Comuna muzeu - Ciocanesti

TIPĂREȘTE

Constatand ca este destul de devreme, la intoarcearea de pe Rarau, despre care am povestit, am zis ca in drum spre pensiunea noastra sa trecem si prin Ciocanesti.

Declarata comuna – muzeu prin caracterul ei unic, datorat motivelor nationale traditionale sculptate pe fatadele caselor majoritatii gospodarilor de aici.

Trecusem pe aici, in prima zi, la sosirea din Maramures, cand ne-am indreptat din Pasul Prislop spre Saru Dornei, unde aveam rezervat sejurul din Bucovina, dar nu ne-a mai ars sa ne oprim, dupa sutele de gropi luate in rotile masinii pe portiunea de drum dintre pas si intrarea in Ciocanesti. Acum, mai relaxati, am zis ca e pacat sa nu admiram pe indelete aceste case si sa vizitam si Muzeul Oualor Incondeiate.

Comuna Ciocanesti, cu satele Ciocanesti si Botos a fost atestata documentar din anul 1400.

Localitatea este insirata de o parte şi de alta a raului Bistrita Aurie, dar si a drumului national DN18, care o strabate, la o altitudine de 800-900, la poalele muntilor Suhard şi Obcina Mestecanisului.

Se pare ca denumirea de Ciocanesti vine de la vestitii mesteri faurari de arme care „ciocaneau” cu maiestrie fierul, prin aceste locuri...

La Ciocanesti, in fiecare an, se organizeaza doua Festivaluri:

De lasatul secului, in Postul Mare, are loc Festivalul National al Oualor Incondeiate, ajuns in 2014 la editia a XI-a, de 2 ani organizandu-se separat si un concurs dedicat doar elevilor. Cu ocazia acestui festival se intalnesc incondeietori din toate zonele cu traditie ale tarii, aratandu-si maestria in incondeierea oualor. In aceasta localitate, tehnica „inchistririi oualor“ a fost ridicata la rang de arta. Aceste opere de arta in miniatura pot fi admirate in cadrul Muzeului National al Oualor Incondeiate, fiind singurul muzeu din Romania în care sunt expuse oua incondeiate provenite de la artisti din toata tara. Colectiile cuprind peste 3000 de oua. Ouale sunt lucrate în diferite tehnici, o parte din ele sunt exponate foarte vechi, unele chiar si de 100 ani.

Fiind si o expozitie cu vanzare am reusit cu greu sa ne hotaram pe care sa le alegem, toate fiind deosebite, unice in felul lor.

Mestesugul acesta are o traditie foarte veche, strins legata de arta broderiei de pe costumele nationale. Meseria se invata in familie si se transmite din generatie in generatie.

Oul este golit de continut printr-o mic orificiu practicat in coaja, cu ajutorul unei seringi, spalat si apoi este gata pentru a se incepe lucrul pe el. Tehnica speciala folosita are la baza ceara de albine. Fondul cromatic dominant al oualor incondeiate de la Ciocanesti este negru, culoare ce prin contrast pune in valoare bogatia de ornamente in diferite culori: alb, galben, portocaliu, rosu, etc.

Numele acestei tehnici de incondeiere sau “de inchistrire” a oualor, cum se numeste in aceasta zona, vine de la unealta folosita pentru scrierea/desenarea oului, acel condei sau chisita cum este numit pe aici, care este alcatuita dintr-un bat subtire de lemn ce are fixata la unul dintre capete un tub metalic foarte subtire, din alama. Cu aceasta unealta se trece la realizarea desenului pe suprafata oului. Dupa “scriere” se trece la acoperirea succesiva cu ceara zonelor care a suprafetei oului. Vopsirea incepe de la culorile deschise pana se ajunge la negru.

De exemplu partile care trebuiesc sa ramana albe (practic culoarea naturala a oului) se acopera cu ceara si se scufunda pt 15 minute in vopsea galbena pentru a intra vopseaua in coaja oului, apoi se scoate si se usuca pe un prosop.

Partile care trebuie sa ramana galbene se acopera, la randul lor cu ceara si se scufunda in vopsea rosie pentru alte 15 minute. Apoi se scot la uscat.

Tot asa, partile care trebuie sa ramana vopsite in rosu se acopera si ele cu ceara si se scufunda apoi in vopsea neagra.

La final dupa uscare, oul se aseaza pe un suport incalzit in prealabil sau intr-o carpa incalzita, pentru a se topi ceara depusa in straturi succesive pe ou, punandu-se astfel in evidenta desenul, apoi se sterge cu un prosop si se unge oul cu putin ulei pentru a capata stralucire si a proteja vopseaua aplicata.

Culorile folosite la inchistrirea oualor sunt culori vegetale: coji de mere padurete pentru culoarea, coji de ceapa rosie pentru rosu, pentru negru se folosesc coji de nuci.

In luna august, de Sfanta Maria, are loc la Ciocanesti, Festivalul National al Pastravului, in cadrul caruia pe langa organizarea unor concursuri de pescuit pastrav, lipan şi lostriţa, au loc si demonstratii de plutarit şi parade ale portului popular.

Tot cu această ocazie, "se reface" drumul voievodului Bogdan, din Maramures catre Moldova.

„In seara de 14 august se sting luminile în sat şi ostenii lui Bogdan, maramuresenii, vin de pe Drumul tatarilor, coboara de pe Dealul Colacului şi ostenii moldoveni coboara de pe Obcina Mestecanis. Vin cu faclii, calare, in costume populare si se întalnesc la apa Bistritei”.

Prin zona si pe intreaga Valea Bistritei Aurii, asa cum se numeste cursul superior al Bistritei, pana la Vatra Dornei la confluenta cu Dorna, circula o legenda, care spune ca in vechime aici isi măcina diavolul aurul si de aceea raul ar avea sclipiri misterioase, mai ales la asfintit. Exista si un sambure de adevar in legenda, pentru ca pe Bistrita Aurie s-a cernut de-a lungul vremurilor aur. Exista in Ciocanesti locuri in care se mai văd si astazi urmele vechilor topitorii de aur, dar şi dunele de nisip ramase in urma cernerii nisipului in cautarea aurului.

Tot legenda spune că mesterii din Ciocanari erau cei care faureau armele pentru ostenii lui Stefan cel Mare si tot aici s-ar fi inventat buzduganul cu colti. Se zice ca sageata care a marcat locul manastirii Putna a fost aurita tot la Ciocanesti, cu aur de pe Bistrita.

Daca ajungi in aceasta zona merita din plin si o “fuga” pana la Ciocanesti.

---

VIZUALIZĂRI: 2469 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI