ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 07.02.2020
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Bucureşti
ÎNSCRIS: 03.03.08
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
SEP-2019
DURATA: 0 zile
cuplu fara copii
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
DISTRACŢ. / RELAXARE:
37.50%
Mai degraba nemulțumit

NOTA MEDIE REZULTATĂ
37.50%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

La pas prin insula Evia

Altă încercare eșuată de excursie, sau... nu faceți ca noi; canionul Dimosari

TIPĂREȘTE URM de aici

Într-o altă zi, tot cu vreme mai capricioasă, (era vineri 13, ce naiba!) am zis să mergem să vizităm canionul Dimosari, din partea de sud-est a insulei.

Acesta e descris (cam cu copy/paste) în multe saituri de prezentare a insulei drept „cele mai frumoase și cu peisaje diverse chei din insula Evia. Cu o vechime de 2000 de ani (aici cred că e vorba de fapt despre vreo referire la vechimea sa ca traseu urmat de oameni, că doar nu au cheile numai două milenii?!?). Cursul pârâului Dimosari traversează niște chei cu o vegetație bogată și verde în inima sălbăticiei muntelui Ohi. E în special umbrit de platani, stejari, măslini bătrâni și peri sălbatici.

Dacă e parcurs dinspre Karystos, lungimea sa este de circa 10 km; se urcă 174 m și se coboară 1100 m (ca altitudine). Deci nu e deloc un drum ușor, fie și pe traseul de coborâre. Oficial se face în vreo 4 ore jumate, dar practic dacă reușiți să îl parcurgeți în 6 e bine. Evident, cu pauze de tras sufletul, baie în cascade și /sau lacuri, poze etc.

Ei, citind eu toate astea, mi-am făcut curaj și am ales să mergem cu mașina până la sătucul (aproape) părăsit Lenosei apoi de acolo urma să urcăm cât am fi simțit noi că ne e confortabil.

Am pornit la drum pe o vreme relativ frumoasă (dar prognoza era cam de ploaie, și n-a fost prea greșită), însă pe măsură ce intram în munte îndreptându-ne spre coasta de vest cerul se acoperea tot mai mult și se simțea neliniștea (dar oare când o fi fost liniștit pe perioada șederii noastre acolo?!?) vântului care spulbera praful de la marginea drumului și agita crengile copacilor.

Am ajuns destul de bine până la răspântia spre Lenosei, am oprit și am făcut câteva zeci de metri pe jos să văd cum e drumul mai departe. E vorba despre un drum tipic de țară grecesc: de pământ bătătorit, îngust (că lat nu se poate numi) de vreo cel mult doi metri jumate... dar în stare foarte bună și având din loc în loc degajări unde s-ar fi putut strecura două mașini una pe lângă alta. Așadar am zis că merită să mergem până la capăt. Oricum, pe jos nu era un cine știe ce câștig - deși e pe malul pârâului Dimosari, drumul e mult mai sus față de firul apei pe majoritatea lungimii sale, peisajul neavând aici ceva prea deosebit.

OK. Ajungem la sătuc, lăsăm mașina lângă poarta unei case unde era ceva mai mult loc, să nu încurcăm nicicum drumul și pornim la drum, cu rucsăcelul în spate.

Și mergem noi ce mergem, trecând pe uliță prin fața curților cam goale - doar câteva oi într-una din ele, iar în altă parte, un căluț se uita curios după noi, de parcă nu mai văzuse oameni de ceva vreme...

Și chiar, oameni nu erau absolut deloc. Din punctul ăsta de vedere, chiar era un sat pustiu.

Totuși mai există câteva case bine întreținute, cu ceva grădinuță de legume în față... chiar arătau frumos. Case tipice de sat de-al lor, nimic modern aici.

Ajungem în capătul uliței (și al satului), și aici o mare surpriză: o poartă închisă ne barează trecerea. În stânga, o văioagă cu arbori crescuți de-a valma printre bolovanii ce acoperă o vale de pârâu secată. O îngrăditură delimitează o zonă unde se pare că se țin cai, dar atunci nu era niciunul acolo. Am sărit pârleazul și am explorat puțin locul - nimic care să ne indice încotro să mergem de aici. Și nici un semn pe undeva care să dea vreo idee, indiciu, orice. Mai ne sucim puțin, apoi pornim înapoi.

Mă uit pe GPS - eram la locul potrivit. Mă uit pe hartă (aveam una oferită de fiica patroanei de la hotel) - aceeași concluzie. Pe harta asta, pe spatele ei, erau și niște „pătrățele” în care erau descrise locuri bune de vizitat, Dimosari printre ele. Și minune! apare pe drum un băiat (sincer, cam avea mutră de prostu' satului, dar fiind singura făptură omenească...) și mă duc la el și-i arăt pătrățelul și-l întreb: „spre chei? ” el răspunde „păi pe-acolo (barieră) la deal”.

„Păi... e barieră” zic; el: „păi treci mai departe”!

„Pe lângă bisericuță”? „Da! ”.

Evident, discuția de nai sus s-a purtat în general în limbaj mimico-gestual și cu vreo două trei cuvinte ce mai prindeam și eu din limba greacă. Aici am redat o traducere cât mai apropiată a celor vorbite.

OK, ne întoarcem sărim gardu', trecem și de barieră, ajungem la bisericuță (era ceva mai sus pe delușorul de la capul satului) și după ce trecem și de ea... surpriză! alt gard care bara drumul. Și tot fără nicio explicație, fără nimic.

Mă gândesc - băi, o fi ăla prostu' satului, da' nici cu mine nu mi-e rușine. Oare chiar asta o fi spus, să mergem pe-aici, sau dădurăm prin curțile oamenilor?!?

În fine, fără alte idei, am făcut iar cale întoarsă și când să plecăm ne încrucișăm cu un cuplu de francezi. Am reușit să-i lămurim și pe ei că nu prea se știe pe unde se poate continua traseul din dreptul acela încolo și... asta e. Ne-am întors.

Am aflat ulterior de la un băiat ce ne-a servit masa la o tavernă la care am oprit pe drumul de întoarcere să ne mai potolim foamea care era faza acolo: toate gardurile și barierele alea erau puse ca să nu treacă animalele dintr-o parte în alta, nu ca să nu lase turiștii. Dar fără vreo inscripție lămuritoare, au reușit să ne facă să ne întoarcem. Am mai poposit puțin pe plaja Agios Dimitrios (vezi impresii) să privim furia valurilor mării Adriatice Egee - e ceva fantastic, forța naturii pură, mirosul de apă de mare, de alge, de nisip ud... stropii ce te șfichiuie pe față. Dacă pe uscat te simți așa mic în fața... mării - oare cum o fi în larg?

În fine, a fost o tentativă, poate data viitoare vom avea mai mult noroc. Se fac și excursii cu ghid - poate vom merge cu un grup din ăsta, de-o fi să mai ajungem pe-acolo. Eu aș vrea.

Linkuri utile:

====

karystion.gr/en/travel-ex ... iting/dimossari

drumul urmat de noi

Citește și CONTINUAREA aici

---
Trimis de Dragos in 07.02.20 23:32:46
Validat / Publicat: 08.02.20 00:36:22
VIZUALIZĂRI: 777INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Dragos); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 25850 PMA (din 27 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

8 ecouri scrise, până acum

Dan&Ema [08.02.20 08:19:05] »

@Dragos:

M-ai facut curios si am citit pe nerasuflate articolul. De cand am inteles ca bajbaiati, mi-am pus un pariu cu mine si mi-am spus ca ar fi trebuit sa treci de acele parleazuri. Acum nefiind la fata locului nu aveam elementele mele de orientare, dar ma bazam pe ale tale care ai ajuns de atatea ori pe munte si care erau corecte: harta, urci 100, apoi cobori 1100, scrutezi orizontul dupa peisajul calcaros tip canion.

Drumul asta cu garduri imi aminteste de plimbarea de voie pe la poalele Ceahlaului, unde poteca traversa curtile oamenilor din satul Grinties prin fanete intinse cu flori. Atunci, prin anii ‘78-‘80, acolo, mama mea, profesor de biologie ma invata florile, tata orientarea pe harta si ne explica de ce trebuie sa o luam prin curti sarind parleazurile si dand buna ziua oamenilor locului.

Si facand paralela asta, imi spuneam, trebuie sa sariti /ocoliti / depasiti gardul spre canion, pentru ca in finalul articolului dupa ce ati ales traseul scurt (adica v-ati intors din drum 😁) sa ne divulgi ca

Am aflat ulterior de la un băiat ce ne-a servit masa la o tavernă la care am oprit pe drumul de întoarcere să ne mai potolim foamea care era faza acolo: toate gardurile și barierele alea erau puse ca să nu treacă animalele dintr-o parte în alta, nu ca să nu lase turiștii.

.

Misto! Numai de bine! 😃

Zoazore [08.02.20 17:36:13] »

@Dragos:

În fine, a fost o tentativă, poate data viitoare vom avea mai mult noroc. Se fac și excursii cu ghid - poate vom merge cu un grup din ăsta, de-o fi să mai ajungem pe-acolo. Eu aș vrea.

iar eu cred ca nimic nu-ti va sta in cale! Presimt ca va veti intoarce acolo sa vedeti/ parcurgeti canionul Dimosari! Fiindca stiu ca pentru munte, nu-ti vor sta in cale bariere si garduri!

Excursii cat mai frumoase va doresc!

Dragos [08.02.20 18:54:02] »

@Dan&Ema, Zozo: mulțumesc.

Zoazore [08.02.20 20:45:39] »

@Dragos: Cu drag, Albastrenia Voastra! Felicitari! Io num-acum am vazut! Felicitari Aguste prieten!

Dragos [08.02.20 23:19:24] »

@Zoazore:

mondo_76 [10.02.20 15:21:42] »

Valurile marii Egee...

Dragos [10.02.20 15:50:24] »

@mondo_76: corect. Mersi.

mishu [29.03.20 17:36:44] »

@Dragos: Poate e un automatism, dar si eu daca vad un gard, acela imi spune: Pe aici nu se trece! Nu stiu daca este pentru mine sau animale, daca imi spune ca drumul nu este practicabil, ca sunt pericole pe traseu. Am patit lucrul acesta acum un an pe un traseu pe unde voiam sa merg si era pusa o banda de interdictie, fiind si singura si necunoscand nici limba, am preferat sa aleg un alt traseu.

O sa mai aveti ocazia, cel putin stii acum pentru o eventuala situatie similara.

Felicitari, votat cu mare drag.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Dan&Ema, mishu, mondo_76, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.0915818214417 sec
ecranul dvs: 1 x 1