Minivacanţă la Marsilia (Marseille). Aspecte organizatorice

TIPĂREȘTE

În luna octombrie, ca în fiecare an, aveam de sărbătorit două evenimente importante pentru noi, de data aceasta cifrele acestora devenind de o rotunjime considerabilă. De data asta, soţul s-a gândit să mă surprindă frumos cumpărând singur biletele de avion care s-au vrut un cadou foarte potrivit pentru o iubitoare de călătorii precum mă vreau, dar şi pentru sine. S-a oprit la o destinaţie din Franţa, ţară care îi intrase de-a binelea pe sub piele cu ocazia minivacanţei din mai de pe Coasta de Azur, în acelaşi timp, dragă şi mie. A ales Marsilia, Provence, zicându-mi că de rest, adică documentare şi cazare să mă ocup eu, ştiind că îmi place s-o fac temeinic şi minuţios.

Aşadar, cu biletele de avion în buzunar, şi doar cu două săptămâni înainte de plecare, am început să mă informez serios despre oraşul în care aveam să fim prezenți pe parcursul a patru zile şi trei nopţi. Fireşte, aveam ceva cunoştinţe de cultură generală despre Marsilia, ca mai toată lumea, dar de aici şi până la a şti ce să facem şi ce să vedem, cum să ne descurcăm pe acolo, era cale lungă.

Mai întâi, m-am uitat pe saiturile specializate în starea vremii spre a-mi face idee de ce am fi găsit acolo. La început, vremea era prognozată ca fiind însorită şi caldă cu 20-22 grade, apoi, pe măsură ce ne apropiam de data plecării, să fie din ce în ce mai rea, cu ploaie în toate zilele şi nopţile, adică dezastru!

În atare situaţie, dacă la început conturasem un program predominant out-door, ca să ne bucurăm de frumuseţea exterioară a Marsiliei, cu trei-patru zile înainte de debutul minivacanţei, am reconfigrat traseul cu varianta B, căutând informaţii despre toate muzeele din Marsilia, orarul acestora şi preţurile biletelor. În paralel, m-am orientat şi la cazare, deşi n-a fost tocmai uşor, dar despre aceasta voi povesti separat. Până la urmă, vremea s-a dovedit a fi nesperat de bună, deşi am stat tot timpul sub ameninţarea ploii, n-a dat picătură de ploaie, ba dimpotrivă, soarele îndurându-se şi arătându-și fața luminoasă din când în când.

Ca şi descriere istorico-geografică a Marsiliei voi spune că aceasta, cu cei aproximativ 900.000 de locuitori ai săi, este cel de-al doilea oraş ca mărime al Franţei, după Paris, dar este cel mai vechi oraş al acstei ţări, fiind întemeiat acum 2.600 ani de coloniştii greci veniţi din Asia Mică, mai precis din Fokaia, astăzi situată în Turcia (Foça). De atunci, n-a prea avut parte decât de tumult, mai deloc de linişte. În spate este vegheat de dealuri calcaroase, pe lateral are stânci, iar în faţă se întinde marea, practic raţiunea de a fi a Marsiliei, cea care o defineşte ca port comercial şi punct de intrare a imigranţilor. Încă de la începuturile sale, Marsilia a fost un oraș multinațional. Faptul că era și unul dintre cele mai importante porturi ale Mediteranei, a atras aici, de secole, oameni din toată lumea, ocupați cu tot felul de afaceri.

Este, deci, din cele mai vechi timpuri, cel mai mare port al Franţei, şi a fost un oraş independent până în secolul al XV-lea, când a fost înglobat în această ţară. Mai târziu, pestre trei secole, în timpul Revoluţiei Franceze, „La Marseillaise”, cântecul cu care au pornit la drum spre Paris revoluţionarii de aici, avea să devină imnul Franţei.

Poarta de intrare a Franţei către Orientul Mijlociu şi către Africa de Nord, Marsilia a fost dintotdeauna un oraş cosmopolit şi un creuzet cultural. Marsilia este un amalgam urban, de la pieţele stil souq oriental, la mici aşezări pescăreşti sau cartiere vechi cu clădiri istorice.

Portul vechi sau Vieux Port, este inima oraşului din care pulsează viaţa către toate arterele principale şi are forma unui dreptunghi perfect încadrat pe trei laturi de uscat, iar pe latura ce se deschide către mare francezii au construit pe sub apă un tunel ce-o traversează și prin care circulă doar mașini. Este nucleul oraşului, vechile fortificaţii dominând pe fiecare parte, iar piaţa de peşte care se ține în fiecare dimineaţă un spectacol de la care nu-ţi vine să lipseşti.

Marsilia este, fără niciun dubiu, capitala fotbalului francez, echipa Olympique, o forţă a sportului cu balonul rotund, fiind cunoscută ca fiind implicată la un moment dat în aranjamente de meciuri, însă, fără discuţie, o campioană a Europei. Fotbalul este viaţa Marsiliei, iar Stade Vélodrome locul unde este venerat de zeci de mii de suporteri. Apropos, din avion stadionul se vede superb!

Marsilia este locul de origine a celebrei bouillabaisse, cea mai aromată mâncare/ciorbă de peşte din lume, care răsfaţă simţurile oricui o încearcă.

Nu în ultimul rând, Marsilia este oraşul săpunului produs din ulei de măsline cu diverse arome, cea de lavandă fiind cel mai des întâlnită. Există două muzee dedicate săpunului şi modului în care se obţine, dar şi multe magazine tradiţionale care-l comercializează, uneori cu demonstraţii ale procesului de producţie în care clienţii devin urmăritori absorbiţi ai acestuia.

Ar mai fi de spus că emblematicul personaj de roman al lui Alexandre Dumas, Contele de Monte Cristo, şi-a legat numele de aceste meleaguri, în special de insuliţa If, aflată la doar trei km în larg faţă de portul Marsiliei.

Zborul la Marsilia a fost asigurat de compania lowcost Ryanair care are cursă directă din Bucureşti, din toamna anului trecut. Biletul de avion, dus-întors, după ceva acţiuni de „descusut” din partea mea, am aflat că ar fi fost undeva pe la 60 euro/persoană.

Marsilia este deservită de aeroportul Marseille Provence situat în Marignane, la aproape 30 km nord-vest de oraş, un aeroport foarte mare, cu două terminale, zborurile companiilor low-cost fiind programate la terminalul al doilea. Transferul spre/dinspre aeroport este asigurat cu shutle-bas (la navette) , respectiv autobuzul 91, pus la dispoziţie de RTM, adică Regia de Transport a Marsiliei. La navette face legătura cu Gara Saint-Charles care este principalul nod de comunicaţie al oraşului: feroviar, de autobuze, de metrou și se găseşte la nord-est de Vieux Port, cam la un kilometru. Gara are o importanţă esenţială pentru oraş, reprezentând chiar un obiectiv turistic în sine, judecând după clădirea-i impozantă veche, dar şi de partea nouă, monumentală, construită în 2007.

La ieşirea din aeroport, staţia pentru a lua la navette este undeva pe dreapta, iar orarul de shutle este foarte flexibil: cu frecvenţă de 20 minute între cursele consecutive care pleacă între orele 04,10-07,30 şi 20,30-01,30, în rest, la fiecare zece minute pleacă un autocar şi dintr-un sens, şi din celălalt. Maşinile sunt moderne, circulă aproape numai pe autostradă, nu opresc deloc, timpul de parcurs fiind de 25-40 minute/sens, în funcţie de trafic. Preţul unei călătorii pe sens este de 10 euro/persoană, dar pentru eficienţă maximă, se poate cumpăra de la început bilet dus-întors aeroport-gară, evident, fiind nevoie de păstrarea biletului, pentru 16 euro/persoană, economisindu-se astfel câte 4 euro/personă.

De cum am ajuns la Gara Saint-Charles, aveam nevoie de un card (o cartelă) /persoană pentru transportul în comun în oraş, valabil timp de 72 ore pe ambele linii existente de metrou, pe toate liniile autobuz, mai puţin pe transportul maritim. Costă 10,80 euro. Aşa am găsit eu din ce am citit că ar fi cea mai bună variantă de transport local în interiorul oraşului. Am întrebat în gară, la informaţii, de unde am putea să-l achiziţionăm şi ni s-a spus că numai de la automate, la acestea plătindu-se doar cu cardul. Nu este o treabă complicată, automatele fiind disponibile în mai multe limbi de circulaţie internaţională, cartelele fiind obligatoriu să fie validate la aparatele din staţii sau din interiorul autobuzului ori de câte ori sunt utilizate. Altfel, preţul unei singure călătorii este de 1,70 euro, biletul putând fi achiziţionat la fel, de la automate, sau, mai scump, de la şoferii de autobuze. În staţii sunt afişate orarele de circulaţie în zilele obişnuite, dar şi de sărbători, în weekend, când orarul este uşor mai redus. Pentru detalii:rtm.fr/en/marseille-0

Până nu demult, Marsilia era rău famată în privinţa curăţeniei şi a siguranţei pe străzi, recunoscută ca fiind un fel de patrie a hoţilor, oraş periculos, chiar şi ghidurile turistice atrăgând atenţia asupra posibilităţii de a fi prăduit. Totuşi, oraşul s-a reinventat din 2013, de când a fost capitală culturală europeană, când practic s-a metamorfozat, renăscând din propria plămădeală, căpătând o altă faţă. Hoţii nu cred să fi dispărut de tot, dar cu ceva atenţie şi vigilenţă, se poate evita orice eveniment neplăcut, de fapt avertizările asupra acestui aspect am văzut că sunt făcute în staţiile de metrou, în gară, chiar şi localnicii binevoitori o fac, Marsilia fiind sufocată de imigranţi. De fapt, în Marsilia cred că sunt cei mai puţini francezi get-beget, în zilele în care am fost acolo, am văzut foarte mulţi magrebieni, dar şi oameni de culoare, proveniţi din continentul african sau alte colţuri de lume, stabiliți aici în căutarea unei vieţi mai bune.

Ca să nu mă lungesc prea tare, voi reda pe scurt și în sinteză ce am făcut /văzut în Marseille, urmând ca în limita timpului să detaliez anumite obiective/locuri care merită descrise ceva mai în amănunt și aduse în atenția celor interesați.

În prima zi, sosind puţin peste orele 17,00 în oraş, după ce ne-am cazat, am luat metroul de la gară până în Vieux Port (două staţii), al cărei puls vroiam să-l luăm mai înainte de toate în metropolă, dar şi pentru că am fi vrut să mâncăm la unul dintre restaurantele vestite din zonă, peşte şi fructe de mare. Foamea, deja pantagruelică, ne lipise burţile de spate, iar miresmele prezente în aer ne gâdilau nările într-un mod greu de descris, aşa că după câteva ture de recunoaştere prin port, ne-am aşezat la masă acolo unde ne-a făcut cu ochiul o generoasă bouillabaisse tocmai adusă unor turişti ruşi foarte zgomotoşi.

După masa copioasă şi absolut delicioasă, ne-am continuat plimbarea prin port, pe toate laturile sale, cu privirile printre sutele de catarge, în dorinţa de a ne da seama de dimensiunile absolut uluitoare ale acestuia.

A doua zi de dimineaţă, după micul-dejun, văzând că vremea ţine cu noi, aveam indiscutabil ca ţintă Bazilica Notre Dame de la Garde, situată în cel mai înalt punct al oraşului (circa 150 m) pe o colină, de la care panorama asupra oraşului îţi taie respiraţia. Monumentala catedrală este practic simbolul oraşului, vizibilă din toate unghiurile, fiind poate obiectivul cel mai căutat după Vieux Port.

La întoarcere în Vieux Port, observăm o coadă la îmbarcare pe un vas de croaziere zilnice și cum nu ne așteptam să existe vreo plecare din cauza vremii incerte, ne-am alipit musai, dornici de plimbare pe mare și văzut și alte plaiuri. După câteva ore bune și o croazieră memorabilă, am revenit în Vieux Port, ca pe urmă, în cursul aceleiași zile, să ne pierdem pe străduțele din vechiul cartier Le Panier (în traducere „coșul”), odinioară locul unde s-au așezat grecii când au decis să întemeieze orașul ce l-au denumit Massalia. De acolo, n-a mai fost decât un pas să ajungem la Catedrala La Major, maiestuoasă și monumentală, situată în dreptul portului cel mare, comercial și de persoane.

Seara, evident ne-a prins tot în Vieux Port, fiindcă faci ce faci, și, ca turist, tot acolo ajungi.

Cea de-a treia zi, ne-am început-o cu o plimbare pe Corniche, cingătoarea orașului din vecinătatea mării în căutarea Vallons des Auffes, un mic golf cu bărci pescărești, mărginit de case pitorești, recunoscut ca o mică perlă a Marsiliei. Apoi, ne-am îndreptat către palatul Pharo, un palat transformat în centru de conferințe, lângă care se află Jardin du Pharo, o peluză enormă, locul de unde se deschide o panoramă superbă și completă a Vechiului Port.

Pe urmă, evident nu puteam rata să luăm la picior La Canebière, bulevardul principal al orașului, care trece pe lângă gară și se oprește în Portul Vechi, cel care poate fi considerat un fel de Champs-Élysées al Marsiliei. O vizită în Marsilia nu poate fi considerată completă fără a admira strada și parcul Cours Julien, oaza de graffiti a orașului, locul în care arta contemporană este la ea acasă. Apoi, am luat-o către MUCEM (Muzeul Civilizațiilor Europene și Mediteraneene) și Fortul Saint-Jean, pe ultimul l-am bătut la pas prin aproape toate ungherele. Seara, evident, ne-a găsit tot în port.

În cea de-a patra zi, după ce am făcut check-in-ul și ne-am lăsat bagajele în grija hotelului, am dat o ultimă raită prin port unde am asistat la piața de pește, ne-am clătit pe faleză ochii la tarabele înșirate ale comercianților cu produse locale, tradiționale, am cumpărat ultimele suvenire, apoi am avut norocul să fim spectatorii unui show în plină stradă susținut de o echipă de acrobați care meritau toate apluazele publicului. Nu ne-am putut abține, dat fiind soarele care strălucea prietenos, să nu mai urcăm încă o dată la Notre Dame de la Garde, desigur pentru priveliști de vis, căci, altfel, era foarte aglomerat având în vedere că eram într-o zi de duminică. Timpul trecuse ca nebunul și trebuia să ne desprindem și să ne îndreptăm spre aeroport, după masa de prânz, ca să ne încadrăm în program.

Minivacanța la Marsilia a fost, pe cât de scurtă, pe atât de fructuoasă, lipsa ploii din peisaj contribuind covârșitor la reușita sa. Chiar dacă am stat cu „sabia lui Damocles” deasupra capului, totul a ieșit foarte bine, semn că acolo, sus, cineva ne iubește.

Dacă a meritat o minivacanță în Marsilia? Oh, da, din plin, deși cele mai multe păreri ale bloggerilor, sau de pe diverse saituri de turism nu erau extrem de favorabile în privința Marsiliei. Bine, nu are strălucirea orașelor de pe Coasta de Azur, dar de aici și până a nu-l recomanda, e cale lungă. Marsilia este altfel, recunosc, un oraș „amestecat” din toate punctele de vedere: curat și murdar în același timp, frumos și urât, vechi și modern, dar mai cu seamă cosmopolit. Nouă ne-a plăcut în Marsilia, orașul are un farmec aparte și nu am niciun motiv în a nu-l recomanda, cu excepția faptului că nu este nici pe departe un oraș ieftin.

Vă rog, atașați următorul videoclip:

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4303 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI