Ciocănești – un sat colorat și 2 muzee interesante

TIPĂREȘTE

Un punct deosebit pe harta turistică a Bucovinei îl constituie localitatea Ciocănești – un sat așezat în Depresiunea Dornelor de-a lungul Bistriței Aurii. Străbătut de drumul național DN 18 care face legătura cu Maramureșul prin pasul Prislop, Ciocăneștiul se află la o distanță relativ mică față de orașele Vatra Dornei (vezi impresii) și Câmpulung Moldovenesc (vezi impresii) urmând șoseaua DN 17 (E58).

Consemnată în scris în vremea lui Alexandru cel Bun așezarea își trage numele de la meșteșugul făuririi armelor de către fierari iscusiți care „ciocăneau” fierul cât era ziua de lungă. De altfel în zonă este cunoscută existența exploatărilor de fier, mangan și alte metale încă din epocile preistorice (monitoruldedorna.ro/?p=280224). Stăpânirea austriacă în Bucovina (1775-1918) nu a reușit să schimbe specificul românesc al așezării, specific manifestat în arhitectură, port popular, obiceiuri și tradiții.

Având drept bază Conacul Luisenthal din Fundu Moldovei (vezi impresii) am pornit la drum spre Ciocănești într-una din zile care se anunța ploioasă. Localitatea este promovată în ultimii 10-15 ani drept un sat-muzeu în aer liber lucru datorat ornamentării caselor cu motive tradiționale.

După ce parcurgem o porțiune de șosea prin pădure ne apar în fața ochilor primele locuințe cu modele colorate. Oprim autoturismul în centrul administrativ al comunei, în zona Primăriei și a muzeelor găsiți locuri de parcare suficiente. O ploicică rapidă de vară ne țintuiește timp de 15 minute într-un adăpost din stația de autobuz. După căderea stropilor s-a arătat soarele, astfel că am pornit în explorare.

Tehnica ornamentării caselor a apărut la începutul anilor ' 50 atunci când tânăra Leontina Țăran moștenește o căsuță tradițională de la soacra sa și se hotărăște să o renoveze. Cunoscătoare a tehnicii încondeierii ouălor, a culorilor și motivelor, se hotărăște să transpună aceste modele pe peretele căsuței. Cu ajutorul meșterului zidar/tâmplar/zugrav Dumitru Tomoioagă reușește să creeze primul „pui” (model) pe fațada locuinței – un brâu sub streașină. „Invenția” a plăcut și altor locuitori astfel că obiceiul s-a răspândit în tot satul.

Cum se realizează aceste motive colorate? Se aplică un strat de tencuială din ciment, var și nisip pe fațadă de o anumită grosime, după uscare se aplică un șablon cu modelul dorit și se trasează conturul desenului, urmează etapa sculptării modelului în stratul de tencuială și în final vopsirea în culori.

Găsim modelele tradiționale „scrise” pe mai toate locuințele, pe anexe gospodărești, instituții ale statului sau private. Brandul local al Ciocăneștiului a început să se extindă și în alte sate din zonă. Am mers atât pe jos, cât și cu autoturismul prin sat pentru a vedea cât mai multe desene colorate, modele care reproduc întocmai desenele de pe ouă ori motivele cusute pe costumele populare.

Casa-muzeu Leontina Țăran. Cea care a pornit această activitate a trăit până la vârsta de 92 de ani (2014), iar prima locuință „pictată” a fost transformată în muzeu chiar din timpul vieții Leontinei Țăran. Cele două căsuțe și fântâna din curte sunt fotogenice, tradiționale dar... cam neîngrijite. În curte iarba era crescută până la brâu, nu se pot vizita interioarele, panoul informativ e scorojit, culorile încep să se șteargă.

Muzeul Național al Ouălor Încondeiate. Colecția de ouă „împistrite” de la Ciocănești este găzduită în interiorul Casei de Cultură „Florin Gheuca” de pe str. Principală. Doamna Marilena N. se ocupă cu pasiune atât de expoziția de ouă încondeiate, cât și de muzeul de etnografie situat vis-a-vis; ne-a însoțit în ambele locuri, ne-a expus pe scurt ce vom vedea și ne-a răspuns cu amabilitate la întrebări. Am plătit 5 lei/adult și alți 5 lei pentru muzeul etnografic, am primit bilete.

Urcăm la etajul 1 privind reproducerile fotografice de pe pereți (aspecte din viața satului, personalități, profesori) și intrăm în cele două încăperi spațioase care adăpostesc expoziția de ouă. În vitrine simple de lemn ni se înfățișează trei colecții tematice: colecția dr. Anton Setnic (doctorul fiziolog care a susținut tehnica golirii ouălor de conținut pentru rezistență în timp), colecția de ouă premiate la edițiile Festivalului Național al Ouălor Încondeiate desfășurat anual la Ciocănești și colecția de ouă încondeiate de elevi în cadrul unui concurs anual interjudețean.

După ce vedem pe o masă ouă realizate în diferite tehnici și ni se explică etapele prin care trece un ou până ajunge în faza finală începem să vizionăm vitrinele cu exponate. Cel mai mult mi-au plăcut ouăle vechi, păstrate de zeci de ani – cel mai vechi datează din anul 1941! Din nou suntem uimiți de varietatea modelelor, iscusința meșterilor și cromatica utilizată.

Chiar dacă nu se compară cu Muzeul Oului din Vama (vezi impresii) vizitat cu două zile înainte, colecția de la Ciocănești are valoarea sa aparte și ne arată pe lângă exponatele vechi perpetuarea în rândul tinerilor a meșteșugului încondeierii ouălor.

Muzeul etnografic. Am traversat șoseaua și am vizitat și colecțiile de artă populară și meșteșuguri reunite într-o clădire decorată specific zonei. M-a impresionat modul de organizare a muzeului etnografic, am apreciat grija pentru păstrarea tradițiilor și obiceiurilor, crâmpeiele de viață reproduse atât de bine. În aceeași clădire e găzduit și Centrul de Informare Turistică.

La parter descoperim într-un traseu circular o serie de meșteșuguri și îndeletniciri practicate de localnici din vechime până în timpurile moderne. În fiecare încăpere este amenajat un interior specific, astfel vom trece prin atelierul de tâmplărie (interesant bancul de lucru dedicat realizării șindrilei), fierăria (nu lipsește cuptorul cu foale, nicovala, instrumentarul specific), stâna (două cămăruțe cu pereții din bârne de lemn: una utilizată pentru vatra de foc și prepararea laptelui, cealaltă dedicată odihnei ciobanului). Urmează o cameră care ilustrează plutăritul (vedem pe apă un model miniatural de plută, fotografii vechi) și încă una care reproduce un abataj de mină (în zonă a existat o mină de mangan – „Oița” ; vedem șine de vagonet, felinare, țevi de aeraj, unelte).

La etaj descoperim universul interioarelor populare, a îndeletnicirilor casnice și frumusețea obiceiurilor de iarnă. Pe pereți sunt reproduse principalele motive care se transpun pe pereții caselor din Ciocănești. Vedem o bucătărie cu sobă și plită, oale de lut, vase de lemn, apoi intrăm în lumea țesutului: războiul de țesut, vârtelnița, torcătoare, mașină de scule, fusul, suveica, ghemele – toate sunt adunate sub coloratele motive de pe pereți. Într-o cameră mai mică ne delectăm cu măștile și costumele de Anul Nou: capra, ursul, moșii și babele – un univers extraordinar cu multiple semnificații. În fine, vedem și o cameră mobilată/decorată tradițional cu exponate adunate de la locuitorii din sat (etichete ne informează cine a fost donatorul și ce reprezintă acel obiect).

Un muzeu sătesc excepțional! Felicitări!

Centrul satului. Pe platoul din centrul administrativ al comunei, între Primărie și stadion, se află o mică piață rurală și, totodată, câteva monumente, naive le-aș zice eu. Vedem o statuie a lui Ștefan cel Mare, cam disproporționat trupul în comparație cu partea superioară, alături de o căruță în care este așezat un ou gigant pictat tot cu chipul cunoscutului domn al Moldovei. Un alt ou imens închistrit cu motive tradiționale este expus într-o căsuță de lemn.

Concluzii. Casele împodobite cu „pui” sunt împrăștiate în sat pe fânețe largi, au curți generoase și anexe bine închegate. Modelele colorate aplicate pe case sunt frumoase și acoperă o întreagă gamă de forme: de la cele geometrice, la cele vegetale sau florale. Ca să descoperiți dantelăria sculptată în tencuială trebuie să vă plimbați prin tot satul, casele nu sunt grupate într-o singură zonă. Plimbarea a fost relaxantă, aerul curat după ploaie, muzeele vizitate mi-au plăcut și mi-au îmbogățit zestrea culturală și sufletească. Nu ocoliți Ciocăneștiul – e un colț aparte din dulcea Bucovină!

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1605 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI