Pe valea Teleajenului: Cheia – Muntele Roșu

TIPĂREȘTE

Pentru turist, valea Teleajenului are mai mult farmec ca a Prahovei: aci prea s-a amestecat mâna omului, prefăcând natura; acolo amestecul omului mai nu se bagă de seamă, natura e mai vie, mai în armonie cu sufletul nostru. Pe tăpșanuri largi și întinse de-alungul râului se înșiră sate mari, dar modeste în presintarea lor; din văile laterale sclipesc turlele înnoite ale vreunei biserici vechi, iar pe creasta dealului albește câte o casă mare, de proprietar mai cu dare de mână. – descriere de G. M. Murgoci în „Valea Teleajenului” (1909).

Trecătorile peste Munții Carpați, numiți „coloană vertebrală” a României, au constituit punți de legătură cu celelalte zone ale spațiului românesc. Prin aceste culoare au trecut ciobanii cu turmele de mioare, șirurile de căruțe încărcate cu mărfuri, călătorii între Regate și Împărății, mesagerii oficiali sau domnii plecați în pripegie pe meleaguri străine. În epoca modernă fiii de boieri mergeau la studii peste munți; apoi s-au construit șosele pietruite, ulterior asfaltate, iar circulația mărfurilor de tot felul și deplasările de persoane au înregistrat creșteri din ce în ce mai mari.

Valea Teleajenului – obiective turistice. O astfel de trecătoare este cea străbătută de DN 1A pe Valea Teleajenului, șosea care atinge o altitudine de peste 1250 m în Pasul Bratocea. Dacă pe drumul național am mers de mai multe ori, în stațiunea Cheia nu am intrat niciodată. De asemenea, în ultimii ani am urmărit starea carosabilului spre cabana Muntele Roșu, fotografiile postate pe Internet întărindu-mi hotărârea de a ajunge acolo cândva. După mulți ani, citesc în toamnă despre reasfaltarea șoselei către poiana alpină, iar review-ul lui @Aurici (vezi impresii) îmi folosește drept imbold și decizie de a porni la drum. De la București până la Cheia sunt aproximativ 135 km, carosabilul are calitate bună, traficul este uneori foarte redus.

Într-o zi cețoasă de duminică în București pornim spre Muntele Roșu. După ce ocolim Ploieștiul pe centură soarele apare „zâmbind” deasupra întinderilor albe. Acoperișurile și toată vegetația sunt îmbrăcate în zăpadă, satele scânteiază sub razele solare, peisajul hibernal e feeric. Șoseaua e liberă, rar ne intersectăm cu alt autoturism – probabil spre Valea Prahovei se circulă deja bară la bară.

De-a lungul acestui drum național întâlnim câteva obiective turistice valoroase. În localitatea Lipănești un indicator ne orientează spre Mănăstirea Zamfira, un „sat” mănăstiresc plin de flori vara, cu o biserică pictată de tânărul Nicolae Grigorescu (de ani de zile se încearcă restaurarea valoroasei picturi - lumeasatului.ro/articole- ... restaurare.html; un articol documentat al lui @Crazy Mouse puteți citi aici: vezi impresii). Vălenii de Munte, târg vestit în vremuri vechi, este legat indisolubil de numele marelui istoric Nicolae Iorga – Casa memorială Iorga, Muzeul etnografic, Muzeul de științe naturale, Muzeul de artă religioasă, alături de câteva biserici vechi și monumente statuare constituie zestrea turistică a orașului... în comuna izvoarele, sat Schiulești, într-o pădure întinsă se află Mănăstirea Crasna, ctitorită de pustnici în secolul al XVIII-lea. O parte din drum, începând de la marginea satului Izvoarele, e neasfaltat – peisajul natural e drăguț, poate constitui o drumeție plăcută până la ansamblul monastic. Urmează o oprire în unul din cele două parcări măricele situate deasupra lacului de acumulare Măneciu, de unde putem admira culoarea ireală a celor 2 km2 de luciu de apă. Intrând pe serpentine prin defileul străjuit de conifere încărcate de nea vedem la un moment dat turla bisericii Mănăstirii Suzana. Cine urcă în sătucul mănăstiresc va descoperi o incintă „tapetată” cu flori și o fântână cu apă rece, un muzeu și o biserică de secol al XIX-lea (detalii în articolul de aici: vezi impresii).

„Stațiunea climaterică” Cheia. Urmând cursul râului Teleajen șoseaua străbate o poiană largă – am ajuns în Cheia. Inițial un simplu sat purtând numele „Teleajen”, situat în apropierea Vămii Bratocea, loc unde în secolul al XVIII-lea s-au așezat și refugiați ardeleni din pricini religioase. În același secol apare și ctitoria mănăstirească care va atrage populație în jurul său. Așezarea a devenit cunoscută datorită cadrului natural și factorilor climaterici favorabili, orășenii preferând o ieșire în natură în acestă zonă pe timpul verilor călduroase. Încă de la intrare în localitate apar câteva pensiuni, atât pe stânga, cât și pe dreapta drumului național.

După câteva sute de metri trecem un podeț peste pârâul Gropșoarele și virăm stânga pe șoseaua ce pătrunde în inima satului Cheia. Chiar în zona intersecției se află căsuțele cunoscutului camping Moș Martin, străjuite de brazi înalți și oferind suficient spațiu verde pentru zbenguiala copiilor. În dreapta se deschide un drumeag care ne conduce până în fața Mănăstirii Cheia; în apropiere sunt amplasate alte pensiuni, dar și Centrul de Comunicații prin Satelit - Cheia (antena de peste 30 m în diametru este impresionantă; informații aici: radiocom.ro/Materiale/Che ... lit%20CHEIA.pdf). Acolo unde șoseaua face un zig-zag observăm o clădire cu un foișor – este Muzeul de Antropologie Francisc I. Rainer - profesor, medic, întemeiatorul Institutului de antropologie (vezi descrierea @Diaurei: vezi impresii). Aproape în centrul așezării, vis-a-vis de vreo două bloculețe, se află Expoziția permanentă „Flori de mina” (vezi impresii). După ce vizităm expoziția de minerale ne continuăm plimbarea prin localitate, pe strada din dreapta sunt amplasate alte pensiuni, iar în capătul drumului, pe pantă se distrează copii cu săniuțe.

Ajungem în „piața centrală” a satului unde un autobuz așteaptă clienții către oraș și un bătrân vinde produse tradiționale („porcării”, mezeluri, cașcaval) la o mică tarabă. Cele două corpuri ale Complexului hotelier Cheia își proiectează vârfurile pe fundalul munților înzăpeziți, curtea generoasă supervizează priveliștea. Observăm mai multe case tradiționale cu ornamentică din lemn, dar și vile din zid cu foișore ori pridvoare înalte sprijinite pe coloane (una are chiar pe fațadă un basorelief cu o scenă de vânătoare). Aproape de capătul așezării se află Hotelul Cheia Zăganului.

Peisaje hibernale spre Cabana Muntele Roșu. La doar 4 km distanță după ce am depășit Mănăstirea Cheia se desprinde pe partea dreaptă breteaua care urcă spre Cabana Muntele Roșu. Chiar aici jos există loc pentru a parca câteva autoturisme, locuri deja ocupate când am sosit noi. Dacă până la această intersecție covorul asfaltic era curat și uscat cei un pic peste 3 km de șosea care străbate pădurea erau acoperiți de un strat de zăpadă, uneori tasată, dar mai mult frământată. Un tractor cu lamă făcuse deja „pârtie” până sus la cabană dar accesul cu un autoturism normal era încă greu de efectuat până sus în poiană. După 200 de metri am lăsat și noi autoturismul pe partea dreaptă a șoselei și ne-am pregătit să luăm cu asalt șoseaua plină de zăpadă. A fost o decizie foarte bună: soarele strălucea pe cer, natura era îmbrăcată într-o mantie feerică de nea, aerul era curat și călduț. Ne-am bucurat ca niște copii de acest drum, cele 7-8 autoturisme care ne-au „deranjat” pe parcurs fiind cantitate neglijabilă. Lucru îmbucurător: o mulțime de părinți cu copii de diverse vârste se bucurau de zăpada de pe carosabil pentru curse de săniuș.

Prima parte a ascensiunii spre Muntele Roșu e puțin mai abruptă și meandrată (sunt vreo 3-4 serpentine mai strânse), în rest traseul urcă domol în linii ușoare de nivel. O oră și un pic am mers în acest fantastic decor de iarnă, am admirat cetina verde a coniferelor, arămiul frunzelor de toamnă prinse în acest anotimp rece, dar și tunelul alb format de arborii încărcați cu omăt. Ieșirea în poiană smulge un „Uauuu” prelung: mantia albă a zăpezii acoperă poiana, iar crestele montane sunt acoperite de căciuli albe. În poiană și în jurul cabanei Muntele Roșu erau destui amatori de săniuș, sosiți mult mai devreme decât noi. Am poposit câteva zeci de minute în preajma cabanei, am savurat o cafea, am tras cu nesaț în piep aerul tare de munte, am privit cu plăcere la copiii ce împingeau de zor săniuțele. Au fost clipe de relaxare totală, departe de stresul și zgomotul citadin. Drumul spre autoturism a fost ceva mai rapid, deși ne-am mai oprit pentru fotografii. Razele calde ale astrului solar și un vântișor slab scuturau neaua de pe crengi formând adevărate perdele de zăpadă. A fost o incursiune minunată în acel decor de iarnă, atât de aproape de București și fără aglomerație de orice fel.

Vă recomand să petreceți o zi în zona Cheia-Muntele Roșu în orice anotimp doriți, vă veți reîncărca cu siguranță bateriile.

300 articole pe AFA

Acesta este articolul cu numărul 300 postat pe AmFostAcolo (conform usercard). Din cele 300 de articole doar un pic peste 7% sunt dedicate altor meleaguri, majoritatea covârșitoare fiind dedicate obiectivelor din România. Bisericile/mănăstirile ocupă 20 % din ponderea impresiilor postate, Bucureștiul fiind prezentat în 14% din scrieri (inclusiv restaurante). De-a lungul timpului 28 de texte au fost numite MiniGhiduri AFA (9,3%), iar 14 articole au primit Zuperbonus (4,6%). În ceea ce privește cel mai mare număr de vizualizări, top 3 arată cam așa: Mănăstirea Prislop – 5638 vizualizări/ paradoxal, are doar 9 voturi (vezi impresii), Istanbul, o civilizație inedită – 4235 vizualizări (vezi impresii) și Castelul Reginei de la Balcic – 3895 vizualizări (vezi impresii). Cel mai mare număr de PMA a obținut articolul „Descoperă România! ”, și anume 82300 PMA/articolul cu numărul 200 (vezi impresii), iar cel mai mic punctaj l-a obținut review-ul dedicat Pensiunii Perla Cosăului din Ferești-Maramureș, primul articol publicat pe sait în 2010 – 1900 PMA/5 voturi (vezi impresii). Cele mai multe voturi negative le-a primit articolul care descrie lanțul fast-food Spring Time – 9 voturi cu minus (vezi impresii).

Timp de aproape doi ani și jumătate (2014-2016) am postat cel puțin un articol săptămânal (luând drept exemplu pe @Iulianic). Este vorba despre pasiune pentru scris și turism, multă muncă de documentare și sortare a sute de fotografii. Mulțumesc celor care au apreciat acest lucru. Sănătate și alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 10419 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI