La Ciotat si Calanques, de la film la realitate

TIPĂREȘTE

Chiar daca in relatarea mea este vorba de un concediu petrecut in 2010, cred ca este o destinatie care merita amintita.

Am hotarat sa vedem Coasta de Azur, un loc din cele o mie pe care trebuie sa le vezi intr-o viata. Si nu despre renumitele orase Cannes, Nice, sau Monte Carlo vreau eu sa va povestesc aici, ci despre o localitate mai mica, un orasel numit La Ciotat si zona inconjuratoare.

Am plecat din Cannes, unde am stat pentru cateva zile, si, evitand autostrada, am pornit spre Marsilia. Drumul era splendid, serpuind pe dealuri cultivate cu vita de vie. Din loc in loc cate un indicator ne arata ca dacă abandonăm drumul şi urmăm acea direcţie ajungem la cate un “chateau”, un loc unde poti degusta si cumpăra vin direct din vie.

Am oprit la unul dintre ele, ne-am aprovizionat cu licoarea rozalie specifica regiunii, si am pornit la drum.

Am ajuns in sfarsit la destinatie, in orasul La Ciotat, situat la 31 km est de Marsilia, pe malul Meditaranei.

Numele orasului vine de la provencal-ul La Ciutat, care inseamna oras. In trecut orasul era prosper, cu oameni instariti si o bogata viata culturala. O demonstreaza piatetele, bisericile si cladirile vechi construite de-a lungul unor stradute inguste si cochete.

La Ciotat este locul de nastere al cinematografiei (unul din motivele pentru care am vrut sa mergem aici), locul in care Louis si Auguste Lumiere au proiectat in anul 1895 primul film din istoria cinematografiei – Intrarea unui tren in gara La Ciotat. De altfel, in acest loc fratii Lumiere au mai filmat la resedinta lor inca trei dintre primele lor filme.

Orasul dispune de 6 Km de plaja, de un port vechi si unul mai modern.

Ajunsi in acest oras, am inceput sa cautam cazare. Aveam ceva rezervat, dar la fata locului am vazut ca era mult in afara orasului, departe de centru si de mare. Am anulat rezervarea si am inceput cautarea. Orasul era plin. Era in mijlocul lunii august si toata lumea era in concediu. Pana la urma am avut noroc. Am gasit un mic hotel, gen boutique hotel, situat chiar pe plaja. Fiecare camera a hotelului purta numele unui actor, si era mobilata si decorata diferit, in functie de personalitatea actorului respectiv. Pe scara interioara erau citate din cineasti celebri. Desi era cam scump, vazand camera, cu terasa care dadea spre mare, nu am rezistat si ne-am cazat acolo.

Dupa ce am parcat, urcat bagajele in camera si schimbat haine, am plecat sa exploram orasul. Nu stateam aici decat doua nopti, iar a doua zi ne planificasem sa mergem la Marsilia si sa vedem Calanque, unul din obiectivele calatoriei noastre.

Ne-am plimbat pe stradutele inguste, am fost in vechiul port, si bineinteles am achizitionat cateva suveniruri specifice zonei. Pentru ca vroiam sa renuntam la masina personala pentru drumul la Marsilsia, ne-am interesat de posibilitatile de calatorie cu mijloacele de transport in comun. Exista autobuz care circula din ora in ora si tren.

Am optat pentru autobuz, si a doua zi dimineata am plecat la Marsilia. Nu va voi povesti aici despre acest oras ci despre o excursie cu vaporul pe care am facut-o plecand din portul vechi al Marsiliei.

Auzisem si vazusem poze cu celebrele Calanque, dar nu stiam ca realitatea va depasi tot ce stiam si vazusem in fotografii. Dar inainte, sa va spun cate ceva despre aceste Calanque, care sunt de fapt mici golfulete formate in calacar, dolomita sau alte straturi si se gasesc de-a lungul coastei mediteraneene. Pot fi comparate cu mici fiorduri.

Aici, intre Marsilia si Cassis, pe o lungime de 20 km, se afla cele mai cunoscute calanques, in numar de 10. La aceste calanques se poate ajunge pe jos sau pe mare, cu plecare din Marsilia, Cassis sau la Ciotat (unde sunt doua calanques – Mugel si Figuerolles). Fiecare ofera puncte panoramice si locuri unde se poate face plaja si baie intr-o apa de clestar. Zona este cautata si de alpinisti, cea mai inalta stâncă maritimă din Europa, cu o inaltime de 400 m, gasindu-se aici. Pentru ca verile aici sunt foarte calde si secetoase, cu conditii favorabile incendiilor de padure, pentru a proteja zona, accesul in multe dintre aceste calanques este inchis pe timpul verii.

Dar sa revin. Am plecat cu un vaporas din portul vechi al Marsiliei, port in care in fiecare dimineata are loc piata pestelui proaspat pescuit. Dinspre oras, parca salutandu-ne se ridica basilica Notre Dame de la Garde. Am trecut pe lângă Chateau d'If (inchisoarea in care Edmond Dantes, personajul lui Dumas, a fost incarcerat), si am admirat La Corniche, o sosea construita chiar pe malul stancos al orasului, deasupra marii. Am lasat in urma orasul si am ajuns la primul calanques, Goudes. In momentul in care ajungeam la cate un calanques, vaporul intra cat mai mult in golfulet, astfel incat il puteam admira si fotografia pe toata lungimea lui. Am mai trecut de cateva calanques, am ajuns la calanques Morgiou, unde se afla o pestera a carei intrare este la 37 m sub nivelul marii, apoi la Sugiton, singura deschisa turistilor pe timpul verii si la En-Vau, cel mai frumos si impresionant calanques. Trebuie sa va spun ca apa era de un verde straveziu, si te imbia la o baie. De fapt asta a fost regretul meu in aceasta croaziera. Vaporul nu a oprit pentru a putea face si cate o mica baie in mare (cum eram noi obisnuiti de la turci sau greci). Era foarte cald si abia ne abtineam sa nu plonjam in apa limpede si racoroasa.

Dupa ce am ajuns si la ultimul calanques, vaporul a facut cale intoarsa, acum cu o viteza mai mare. Am ajuns din nou in vechiul port si ne-am intors la hotelul nostru din La Ciotat.

Cam atat am avut as va spun din acest mic colt provencal. Sper ca v-am trezit interesul si dorinta de al vizita cat mai curand.

---

VIZUALIZĂRI: 6711 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI