercetarea locului care n-a fost deloc dificilă. Am privit casa și acareturile cu multă curiozitate, casa părându-mi-se ca o cazemată pe care o făceam în joacă pe când eram copii. La început, am avut o oarecare reținere dacă să intru sau nu înăuntru, apoi am intrat și am rămas surprinsă că era destul de curat în interior. Modul cum au fost așezate minuțios pietrele, unele peste altele pentru ridicarea zidurilor, precum și stivuirea acestora în formă de solzi de pește, dar piramidal, pentru realizarea acoperișului, trezește toată admirația privitorului. Nu reziști să te întrebi cine ar fi fost în stare de o asemenea ispravă, dar imediat mi-a venit în minte că a rămas o enigmă, încă. După fireasca ședință foto ce se impunea și în acest caz, ne repunem la drum cu gândul să vedem și ce se află în spatele celuilalt indicator către drakospito, de la celălalt capăt al satului Styra.
Styra este o localitate micuță prin care trece șoseaua spre Marmari și Karystos, un sat care nu iese în evidență cu nimic, nici nu ai intrat bine în acesta, că ai și ieșit după ce ai depășit o intersecție mare și drumul face un cot la 90 grade lângă o tavernă destul de mare, vecină cu biserica. Ceea ce atrage atenția în mod deosebit privind spre mare, ar fi localitatea Nea Styra devenită în ultimii ani o înfloritoare stațiune litorală situată într-un golf superb, arcuit, pe țărmul sud-vestic al Eviei. Ea este preferată de mulți atenieni deoarece transportul cu feribotul dinspre continent, de la Rafina, este calea cea mai ușoară de a ajunge la casele de vacanță ridicate aici de ei înşişi sau, pur și simplu, la hoteluri și pensiuni.
Revenind la celălalt capăt la localității Styra, ne apare în fața ochilor și celălalt indicator către drakospito fără să fie precizată distanța până la acestea. Soțul meu, încurajat de faptul că pe prima drakospito am găsit-o uşor şi văzând că drumul secundar pe care intraserăm era bun, asfaltat, îmi spune că e curios cum arată și celelalte case, nebănuind ce avea să urmeze. După trei km, asfaltul se termină și intrăm pe drum de pământ, relativ bun la început, apoi a început un adevărat coșmar: un urcuș cu o pantă destul de abruptă, serpentine strânse, drum din care ieșea un praf roșu, roșu și nici țipenie de om.
Din când în când, la vreo bifurcație, mai vedeam câte un mic indicator către drakospito sau vreo mănăstire, atât cât să înțelegem că suntem pe drumul corect, că bun nu era oricum. Am mers așa vreo șase km până am dat de o platformă construită dar neterminată, deci nefuncțională, nu am înțeles în ce scop, probabil de popas, făcută cu bani europeni așa cum reieșea din panoul aferent. Am oprit să admirăm priveliștea de la înălțime, am fotografiat văile din jur și ne-am repus în mișcare nedumeriți cât mai aveam până la drakospito.
În același stil, am mai urcat încă vreo patru km, făcându-mi-se milă de-a dreptul de mașină care, deși nu e una de teren, ci una destul de joasă, e vitează foc judecând după locurile prin care a fost băgată. În total, 13 km de suiș, până în vârful unui munte unde constructorii de structuri megalitice găsiseră de cuviință să-și ridice acele case sau, poate, temple în miniatură. Ultimul indicator, situat într-un loc mai plat, cu rol de parcare, ne arăta că de-acolo mai aveam de străbătut, la picior, pe o potecă de munte încă o sută de metri, ceea ce mi se părea o bagatelă pe lângă ceea ce avuseserăm de parcurs. Am lăsat mașina parcată și ne-am lansat pe cărare urcând pieptiș în zgomot de tălăngi și behăit de oi, ceea ce ne-a dat de înțeles că prin apropiere s-ar afla ciobani cu turme la păscut. Pe un panou mic, la un moment dat, erau vopsite săgeți către ansamblul A și către ansamblul B.
Prima dată am vizitat ansamblul A cu trei case destul de mari, amplasate în trepte, într-una am găsit chiar o policioară care m-a făcut să scap un zâmbet în colțul gurii. Apoi, pe când am mai urcat ceva către b]ansamblul B, am sesizat că mai sosise o mașină cu doi turiști, mirați și ei că s-au mai întâlnit cu cineva. Casele cocoțate din b]ansamblul B. sunt mai mici, dar mai bine conservate și beneficiază de o panoramă mai generoasă asupra arealului.
Am explorat și am fotografiat de zor structurile megalitice punându-mi și eu aceleași întrebări la care n-au reușit încă cercetătorii să răspundă: cine le-o fi construit și în ce scop. Se pare că, de la începutul secolului al XIX-lea, de când au intrat în atenția oamenilor de știință, persistă aceleași necunoscute, nefăcându-se prea multe progrese în dezlegarea tainelor cu privire la aceste construcții ciudate, din pietre mai mari sau mai mici. Deci, vestitele drakospito, rămân încă învăluite în mister, până ce istoricii se vor pune de acord asupra acestora.
Făcând cale întoarsă, în mașină ne întrebam dacă a meritat efortul pentru abaterea noastră de mai bine de trei ore în căutarea drakospito și tot noi, ne-am răspuns că da, altfel rămâneam cu regretul că am fi pierdut acest „fenomen” unic, întâlnit nicăieri altundeva decât în sudul Eviei.
Vă rog, atașați următorul videoclip:
https://www.youtube.com/watch?v=S-D7AsE4zw0
Trimis de irinad in 04.11.17 12:21:55
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Foarte interesante aceste locuințe, ceva asemănător, oarecum, am văzut în insula Kefalonia, în Old Skala. Misterioase, cu o construcție rezistentă, dacă noi le admirăm acum. Cele din Kefalonia, seamănă puțin, doar că acolo mare lucru nu a rămas din cauza cutremurului din 1953. Oricum citind acum și văzând pozele mi-au amintit de Skala. Cu mult curaj ați mers mai departe în munți, noi sigur renunțam mai ales cu o mașină închiriată. Cât despre mister? dacă le-am cunoaște pe toate, poate nu ne-ar mai surprinde nimic... așa avem tot timpul pentru a admira ceva.
Mai aștept și alte lucruri despre Evia, prin ochii altora, care povestesc așa frumos, ne transpunem și noi acolo.
@maryka: Găsind-o pe prima destul de repede şi uşor din şoseaua principală de unde ne arăta indicatorul, ne-am aventurat şi către al doilea grup, neştiind exact ce distanţă ar fi. Soţul meu chiar credea că va fi la fel de simplu, dar cu cât înaintam urcând, ne ziceam că le găsim şi pe acelea după prima serpentină, hai după cea de-a doua, până s-au făcut 13 km. Desigur că, dacă maşina ar fi fost închiriată, am fi renunţat, dar aşa, ştiind că brava noastră văzuse multe la viaţa ei şi fusese băgată prin multe locuri asemenătoare, i-am dat bice. Nu vreau să mă gândesc ce ar fi fost dacă s-ar fi întâmplat ceva cu ea pe-acolo, însă cred că există un Dumnezeu al nebunilor care nu ne lasă la greu. Nu ştiam de cele din Kefalonia, uite că aflu ceva nou şi asta mă bucură.
Mulţumesc pentru ecou, vizită şi aprecieri, cât despre mister, el rămâne, cel puţin deocamdată...
@irinad:
Să știi că tocmai m-am uitat la pozele din Kefalonia, Old Skala, seamănă într-adevăr, dar nu sunt așa, acelea au ceva liant printre pietre. Doar că văzându-le, m-au dus cu gândul departe către frumoasa Kefalonie. Probabil cum ai spus acestea sunt unicat și merită văzute. Chiar și după atâția km greu de urcat.
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecție.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@irinad: Foarte interesant. Încă un motiv pentru a regreta că nu am ajuns în sudul Eviei...
@Carmen Ion: Mulţumesc frumos Carmen, sudul Eviei ar fi avut şi alte puncte de interes, dar nici noi nu am putut merge decât o zi în sud, şi atunci am încercat să cuprindem cât mai mult. Şi mie îmi pare rău că nu am vizitat mai mult pe-acolo, dar atât am reuşit. Poate va mai exista şi o altă vacanţă în zonă, cine ştie...
@irinad: Foarte frumoase peisajele din jur și mai ales foarte interesante aceste construcții.
Felicitări pentru excursie
@AZE: Mulţumesc mult, construcţiile sunt nişte ciudăţenii neelucidate încă, iar împrejurimile sunt, într-adevăr, frumoase dar mai greu accesibile.
Faptul că misterul construcţiilor mai dăinuie chiar după atâta timp, le face mai captivante, după părerea mea.
@irinad:
Interesante, nu stiam de ele, probabil si pentru ca nu am in planul de anul viitor Evia. Dar acum ti-am trecut articolul la favorite, Grecia stiu ca este favorita ta dar și a mea. Si culmea, ieri trecând prin orasul tău, discutam cu soțul de vacanța viitoare care, obligatoriu ???? trebuie sa aiba mai multe zile in Elada pentru a suplini si pauza de anul acesta.
Vacante frumoase sa ai!
@irinad: O prezentare captivantă a unor misterioase construcții; interesante locuințele de piatră, ingenioase modurile de îmbinare a lespezilor de piatră, echilibrul acoperișurilor e uimitor... Într-adevăr, aceste construcții nu trebuiau ratate, nu te întâlnești peste tot cu asemenea obiective - felicitări pentru perseverență.
Menționate documentar prima dată în 1797 de geograful și geologul britanic John Hawkins, construcțiile de piatră au captat imediat atenția cercetătorilor. Oamenii de știință nu s-au pus încă de acord în privința destinației acestor construcții, așa cum ai scris și tu în articol. Am citit că mulți atribuie clădirile de piatră uzului religios, temple în care se efectuau și sacrificii rituale.
O ipoteză interesantă este și aceea că micile „căsuțe” aveau rol de observator - de la acea înălțime se putea supraveghea Marea Egee și se puteau lansa semnale cu fum. Sau, de ce nu, o combinație între un templu și un observator astronomic (prin deschizătura acoperișului - vezi P24 și P29 - se puteau cerceta astrele de pe bolta cerească). O mulțime de mistere plutesc încă asupra acestor drakospito - lucru care le face și mai interesante.
Mulțumim pentru impresiile din acest loc.
@elviramvio: Da, ai dreptate, Grecia este țara la care gândul mă duce imediat la vacanță, apoi fac în așa fel încât să ajung acolo și fizic. Evia a fost o surpriză foarte plăcută pentru mine, are atâtea de oferit, că vreo două-trei vacanțe ar fi potrivite și de aici înainte.
De construcțiile acestea aflasem de la tv, apoi am văzut că sunt menționate în toate ghidurile turistice, așa că le-am trecut pe listă imediat, numai că n-am știut că nu e chiar ușor de ajuns la ele.
Încerc să ghicesc ce destinație veți alege în Grecia anul viitor, însă nu cred c-o să pot. Deja am început și noi să propunem, dar cugetăm, cugetăm...
Și ție, la fel, călătorii cel puțin de frumoase și pe viitor!
@tata123: Mă bucur că ochiul și mintea ta de istoric au cercetat drakospito din punct de vedere științific, nu doar din punctul de vedere al curiosului, așa cum a fost cazul meu.
Ca orice lucru bizar, drakospito atrag atenția și suscită interesul, însă e mai dificil de ajuns la ele, dar nu imposibil. Acolo, nimeni nu le mai privește ca pe niște ciudățenii, ci ca pe ceva obișnuit, fără să se mai întrebe prea mult. De aceea, nici indicatoarele nu sunt prea explicative și nici nu au niciun panou informativ pe lângă ele.
Mulțumesc pentru completări, precizări, pentru ecou, vizită, aprecieri!
@irinad: M-ai anihilat de tot cu articolul acesta asa incat spun doar felicitari, votat cu mare drag.
Interesante aceste"drako spitia" si-mi amintesc de constructii oarecum asemanatoare, adica tot din piatra, pe care le-am intalnit in Irlanda. Acolo, erau mai mici si nu erau cocotate in varf de munte.
Foarte frumoasa si interesanta prezentarea. Felicitari!
Citind si articolele trecute despre Evia, imi pare rau ca niciodata nu am trecuta in planurile de vacanta pe taramurile Elladei.
@irinad: Realizezi că nu voi alunge in veci pe-acolo?
Dar am citit cu o curiozitate tăcută, am admirat și pozele. Stau și mă întreb cum de se prăbușesc construcțiile din zilele noastre, la cutremure, iar acele minunății rămân “pe poziții”.
@mishu: Mluţumesc frumos, "albăstrico", eu nu vreau să te anihilez, vreau doar să te impresionez şi dacă am reuşit, nu pot decât să mă bucur.
Seară minunată îţi doresc!
@DOINITA: Păi, de aici înainte, dacă mai ai în plan să mergi în Elada, poţi să strecori şi câteva zile în insula Evia, sigur nu te va dezamăgi. Adică poţi merge mai departe de Chalkida pe care îmi amintesc că ai vizitat-o, inclusiv acea vinărie unde aveau şi produse cosmetice, sper să nu greşesc.
Acum, eu, în niciun caz, nu pot să îndemn oamenii să se caţere după construcţiile acestea megalitice, dar sunt atâtea locuri frumoase şi atrăgătoare pe insulă, că e imposibil ca cineva să nu găsească ceva pe placul său.
Mulţumesc de aprecieri, vizită, ecou!
@krisstinna: Pot să spun că m-ai dat gata cu replica ta sinceră şi la obiect, iar întrebarea ta privind "rezistenţa" acestora este absolut îndreptăţită. Sincer şi eu mi-am pus-o, dar a primat aceea referitoare la cine le-a făcut şi în ce scop, de aceea "cum de nu s-au prăbuşit? ", deşi foarte rezonabilă, a trecut în planul secund.
Nu ştiu dacă mă crezi, dar îţi spun cu mâna pe inimă că dacă am fi ştiut din start ce drum e de parcurs şi la ce distanţă sunt amplasate faţă de şoseaua principală, nu mai mergeam, ne rezumam la aceea situată chiar deasupra şoselei, de altfel foarte edificatoare. Dar când vrei mai mult, îţi asumi riscul...
Mă bucur că m-ai vizitat, te mai aştept şi cu altă ocazie!
@irinad: Da, ai dreptate ca am fost in Evia si la vinarie, după cosmetice, dar la atat s-a limitat incursiunea noastra. Nu aveam in plan decat cumparaturile si eram asteptati in Atena. Poate altadata...
@irinad:
”am dat de o platformă construită dar neterminată, deci nefuncțională, nu am înțeles în ce scop, probabil de popas, făcută cu bani europeni așa cum reieșea din panoul aferent.
Mie google translate mi-a zis că acolo ar fi vorba despre ceva fonduri pentru o chestie legată de pescuit. Bine, cu ce ocazie pe vârf de munte... n-am habar.
Iar platforma nu e chiar neterminată - e de fapt tavanul unei clădiri... care nu se vede decât mai de departe, privind-o din marginea serpentinelor următoare.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2020 Insula Evia... Dragostea unui iubitor de... Evia! — scris în 16.06.21 de CORCINSCHI din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Altă încercare eșuată de excursie, sau... nu faceți ca noi; canionul Dimosari — scris în 07.02.20 de Dragoș_MD din FRUMUşANI [CL] - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Karystos, un orășel unde ai ce vizita — scris în 29.10.19 de Dragoș_MD din FRUMUşANI [CL] - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Excursie pe cărări de munte după dragoni verzi pe pereți — scris în 28.09.19 de Dragoș_MD din FRUMUşANI [CL] - RECOMANDĂ
- Sep.2018 Vacanţă în Evia de Sud — scris în 01.01.19 de Eduard D din POPEşTI-LEORDENI [IF] - RECOMANDĂ
- Jul.2018 Concediu in Evia — scris în 01.08.18 de Andreea CM din TIMISOARA - nu recomandă
- Sep.2017 Eretria antică, rivala eternă a Chalkidei — scris în 13.11.17 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ