ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 12.06.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 08.01.11
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
MAY-2016
DURATA: 3 zile
prieteni
7 AD. + 2 COPII -- v: 10ani+11ani

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢ. / RELAXARE:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTA MEDIE REZULTATĂ
92.50%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă zona Cheia

[fb]
NOU TIMP CITIRE: 12 MIN

Pe Valea Teleajenului - la Cheia

TIPĂREȘTE URM de aici

Pentru a doua iesire la munte, pe “la noi”, si “pe langa casa” am zis sa alegem Cheia, pe Valea Teleajenului.

Ne-am gandit ca fiind la doar vreo 120km de Bucuresti, cu trasee de drumetie usurele, este exact ce ne trebuie pentru a ne dezmorti, dupa leneveala de peste iarna si de a ne intra in ritm.

Incercasem noi a ne dezmorti in sezonul 2016 cu o incercare de drumetie mai serioasa, la Borovets, spre Vf. Musala, de Paste, dar altitudinea destul de inalta, peste 2000m, vremea destul de potrivnica pana acum pentru drumetii, zapada de aproape o juma’ de metru dincolo de cabana Musala, spre varf, ne-a facut sa renuntam la drumetia pana pe Vf. Musala (2925m), multumindu-ne cu tura in circuit pana la Cabana Musala, poteca ce pe alocuri era si ea bine “garnisita” cu zapada in care te scufundai si pana dincolo de genunchi.

Revenind la “oile noastre”, am ales in a petrece 2 nopti la Cheia.

Ne gandeam ca o zi facem o tura pe Vf. Zaganu si Culmea Gropsoarele iar a doua zi sa dam o “fuga” si pe Vf. Ciucas.

Dar socoteala de acasa nu prea se potriveste cu cea din targ!

Am plecat vineri din Bucuresti, undeva pe la ora 16,00, zic din Bucuresti, dar o ora ne-a luat sa iesim practic din Bucuresti, pe DN1, si inca 2 ore sa ajungem la Cheia.

Cam mult pentru 120km, 3 ore de mers! :(

Am zis ca niciodata nu vom mai pleca spre munte vinerea dupa-amiaza, cand se aglomereaza atat de tare spre iesirile din Bucuresti.

Am ajuns in Cheia, undeva in jurul orei 19,00, am gasit rapid cabana/casa de vacanta pe care o inchiriasem la cheie, am facut jonctiunea cu restul grupului de prieteni care sosisera inaintea noastra, …... si cam a trecut ziua si seara. =)) (mai un sprit, mai o friptura, mai o gluma). =))

Pe la ora 1,30 am, am hotarat sa ne bagam in scutece, cu gandul ca a doua zi dis-de dimineata sa plecam in drumetie.

Dar dimineata, pe la 7,30 cand ne-am trezit, dupa mic-dejunul in regim de self-catering, si dupa studierea indelung a prognozei meteo dar si analizarea norilor amenintatori de pe cer am zis totusi sa plecam pe traseu. Eram noi pregatiti dpdv al hainelor, cu pelerine de ploaie, parazapezi (paranoroi) bocanci, etc, dar parca nu prea ne suradea ideea de drumetie prin ploaie.

Parca una este sa se schimbe vremea brusc pe parcurs si sa te prinda o ploaie pe traseu si parca altfel este sa pleci inca de la inceput prin ploaie.

Planificasem o tura cu plecare din Cheia, de fapt chiar de la iesirea din Cheia spre Brasov, de langa podul de pe DN1A, peste paraul Gropsoarele de unde incep traseele marcate spre Muntele Rosu sau spre Zaganu si Poiana Stanii.

Ca de fiecare data cand poposim prin Cheia cautam cazare nu in centrul localitatii Cheia ci in zona/cartierul din spatele “ligheanelor” imenselor antene ale Centrului de comunicatii prin satelit.

Asa evitam o deplasare suplimentara pe jos sau cu masina pana la intrarea pe traseu.

Noi alesesem varianta de a urca pana la stana din Poiana Zaganu, apoi urcat in culme sub Vf. Zaganu, continuat pe Culmea Gropsoarele, coborat in Saua "La Rascruce" si de acolo sa urmam poteca spre Cabana Muntele Rosu, si intoarcere prin Poiana Gropsoarele, pe la baza Masivului Zaganu, ajungand in acelasi loc din care plecasem dimineata. In total tura ar fi trebuit sa aiba vreo 5-6 ore.

Asta pe hartie. Vremea nu a fost aliatul nostru de asta data. Am zis totusi sa incercam, poate se va mai indrepta vremea si nu va ploua, dar nici nu am parcurs mai mult de o jumatate de ora pe poteca cand au aparut si primii stropi de ploaie. Ne-am oprit si dupa o mica sedinta tehnica, am hotarat sa ne intoarcem si sa “atacam” o alta varianta de traseu. Sa mergem pe Valea Gropsoarele, sa urcam la Cabana Muntele Rosu, iar de acolo functie de starea vremii, sa urcam in Culmea Gropsoarele, si mai departe daca e cazul.

Adica traseul facut in sens invers decat ni-l propusesem noi. Noi agreasem prima varianta din perspectiva urcusului mai sustinut, de dincolo de stana Zaganu, pana sub Vf. Zaganu, cu o portiune si cu ceva grohotis, plus portiunea de urcus, cu ceva grohotis de sub Culmea Gropsoarele. Preferam ca portiunile mai delicate sa le parcurgem in urcare si nu in coborare, sis a le facem la inceput de tura nu la final, cand esti mai obosit. Chestie de gusturi. :)

Daca pastram varianta initiala de tura si ne prindea ploaia pe traseu, nu prea aveam solutii de adapostire, fiind in culme deschisa, fara copaci, si cu un parcurs destul de lung pe Culmea Gropsoarele si coborare la Cabana Muntele Rosu, la adapost.

Asa daca schimbam tactica, ajungeam feriti oarecum de ploaie pana la Cabana Muntele Rosu, mergand prin padure, iar de acolo functie de vreme, puteam a incerca sa urcam destul de rapid pana pe Culmea Gropsoarele, de unde puteam sa ne intoarcem, sau sa continuam functie de ploaie.

Zis si facut. Am luat-o usurel inapoi la vale, din punctual unde ne oprisem, pe acelasi drum pe care vensiem, prilej cu care am putut admira in noroiul drumului forestier de dinainte de coborararea si traversarea paraului Zaganu, a unei frumoase “labute” de Mos Martin. :)

Am ajuns rapid la sosea si am ponnit de asta data spre stanga, pe drumul forestier, paralel cu soseaua, pe marcaj punct albastru (PA) spre Muntele Rosu. Drumul este foarte frumos, si foarte usor, prin padure, insotiti de paraul Gropsoarele, si ajungi imediat in Poiana Gropsoarele, o poiana larga cu o frumoasa priveliste asupra Masivului Zaganu- Gropsoarele.

De iaic se intra iarasi in padure, dar drumul incepe sa urce destul de sustinut, ajungandu-se cam intr-o ora de mers lejer din Cheia la Cabana Muntele Rosu.

Din padure, poteca iese de fapt in apropierea Cabanei Silva, un complex de casute, unde poti servi si masa dar poti degusta si berea locala, berea Zaganu. Este o bere artizanala, nepasteurizata, produsa intr-o mica fabricuta la Maneciu-Ungureni.

Noi ajunsi la Cabana Silva, iesind din padure, “dand ochii roata pe cer”, am constatat ca nu ne ramane sa cucerim Zaganu decat in varianta bere, nu si in varianta “cu piciorul” pe varf. Nori amenintatori, negri, invaluiau intreaga culme Gropsoarele-Zaganu. :(

Asa ca dupa pauza de-o bere de la cabana Silva, cu parere de rau a trebuit sa facem cale intoarsa spre Cheia.

Ca o paranteza, de fiecare data cand ajungem in Poiana Muntele Rosu, noi tragem doar la Cabana Silva, evitand Complexul Cabana Muntele Rosu, din apropiere. E drept nu am intrat niciodata in incinta acestui complex, dar parerile nu tocmai favorabile postate pe diferitele surse de pe net, despre aceasta locatie ne-a facut de fiecare data sa o evitam si sa ne indreptam spre micuta dar primitoarea Cabana Silva din apropiere.

De asta data am ales a cobori pe drumul auto ce urca din DN1A spre Cabana Muntele Rosu, apoi urmand sa mergem pe sosea, pe margine, pana in Cheia.

Asa am constatat ca drumul ce urca la Cabana Muntele Rosu este in curs de reabilitare, ca nu-ti mai rupi masina prin zecile, sutele de hartoape ale drumului.

Primul kilometru al drumului este asfaltat, apoi urmatorii kilometri ai drumului, chiar daca nu sunt asfaltati, sunt foarte buni, drumul de macadam fiind nivelat, tasat, putand fiind parcurs fara probleme de orice masina. Nu mai amintesc ca la intoarcere am fost insotiti aproape tot drumul si de o repriza de ploaie.

E drept ca acum vreo 2 ani, prin iunie, cand infloreste rhododendronul, a carui culoare, cand infloreste, da si numele muntelui: “Muntele Rosu”, noi venind special pentru a admira aceasta minunata planta, am infruntat o ploaie marunta si rece, insotita de un vant destul de taios ce facea sa resimti temperatura sus in culme, undeva in jur de 8-10 grd Celsius. Dar a meritat, socot. Am putut admira “marea rosie” de rhododendron inflorit, pe versantii muntelui. (vezi:Intalnirea cu Rhododendronul!)

De asta data nu prea am avut chef de a infrunta ploaia, probabil nefiind motivati de prezenta rhododendronului inflorit. =)) (De fapt cand scriu aceste randuri, realizez ca suntem in plina perioada de inflorire a minunatului bujor de munte (rhododendron sau smardar), la Muntele Rosu).

Cam asa sa incheiat tentativa noastra de cucerire a Zaganului. =))

Intorsi la cabana ne-am dedat unor activitati mai “domestice” de genul: fripturica, spritulet, taclale, relaxare.

Asta a fost in prima zi, a doua zi, duminica fiind, trebuind sa plecam si spre casa, ne-am trezit, fara niciun plan incoltit in minte, am lenevit, ne-am organizat pentru micul dejun tot in regim de self catering, apoi ne-a venit idea de a vizita Muzeul Florilor de Mina din statiune.

Acest muzeu tot il amanam al vizita, preocupati fiind in special de drumetii, asa ca acum s-a ivit ocazia.

Pot spune ca vizitarea acestui muzeu ne-a surprins tare placut.

Merita din plin alocarea unei jumatati de ora macar pentru a admira minunile ce ies din “mainile” Mariei Sale “ Mama Natura”.

Este o colectie de flori de mina superba. In cuvinte ne pot descrie frumusetea acestor exponate, merita vazute.

Intrarea este modica: 3lei/persoana iar taxa foto parca 5 lei.

Nu mai spun ca poti achizitiona de la magazinul muzeului diferite suveniruri, la niste preturi mai mult decat decente.

Dupa aceasta plimbare atat de placuta la muzeu, si dupa o vizita scurta in piata centrala in vederea achizitionarii unor branzeturi, intorsi la cabana, fiind ora 11,00 trebuind sa eliberam si cabana, dar nedorind sa plecam atat de devreme spre casa ne-a hotarat a ne indrepta cu masinile spre Valea Berii, drumul de acces spre Cabana Ciucas (denumirea corecta ar fi Cabana Varful Ciucas). Ne gandeam ca in functie de cum avem chef, putem ramane intr-o poienita la relaxare, sau putem inainta cu masinile pe vale pana la b[]"Fantana lui Ioan", de unde sa urcam apoi pe jos, drumul fiind foarte abrupt si nu poate fi urcat decat de masini cu tractiune integral, pana la Cabana Ciucas si de acolo … …... functie de cum e vremea si ce chef avem. :)

Ajunsi pe Valea Berii, nici nu am facut vreo 500m, cand ne-a ajuns din urma una din masinile de teren ale Cabanei Ciucas, ce contra sumei de 15 lei/adult si 10lei/copil te poate transporta pana la cabana (cu bon fiscal pentru plata acestui serviciu).

L-am oprit pe baiat, masina fiind goala, tocmai ce coborase un grup de turisti de la cabana, l-am intrebat daca incap 7 adulti +2 copii in masina de teren si daca ne poate transporta.

In 2 timpi si 3 miscari am fost urcati in masina, nu inainte de a ne lua din propriile masini, cate un rucsacel, apa, bocancii si jachetele de ploaie -- cu gandul ca poate facem si o scurta drumetie :)

Am ajuns rapid la cabana, undeva in jurul orei 13,00, … si ce ne-am zis: nu dam si noi o fuguta pe Vf. Ciucas? Tinand cont ca pana pe varf faci cam 1h15’.

Lumea a fost de acord - in parte :) - si am plecat in aceasta tura scurta neplanificata.

Traseul este usurel, se poate face de oricine, iar privelistea “merita toti banii”.

Se vedea pana in departare, se vedeau Bucegii, cu fruntea acoperita de zapada si toti muntii din jur.

Am intalnit si un pic de zapada, intr-o portiune ascunsa de razele soarelui, pe un valcel.

Ajunsi pe varf, cu pofta de drumetie zgandarata am mai luat o decizie de moment, ca o parte sa continuam coborarea pe partea cealalta a Varfului Ciucas, spre Pasul Bratocea, in Saua Tigailor, si sa ne intoarcem pe sub Vf. Ciucas si Tigaile Mari la Cabana Ciucas.

Asta a insemnat prelungirea turei cam cu 45-60 minute dar merita a face acest micut circuit si a dmira formatiunile stancoase deosebite ale acestui masiv: Goliath, Babele la Sfat, Tigaile Mari, Tigaile Mici, etc .

Am tot strabatut Ciucasul in lung si in lat, iar impresia este de parca acesti munti sunt realizati in vremuri de mult apuse de niste “mesteri mari”. Parca si textura rocile si versantii acestor munti par a fi relizate dintr-un “beton”. Acesta ar fi aspectul. :) Cine poate sti, ce a fost in trecut?! :)) =)):))

La intoarcere, chiar in portiunea ce coboara din Saua Tigailor, incercand sa ii arat prietenului care ne insotea, ca o tufa de rhododendron din urma noastra era imbobocita, cand sa-i arat o alta tufa in fata noastra, am zarit un frumos exemplar de vipera ce se misca destul rapid, semn ca ne simtise, si se retragea din poteca.

Daca de obicei, cand zaresc cate un asemenea exemplar (si am intalnit vre0 8-10 vipere cu sau fara corn, in ultimii 2-3 ani), si sunt la o distanta sigura, scot aparatul foto si realizez o rapida sedinta foto, acum fascinat fiind de cum se deplasa, si sa o arat si prietenului, tarziu m-am dezmeticit sa o si fotografiez.

Este prima data cand am intalnit o vipera in Ciucas, tinand cont ca in ultimii ani am fost cam de 2 ori pe an prin acest masiv. Stiam ca sunt vipere in zona, ca de altfel in mai toate zonele montane, dar nu intalnisem pana acum niciuna pe aici.

Ajunsi la Cabana Ciucas, ora fiind deja 16,00, am profitat de a ne reface fortele cu cate o ciorbita si un felul doi, cu cate o bere cei care nu trebuiau sa sofeze la inapoiere =)) iar in jurul orei 17,00 am hotarat sa coboram tot contracost cu una din masinile de teren al cabanei, tinand cont ca mai aveam de facut apoi inca vreo 3 ore pana in Bucuresti, cu masinile din dotare.

 

As insira cateva cuvinte si despre Cabana Ciucas, care este de fapt un complex hotelier, ce depaseste cum mult standardele unei cabane de munte.

Acest complex a fost construit acum cativa ani, pe locul fostei cabane Ciucas, un reper important al Ciucasului, dar care in ultimii ani de existenta devenise o ruina.

Acum pe locul ei a aparut o constructive noua, mult mai mare, dar care are o arhitectura tare frumoasa, specifica zonei montane. Aici te poti caza in conditii bune, in camera duble, cu baie proprie, cu TV in camera. Poti manca la restaurantul ce functioneaza la parter, alegand dintr-un meniu destul de variat.

Preturile atat la mancare cat si la cazare nu le comentez, nefiind cazat aici, doar vizitand cu una din ocazii o camera pentru a ne face o parere.

Se poate polemiza pe preturile destul de piperate la cazare, dar se poate veni in argumentare cu pozitia cabanei, si tot asa. Fiecare turist are propria parere, care este relativa, functie de ce asteptari si cerinte are.

 

Rezumand cele povestite, ca o concluzie, o iesire la Cheia, este o alternativa, foarte, foarte buna pentru o iesire de weekend, la aglomerata Vale a Prahovei.

- Este aceeasi distanta ca pana la Busteni, dar nu este aceeasi aglomeratie ca pe DN1.

- Sunt destul de multe optiuni de cazare, pentru toate gusturile: si cu mai putine stele dar si cu mai multe stele, functie de preferinte.

- Ai si alternativa zonei de camping, la intrarea in Cheia, dinspre Valeni, de o parte si de alta a soselei.

- Nu este aglomeratia din statiunile de pe Valea Prahovei

- Si nu in ultimul rand, nefiind o destinatie de fite, ca Valea Prahovei, nu intalnesti aceeasi densitate de ghiolbani pe mp.

- Ai trasee de drumetie accesibile pentru toate categoriile de turisti, chiar si pentru cei fara experienta:

Circuitul Cheia - Stana Zaganu - Vf. Zaganu - Culmea Gropsoarele - Muntele Rosu - Poiana Gropsoarele - Cheia Cabana Muntele Rosu (acces auto pana acolo) - Muntele Rosu - Fantana lui Ioan - Cabana Ciucas - retur

Valea Berii - Fantana lui Ioan (acces auto pana colo) - Cabana Ciucas - Vf. Ciucas - retur

Circuit Cabana Ciucas - Vf. Ciucas - Saua Tigailor - Cabana Ciucas

Pasul Bratocea (acces auto) – Saua Tigailor - Vf. Ciucas - retur

Si mai sunt cateva trasee usurele pentru cei dornici

E drept ca in Cheia nu vei gasi restaurante de fite, sau cluburi si viata de noapte, nu gasesti nici macar un bancomat, dar linistea asta o prefer de o mie de ori agitatiei din statiunile de Valea Prahovei.

 

Vacante cat mai reusite!


[fb]
---
Trimis de Testosu in 12.06.16 13:18:11
Validat / Publicat: 12.06.16 15:51:35
VIZUALIZĂRI: 7542
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Testosu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P08 [fără descriere]
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 33050 PMA (din 35 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

5 ecouri scrise, până acum

webmasterX [12.06.16 15:50:52] »

Am ajuns in Cheia, undeva in jurul orei 19,00, am gasit rapid cabana/casa de vacanta pe care o inchiriasem la cheie,

Ne-am bucura să putem citi impresiile tale de acolo scrise ca articol (review) nou.

Procedând astfel, ai avea ocazia ca prin notele şi evaluările proprii să contribui la o medie mai reprezentativă a acestei destinaţii.

Poţi folosi linkul SCRIE IMPRESII (se deschide într-o fereastră nouă)

liviu49 [13.06.16 15:52:19] »

@Testosu - Vad ca nimeni nu a avut curaj sa scrie un ecou, asa ca fac eu safteaua. Ca vechi practicant al drumetiei montane, am fost de multe ori pe potecile din zona Cheia si la Muntele Rosu, dar si vf. Ciucas sau Zaganu, dar si plimbare de voie prin statiune. Tot aproape de Cheia, am reusit, dupa o plimbare pe la Buzau, Nehoiu, Siriu, Brasov, sa gasim un loc unde sa facem un gratar langa un petic de zapada. In felul acesta am scapat de rusinea de a ne intoarce cu mancarea acasa.

Imi aduc aminte de o intamplare ceva mai veche, cand am fost cu fratele mai mare al sotiei si cu sotiile noastre la Cheia, iar la intoarcere spre casa pana a intra in Valeni ne-a prins o ploaie sanatoasa, iar stergatoarele de parbriz nu voiau sa mai functioneze. Am oprit pe dreapta si am asteptat sa treaca ploaia. Timp in care cumnata mea atipise cu ochelarii de soare la ochi. Dupa ce am trezit-o si am ras de ea, s-a oprit ploaia, in schimb au inceput sa functioneze stergatoarele, care de data aceasta nu se mai opreau.

Si eu prefer valea Teleajenului, unui drum pe valea Prahovei pentru motivele enumerate de dvs, la care as mai adauga unul. Este vorba de aerul mai curat, mai ozonat si de mirosul de brad care inca se mai intalneste aici.

Numai bine si calatorii placute!

Testosu [13.06.16 20:07:55] »

@liviu49: fain ecou! :-) Iar chestia cu stergatoarele tare amuzanta, asta la rece, ca probabil in acele momente era putin spus enervanta. :-)

Corecta precizarea referitoare la calitatea aerului din zona Cheia.

Vacante cat mai reusite!

mishu [14.06.16 17:47:16] »

Pai ce sa spun, cred ca de fapt nu mai are lumea glas mai ales dupa ce vezi pozele, asa ca ecouri mai putine. Cat despre primul ecou postat (ca multe au fost dupa ) @liviu49 intotdeauna ne surprinde fie cu ceva povesti frumoase, sau amintiri hazlii astfel incat iti face placere sa citesti si articolul dar si ecourile.

Cat despre zona, si eu sunt de acord ca este minunata daca vrei sa te simti bine (fara fitze, manele si altele) si de unde sa te intorci acasa cu bateriile incarcate.

Felicitari, votat cu placere.

Testosu [14.06.16 20:01:18] »

@mishu: multumesc pentru aprecieri! :-)

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
3 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
liviu49, mishu, Testosu
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2022 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.0975949764252 sec
ecranul dvs: 1 x 1