Croazieră în insulele Frioul

TIPĂREȘTE

Cine nu a auzit de celebrul Conte de Monte Cristo, alias Edmond Dantès, personajul nu mai puțin vestit al lui Dumas-tatăl, care și-a petrecut ani buni în închisoarea de pe mica insulă If?! Ei, bine, nici nu concepeam ca, odată ce ajung în Marsilia, să nu merg pe urmele contelui și să nu calc pe If, mai ales că citisem că se vizitează.

Pe de altă parte, recunosc că şi mie şi soţului meu ne place ca-n vacanţe, chiar şi în cele mai scurte, atunci când avem marea în preajmă, să facem câte o mică, (cât de mică), croazieră pe mare. Nimic nu mi se pare mai relaxant şi mai definitoriu pentru a simţi până în măduva oaselor că sunt în vacanţă, decât să mă plimb cu vasul pe mare. Plutirea pe apă a ambarcaţiunii e cea mai grozavă senzaţie pentru mine, aceea care dictează creierului să treacă în starea de relaxare, aproape de nepăsare, în acelaşi timp de plăcere.

Pentru minivacanţa la Marsilia, „vânam” încă de acasă două opţionale mici: o croazieră în Les Calanques şi alta la Chateau d’If, ambele realizabile în câteva ore. Les Calanques sunt nişte formaţiuni muntoase, practic nişte stânci calcaroase, în mici fiorduri, de o frumuseţe uluitoare, situate pe coasta mediteraneeană la distanţă de vreo7-8 km la sud de Marsilia, iar insuliţa If la doar 3-4 km în larg de ţărmul Marsiliei. Numai că socoteala de acasă nu s-a potivit cu cea din Marsilia, fiindcă vremea neprietenoasă instalată în preajma minivacanței noastre n-a permis ca nici una dintre aceste două croaziere să se facă, lucru pe care-l aflasem tot de acasă. Chiar și în dimineața plecării, consultând saiturile de excursii locale, rezulta că nu se pleacă pe motiv de mare agitată. În atare condiții, ne-am luat gândul de la plimbarea pe mare, atunci ne rugam măcar să nu plouă.

Cum „viața bate filmul” de multe ori, iată că nici prognoza meteo nu mai este ce a fost (glumesc, desigur!), starea vremii la fața locului dovedindu-se cu mult mai bună decât cea prevăzută, fără strop de ploaie, dar cu ceva nori de sub care soarele răzbătea din când în când.

Totuși, zeița Fortuna ne-a surâs din nou și chiar în prima zi, după ce ne-am întors de sus, de la Bazilica Notre Dame de la Garde, în port vedem o coadă la îmbarcarea pe un mic ferry. Alături observăm o casă de bilete și ne ducem repede să vedem despre ce e vorba că doar ne mâncau tălpile de-o plimbare pe mare. Aflăm că în cinci minute, pleacă un vas către portul insulelor Frioul, preț bilet 11,10 euro/persoană dus-întors. Soțul meu apucă să întrebe ce putem face/vedea acolo și cu ce venim înapoi, doamna de acolo, foarte amabilă, ne spune că destinația este pentru relaxare în natură și ne dă un pliant cu orarul vaselor pentru a ne orienta cu ce ne întoarcem. Doamna mă întreabă dacă ne-am decis să mergem, că nu mai este timp și închide casa pentru acea cursă, eu, de dorul plimbatului pe mare, nu mai apuc să zic nimic, ci doar să-i vâr banii pe sub nas în timp ce dădeam din cap afirmativ după un schimb de priviri aprobatoare cu soţul. Primesc de îndată biletele și țuști, pe vas! Așa că, de unde mă informasem despre două minicroaziere, iată că ne trezim într-o a treia, o alta despre care nu știam mai nimic!

Așezați pe scaune sus, comod, de unde aveam vizibilitate mai bună, privim ba într-o parte, ba în cealaltă cum ne depărtăm de Vieux Port, luăm seama la toate edificiile pe care le știam cât de cât, minunându-ne ce frumos se vedeau de pe apă. Așa, alunecând ușor pe oglinda apei, lăsăm în urmă Fort Saint-Jean, Fort Saint Nicolas, Palatul Pharo cocoțat pe un promontoriu, apoi Muzeul Civilizațiilor Euopene și Mediteraneene (MUCEM) din clădirea-i neagră, futuristă, Portul Comercial, Villa Méditerranée.

Acum, despre arhipelagul Frioul citisem eu un pic cu ceva timp în urmă pe când mă informam asupra insulei If. Micul arhipelag, situat la 4 km în larg faţă de coastă, este format din patru insule, două mai mari: Pomègues (circa1,35 mp) şi Ratonneau (1,25 mp), şi două mici If și Tiboulen. Primele două, aflate la mică distanţă una de cealaltă, sunt legate între ele prin digul Berry, construit în 1822 și sunt deservite de un singur port, destul de mare (capaciate de aprox. 700 ambarcaţiuni), amplasat la țărmul insulei Ratonneau. Insula If poate fi abordată separat, direct din Marsilia, în altă minicroazieră care cuprinde şi vizitarea faimoasei fortăreţe/închisoare contra cost, iar liliputana Tiboulen, aflată în stânga lui Ratonneau, este practic o stâncă mai măricică ce se ițește din mare.

În decursul timpului, aceste insule au avut un regim aparte, de pildă, despre If știm că temuta închisoare de pe aceasta fusese la început o fortăreață ridicată din ordinul regelui Francisc I în scop de apărare în anul 1516, iar Ratonneau și Pomègues abia din anul 1971 fiind patronate de municipalitatea Marsiliei, până atunci făcând parte din teritoriile armatei statului francez. În Evul Mediu au avut rol defensiv, iar în perioada de după 1700, când asupra Marsiliei s-a abătut ciuma, Ratonneau a fost loc de carantină pentru călători și vasele lor comerciale. Acum două secole, Ducesa Caroline de Berry a avut o contribuție majoră la ridicarea unui spital în care erau tratați suferinzii de febră galbenă, spital care-i poartă numele și astăzi deşi nu mai îndeplineşte această funcţie încă din 1941.

Nu au fost locuite în ultimul timp în adevăratul sens al cuvântului, abia din 1974 a luat naștere o așezare pe Ratonneau, practic un sat de vacanță cu restaurante, baruri, cafenele, o biserică, câteva mici magazine, posibilităţi de cazare reduse, pentru a pune în valoare din punct de vedere turistic acest loc, foarte popular vara când mulți dintre locuitorii Marsiliei aleg să evadeze aici pentru relaxare. Asta pentru că insula dispune de câteva plaje, precum La plage de Saint-Estève, La plage de Morgeret, La Plagette du Grand Soufre, sau golfuri cu apă turcoaz și vedere frumoasă către Marsilia ca La Calanque de L’Éoube, Calanque du Berger, Calanque de Morgiret. Insulele au fost modelate de mistral, vântul rece mediteraneean ce poate spulbera totul în cale atunci când este nervos. Sunt stâncoase, fără a fi prea înalte (max. 80-90 m altitudine), destul de aride, vegetația precară nepermițând zone umbrite, de aceea vara, mă gândesc, că e nevoie de protecție serioasă împotriva soarelui. Totuși, așa cum rezultă de pe panourile informative, peste 200 de specii de plante pot fi observate în zonă, multe dintre acestea fiind ocrotite prin lege.

Insula Pomègues deține o mare fermă de pește și midii, recunoscută ca fiind prima ecologică din lume.

Insulele fac parte din rezervația naturală Parc National des Calanques, fiind un areal protejat, în același timp și un ținut al păsărilor, multe dintre acestea preferând să se adune aici datorită serenității și acalmiei generale.

După o plimbare de nici 20 minute pe mare, timp în care am trecut foarte aproape de insula If pe care am tot pozat-o, vasul acostează în Port Frioul și ne debarcă pe toți. De cum am pus piciorul în insulă, am văzut un panou mare cu harta insulelor și poziția în care ne aflam noi acolo. Pentru orientare în spațiu, am privit îndelung și cu atenție harta să vedem ce am putea face, pe unde s-o luăm. Alături era și stația trenulețului turistic care deocamdată nu mai avea curse, dar ne-a folosit la stabilirea traseului de urmat, acum insula părând destul de pustie. Dacă am fi fost în sezon, trenulețul turistic era o opțiune excelentă care ne-ar fi plimbat pentru recunoaștere, într-un tur complet, inclusiv pe insula Pomègues. Așa, nu aveam prea multe alternative, ori o luam la pas la stânga spre digul Berry trecând pe lângă restaurantele înșiruite după port, ori mergeam în dreapta, pe șosea către fort, plaja Saint-Estève și spitalul Caroline. Alegem dreapta, cred că mai mult din instinct, deși fortul ne atrăgea mai mult decât restaurantele.

Șoseaua se numește Chemin de Saint-Estève și e în stare destul de bună, dar ne abatem un pic luând-o la stânga pe un drum de pământ care ne duce către La plage de Morgiret cuibărită într-un golf semicricular, între Calanque de Morgiret. Admirăm peisajul frumos, dar cam pustiu, apoi ne îndreptăm în urcare pieptișă către fortul Ratonneau.

Fort Ratonneau este recomandat a fi primul loc de vizitat pe insulă.  Construit în 1886, este situat pe cel mai înalt punct al insulei de unde sunt posibile vederi panoramice de jur-împrejur.  Deși nu este mic, dar mărginit de ziduri groase, de apărare, nu mi s-a părut a fi impresionant, ba chiar părea un loc părăsit, judecând după niște resturi de construcții contemporane abandonate. În plus, eram singurii vizitatori, așa că n-am rămas prea mult și am coborât în drumul principal, asfaltat.

O luăm apoi spre plaja Saint-Estève și spitalul Caroline pe drumul de coastă. Ne aruncăm ochii ba spre insula If care se vedea foarte bine, ba înapoi spre port, care se putea observa și acesta foarte bine. Ajungem la plajă, o evaluăm cu privirea în goliciunea-i măreață toamna, în perioada estivală cred că e neîncăpătoare. Are și clădiri auxiliare care asigură turiștilor tot felul de facilități în sezon, acum erau închise.

Mai aveam un pic de mers până la complexul spitalului Caroline, însă tot urcând. Ne abatem un pic pentru o scurtă privire aruncată către Marsilia din micul Port de l’Éoube și constatăm că peisajul surprins este chiar frumos, pe urmă ne apropiem de curtea edificiului spitalicesc, a cărui arhitectură este remarcabilă. Tot stabilimentul se află în lucrări de renovare, așa încât după câteva fotografii făcute în pripă, ni se spune amabil că mai departe nu mai avem voie să înaintăm. De pe afișele de la intrare aflăm că găzduiește numeroase evenimente, inclusiv festivaluri, care se desfășoară în fiecare an la mijlocul lunii iulie și unde se prezintă numeroși artiști din diverse medii.

Apoi am luat-o ușurel înapoi spre port, pe lângă o clădire cam părăginită, numită Pavillon Hoche, vrând să o luăm un pic și spre digul Berry, pe faleză. Găsim restaurantele înșirate unul lângă celălalt, funcționale în mare parte căci aveau scoase panourile cu meniuri și prețuri afară. Ne atrage atenția o bazilică cocoțată pe o stîncă, aruncăm o privire și aflăm că se numește Chapelle de Port Frioul.

După o plimbare scurtă, vedem că se apropia un ferry ce urma să plece înapoi către Marseille în zece minute și ne gândim că mai bine mâncăm în oraș, căci aici prețurile nu erau nicidecum prietenoase, nu că în Marsilia ar fi fost prea mici, dar aici erau umflate de-a binelea.

La final, ne-am bucurat că ni s-a ivit posibilitatea unei croaziere, chiar dacă a uneia la care nu mă gândisem absolut deloc. Am văzut locuri noi, poate nu atât de spectaculoase pe cât mi-aş fi dorit, dar nu pot spune că m-au lăsat indiferentă. În plin sezon, sunt convinsă că locurile ar fi fost mai animate, iar voia bună ar fi fost prezentă peste tot, că doar aici vin les marseillais să-şi petreacă timpul liber şi să se destindă. Recomand celor ce ajung în Marsilia vara să tragă o fugă în insulele Frioul pentru a petrece în natură câteva ore relaxante la plajă, sau bucurându-se de un areal semisălbatic sau să admire Les Calanques, adevărate opere de artă ale naturii.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: youtube.

---

VIZUALIZĂRI: 2101 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI