Cheile și Cascada Șușara, spectaculoase în orice anotimp

TIPĂREȘTE

În ultimele review-uri am vorbit despre o parte din cele văzute în excursia făcută în această vară, voi continua astăzi cu plimbarea făcută la Cheile Șușarei aflate pe versantul vestic al Munților Locvei, munți ce fac parte din Munții Banatului. Zona este declarată Rezervație naturală și inclusă în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița.

Dimineața, pe la ora 9:30, plecam de la Casa Borcean, cazarea noastră din Sasca Montană spre Cărbunari, pentru următoarea noastră plimbare, traseul de pe Valea Șușarei aflat la ieșirea din Sasca Montană.

Am oprit lângă Vagonetul Galben, aflat la vreo 4,5 kilometri de cazarea noastră, indicatorul ce marchează intrarea în comună și amintește de minele de cupru și minerii ei de altă dată…, de unde se vede Panoul cu informații și intrarea pe traseu. Am parcat și am stat puțin de vorbă cu o doamnă, avea peste 80 de ani, era doctoriță stomatolog pensionară originară din Curtea de Argeș, stabilită acolo după absolvirea facultății, ce întâmplare!!! :))

Am intrat pe traseu, era ora 9:50, și primul lucru văzut a fost o frumoasă casă cu etaj și balcoane de lemn, cu influențe austriece, era casa doamnei cu care vorbisem puțin mai înainte, după care am intrat pe Valea Șușarei, cunoscută și ca Valea Morii.

Am urmat Pârâul Șușara, afluent al Nerei, pe o potecă deosebită prin pădure și printre stânci, am trecut două punți, am ajuns la un Panou cu informații, apoi într-o poieniță și, după vreo 30 de minute de la intrare în traseu, ajungeam la Cabana Șușara. A fost mult timp Cabană turistică, azi cabană privată unde se organizează tabere, în urmă cu un secol, un secol și jumătate era Cazinou – Restaurant mult apreciat și căutat de austrieci, întreaga zonă a aparținut imperiului Austro-Ungar….

Am continuat plimbarea, am trecut o altă punte și am ajuns la un indicator simplu, prins într-o stâncă, deasupra unei găuri în stâncă care spune că aici a fost odată o Mină Romană, nu știu dacă are ce arăta și nici dacă arată ceva….

Poteca, mărginită de apă pe o parte și un versant stâncos pe cealaltă, șerpuiește la câțiva metri deasupra pârâului, apoi din ce în ce mai sus, relieful devine din ce în ce mai spectaculos, din ce în ce mai des apare stâncăria, iar unde nu e stâncă e pădure deasă ce umbrește covorul verde de leurdă. Continuăm să mergem, malurile stâncoase ale Șușarei se apropie, ajunsesem la Cheile Șușara, chei scurte, vreo 30 de metri lungime, se merge pe o potecă aproape orizontală săpată în stânca de pe malul drept al Râului, prevăzută cu cablu metalic, l-am parcurs destul de ușor, stânca fiind uscată, cred că este destul de dificil de mers când stânca este umezită.

Cheile sunt deosebite, cu pereți stâncoși, abrupți, cu multe Praguri de travertin, cu Mici Cascade, cu Dorne în care apele cristaline, verzi-albăstrui, strălucesc în soare, bogat și diferit colorate funcție de poziția soarelui și de cea a turistului. Câteva ochiuri de apă mai mari mi-au amintit de Ochiul Bei pe care îl văzusem cu o zi înainte, culoarea verde smarald sau albăstruie…

Mai sunt circa 150 de metri până la cascadă, am urcat puțin și am ajuns la alt Panou cu informații și apoi la Cascada Șușara, aflată la capătul cheilor. Are 15 metri înălțime și cade în două trepte, mai întâi 6 metri în treapta superioară, urmează o scurtă oprire și apoi alți 9 metri, căderea din treapta inferioară. Aceasta avea apă mai multă, văzusem cu o zi înainte cascada Beușnița…. aproape niște firicele de apă și prin comparație mi s-a părut destul de vizibilă, arată mult mai frumos și spectaculos decât se vede în pozele postate. Cascada este frumoasă chiar și cu mai puțină apă, cred că este mai spectaculoasă cu apă mai multă, dar este de văzut în orice anotimp.

După 1 oră și 15 minute de mers și pauze de pozat, pe traseul marcat cu cruce albastră timpul de parcurgere de pe indicatoare este de 45 de minute, am făcut o pauză de pozat și odihnă, mulțumiți că am reușit să facem și acest drum pe care îl aveam în plan de acasă… după incidentul din ziua anterioară, traseul nefiind dificil, are 2,5 kilometri și o diferență de nivel de 150 de metri.

Aici era un Panou cu informații despre cele 4 trasee mai ușoare și deosebite pe care le-am parcurs și noi, cu precizarea că pe primele două le-am făcut într-o zi, pe celelalte în zile diferite:

Traseul 1 – Cheile și Cascada Șușarei

Traseul 2 – La Tunele (Sasca Română – Podul Bei)

Traseul 3 – Șopotul Nou – Lacul Dracului

Traseul 4 – Păstrăvărie – Ochiul Bei – Cascadele Beușniței

Întoarcerea am făcut-o pe aceeași potecă, dar mai rapid și cu mai puține poze, și după vreo 2 ore și jumătate Vagonetul Galben ne ura bun venit în Sasca Montană.

Este un traseu ușor, frumos, spectaculos, nu foarte bătătorit de turiști, merită văzut, mi-a plăcut această vale, cheile și cascada.

Am revenit în Sasca Montană, am trecut pe lângă Casa Borcean fără să mai oprim și am mers spre Sasca Română, sat al comunei, pentru o plimbare pe alt traseu, La Tunele, din programul acelei zile.

Traseul este ușor, dar spectaculos, cu praguri de travertin, mici cascade, dorne și durează două ore, dus - întors, pe cruce albastră.

Cadru natural deosebit...

---

VIZUALIZĂRI: 1234 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI