Excursie în Goa

TIPĂREȘTE

O veche legendă hindusă povestește că pe vremuri toți oamenii erau zei. Dar au abuzat de divinitatea lor și atunci Brahma a decis să le retragă natura divină și să o ascundă undeva unde oamenii nu o pot găsi. Zeii mai mici au propus atunci să ascundă natura omului pe pământ. Brahma le-a răspuns: nu, nu e destul atunci vor săpa pământul și o vor găsi. Atunci zeii au sugerat să ascundă natura divină în adâncul oceanului, dar Brahman le-a răspuns din nou: nu, pentru că mai devreme sau mai târziu, omul va explora adâncul oceanelor și într-o bună zi o va găsi si o va aduce la suprafață. Atunci zeii mai mici au spus nu știm unde să o ascundem, nu pare să existe pe pământ sau în apă un loc în care omul să nu ajungă într-o zi! Brahma le-a răspuns: iată ce vom face cu natura divină a omului, o vom ascunde în adâncul ființei lui, deoarece acolo este singurul loc unde nu s-ar gândi niciodată să caute. Legenda spune că din acel moment omul a făcut înconjurul pământului, a explorat. a escaladat, s-a scufundat, a săpat în căutarea unui singur lucru, care se găsește deja în el însuși!!!

Dacă tot am ajuns pe meleaguri indiene am zis că ar fi bine să și vedem ceva obiective turistice! Cu foarte mare greutate ne-am desprins de la mare, de la soare, de la plajă și am mers la o agenție turistică! Prima excursie pe care am achiziționat-o era un tur al sudului regiunii, care includea catedrale, temple, chiar și o plajă! 3000 de rupii ne-a costat aceasta excursie!

Serviciile turistice, nu sunt prea dezvoltate la ei! Ce a presupus organizarea acestei excursii!? Dimineața ne-am întâlnit cu un nene taximetrist, care ne-a plimbat toată ziua pe la diferite obiective turistice. Toate bune si frumoase, doar că el era strict taximetrist! Ne ducea într-un loc, ne lăsa acolo și apoi noi trebuia să-l căutăm prin parcare, ca să ne ducă la următorul! Nu ne-a spus despre niciun obiectiv văzut, absolut nimic! Era doar o afacere de taximetrie!!! Dacă l-am fi arvunit singuri, la 20 de rupii per kilometru am fi ieșit de vreo 3 ori mai ieftin! Dar asta e! Măcar cei ce vor veni după noi, să știe acest lucru!

Prima dată ne-a dus în Old Goa, orașul construit de portughezi. Aici ne-a lăsat într-o zonă de catedrale. Erau și pe partea dreapta și pe partea stângă a drumului!

Prima pe care am identificat-o si pe care am vizitat-o este Basilica of Bom Jesus. Această Basilică este celebră în întreaga lume romano-catolică. Construcția ei a început în anul 1594 și a fost finalizată în anul 1605. Aceasta este singura biserica din Goa care nu este tencuita la exterior. Este construită din mari bucăți de granit. În interior, aspectul basilicii este simplu, dar doar la prima vedere. Pe jos sunt plăci de marmură, iar în altar catapeteasma este aurită de sus până jos cu un ornament baroc. Acesta contrastează puternic față de restul basilicii. La drepta altarului găsim trupul Sfântului Francisc Xavier într-un sicriu de sticlă, care încă se păstrează în stare destul de bună, după atâtea secole!!!

Să spun două cuvinte și de acest sfânt ale cărui urme, le-am găsit până și în îndepărtatul Macao și care a fost supranumit Apostolul Indiilor! A fost misionarul catolic ce a pus bazele Ordinului Iezuiților și a fost unul din cei șapte iezuiți ce au înființat Societatea lui Isus! El a fost misonarul care a avut ca principală sarcină, să restaureze creștinismul printre coloniștii portughezi. Sarcina lui nu a fost deloc ușoară, deoarece marea majoritate a portughezilor din zonă, proveneau din pătura de jos a societății. Cu toate astea el a reușit să-si îndeplinească misiunea cu brio, mai mult a convertit o grămadă de băștinași, la creștinism. S-a implicat și în construirea a aproximativ 40 de biserici în zonă! A mai fost numit și sfântul săracilor, deoarece a fost foarte apropiat de aceștia! După îndeplinirea misiunii în Goa a plecat spre Japonia, să continue misiunea de convertire la creștinism, doar că acolo nu a mai avut așa mare succes! După moartea acestuia este beatificat, apoi sanctificat și apoi este supranumit „Patron al misiunii catolice”. Este sărbatorit în fiecare an la 9 decembrie, iar o data la 10 ani sfântul este plimbat într-o procesiune pe străzile din Old Goa! Să mai spun că la aceasta biserică au loc slujbe atât în engleză, cât si în konkani limba oficială!

Vis a vis de această biserică, în mijlocul unei grădini foarte frumoase am descoperit Church Of St Francis of ASSISI, adică Biserica Sfântului Francisc de Assisi. Aceasta este o biserica romano-catolică și împreună cu o mânăstire a fost ridicata de 8 călugari franciscani portughezi ce au debarcat în Goa în 1517. Biserica originală a început ca o capelă mică, care a fost modificată într-o biserică în 1521 și sfințită în 1602. Această clădire a fost înlocuită cu actuala structură, construită în 1661. Biserica de azi este un amestec de stiluri. Decorul său exterior este în ordine toscan simplu, dar interior-mai ales principalul său altar este bogat-baroc, cu caracteristici corintice. Cele trei niveluri fatada exterioara are două turnuri distincte octogonale, câte unul pe fiecare parte și o mica nișă care adapostește o statuie a Mariei. Interiorul bisericii include o nișă bogat ornamentală cu un cort susținut de patru evanghelisti pe altarul principal. Deasupra cortului sunt două statui mari, una îl reprezintă pe Sf. Francisc de Assisi, iar alta pe Hristos răstignit. Interiorul aurit bisericii este decorat cu picturi ale unor evenimente din viața Sf. Francisc, lemn sculptat, statui suplimentare și cu fresce cu modele florale complicate.

Exact lângă biserică am descoperit mânăstirea care acum este transformată într-un muzeu arheologic. Acesta a fost deschis în anul 1964. Muzeul cuprinde artefacte, picturi și sculpturi care atestă istoria bogată și vibrantă a Goa. Sunt o mulțime de picturi vechi din perioada începerii colonizării de către portughezi. Intrarea costă modesta sumă de 50 de rupii/persoană!

Exact în aceeași zonă am descoperit și cea mai mare catedrală din Asia și anume Se Cathedral. Aceasta impresionează prin arhitectura deosebită, dar și prin clopotele gigantice! Fațada clădirii este clasic iberică și semnifică angajamentul ferm al Portugaliei, față de Biserica Catolică! Această biserică este o atracție de neratat, turiștilor ce ajung în Goa! Catedrala Se este o catedrală bine cunoscută și altarul principal este dedicat Ecaterinei din Alexandria. Se asemenea, este cunoscută pentru Sf. Ecaterina, deoarece Afonso de Albuquerque, a cucerit Goa, de Ziua Sf Ecaterina (25 noiembrie 1510). Un panou frumos aurit descrie martiriul St Catherine în timp ce statui din lemn ale Sf Pavel și Sf Petru stau pe niște nișe, pe fiecare parte a navei. Catedrala Se a fost construită în o sută de ani. Nu e de mirare având în vedere, că este cea mai mare și grandioasă din Old Goa! Decorul interior al catedralei este corintic, stâlpi masivi sprijină în formă de butoi bolta și corul adăpostite sub un acoperiș cu nervuri alungite ortodoxe. Constructia Catedralei a fost comandată în 1562, în timpul domniei regelui Dom Sebastio și moștenitorii săi au fost instruiti pentru a finanța lucrările de la Trezorerie Royal. De fapt, Catedrala a fost construită din vânzarea bunurilor sechestrate de guvern!

Principala atracție a bisericii este clopotul gigant cunoscut sub numele de "Golden Bell". Clopotul este cunoscut pentru tonul său ton și bogat și este cel mai mare clopot din Goa. Zidurile bisericii sunt decorate cu picturi rafinate, care sunt destul de vechi. Se crede că Crucea Miracolelor, adăpostite în Catedrala Se este creditată cu puteri fenomenale. Catedrala este deschisă de la 07:30 până la 18:00. Cel mai bun timp pentru a vizita locul este între lunile noiembrie și februarie, când vremea este moderată. Atât papa Ioan Paul al II-lea, cât și papa Francisc au fost și au vizitat această biserică, semnificativă pentru credincioșii romano-catolici.

După acest adevărat tur de vizitare a acestor vechi și importante catedrale catolice, am schimbat un pic registrul și am fost duși să vizităm primul templu. Acesta se numea Shri ball and padmavati temple. Este vorba despre un templu mai micuț, despre care nu am găsit informații pe net! De unde altundeva mi-aș putea lua informațiile necesare, în lipsa ghidului? În fine, ne-am descălțat la intrare și am intrat în templu. Aici erau trei preoți care binecuvântau credincioșii și cărora li se aduceau ofrande ghirlande de flori, ce se cumpărau, chiar de la intrarea în templu!

Următoarea vizită a fost la cel mai mare templu din zonă și anume Shri Manguesh Temple. Vechi de 400 de ani, templul lui Shri Mangesh este dedicat lui Shiva și iese în evidență cu structura sa simplă și elegantă, exclusivistă. Templul este remarcat pentru stâlpii care sunt considerați a fi printre cei mai frumoși, dintre templele din Goa. Există un Nandi-taur proeminent, care este considerat a fi Vahana (autovehicul) a lui Shiva. Un frumos deepstambha (este o piesă unică de structură hindusă arhitecturală, de obicei găsită în marile temple hinduse. După cum indică și numele semnifică o coloană cu lumină profundă. Astfel de Stambha sunt ridicate în afara campusului templului și sunt iluminate la ocazii speciale. Turnul are șapte etaje și este amplasat la intrarea în complexul templului). Templul are, de asemenea, un rezervor de apă magnific, care este considerat a fi cea mai veche parte a templului. Aici erau o mulțime de pelerini, care după ce se descălțau la intrare, făceau aceasta trecere pentru binecuvântare, pe la preotul templului! Evident toată lumea era desculță, iar femeile trebuiau să-și acopere tot corpul, altfel nu erau acceptate în interior. Nici aici nu am avut voie să facem poze în interior. Ce m-a mirat pe mine foarte tare la acest adevărat pelerinaj pe care l-am făcut la bisericile catolice, dar si la templele din zonă este faptul că nu am întâlnit absolut deloc turiști străini! Vedeți ce greu ne-am desprins și noi de la plajă?

Am făcut ceva cumpărături pe la tarabele din zonă, am savurat fiecare câte o nucă de cocos și apoi înapoi la mașină! Șoferul ne-a propus să mergem la o așa numita Spicy Plantation, unde se plătea intrarea 400 rupii de persoană și o puteai vizita însoțit de un ghid, iar la ieșire serveai și masa de prânz. Inițial am zis nu, dar apoi gândindu-mă că oricum se făcuse ora mesei, am zis de ce nu? Aici a fost singurul loc unde șoferul a mers cu noi până la intrare, pesemne că avea și el un comision!

Aici am traversat un podeț lung de lemn peste un fel de deltă, unde erau gâște, dar si văcuțe să se răcorească. La intrare am fost întâmpinați de două fete care ne-au pus de gât o ghirlandă de flori, dar ne-au făcut și pe frunte un semn cu roșu, atât de specific Indiei, așa numitul bindi.

Bindi este punctul roșu purtat in frunte, de către femeile din India. Acest punct roșu format cu ajutorul pudrei, plasat in mijlocul fruntei este considerat în religia hindusă un simbol al celui de-al 3-lea ochi, cel magic. Nu doar femeile hinduse poarta Bindi, ci și bărbații. În acest context Bindi este un simbol religios, dar el are și o funcție socială. În mod tradițional Bindi reprezintă un soi de verighetă a femeii indiene căsătorite ce se deosebește de cea necăsătorită. În timp însă Bindi a evoluat atât ca format, cât și ca răspândire.

În ziua de azi el nu este redus la un punct roșu format cu ajutorul pudrei de vermilion, ci poate fi reprezentat și de o bijuterie sau de o piatră prețioasă. Bindi și-a pierdut din simbolistică, devenind mai mult un accesoriu la moda, decât un aspect al tradiției. Deși in viziunea occidentală atât inelul din nas, cât mai ales punctul de pe frunte par ciudățenii, în India ele sunt de fapt mijloace de infrumusețare.

Aici am dat de un cort acoperit cu bambus unde erau amplasate multe bănci si mese! Am fost invitați să servim un ceai fierbinte, foarte răcoritor! Apoi am fost preluați de ghidul vorbitor de engleză, pentru o plimbare prin plantația de condimente. Pentru ca da ele erau predominante. Aici am găsit un loc de o frumusețe rară, un loc unde uiți cât e ceasul sau că îți e foame ori sete! Aici în acordurile trilurilor de păsărele, am absorbit cu nesaț explicațiile ghidei despre diverși arbori tropicali, despre diverse fructe sau condimente, dar si despre cafea. O oră care a trecut absolut pe nesimțite. În acest tur am mai fost însoțiți de o familie de americani.

Apoi am fost poftiți la masă. Masa era destul de bogată, dar era exclusiv cu mâncăruri indiene. Ne-am potolit noi cumva foamea! Am cumpărat apoi niște ulei de cocos, de la magazinul din zonă și înapoi la drum, pentru că mai aveam multe de văzut!

Următorul obiectiv turistic a fost Dona Paula situat undeva la periferia Panjim-ului. Această Dona Paula provenea dintr-o familie foarte bogată. A ajuns in Goa în anul 1644 și se spune că a făcut o mulțime de acte de caritate și a ajutat foarte mult oamenii săracii. Astfel dupa moartea ei, sătenii și-au denumit satul cu numele ei, pentru aducere aminte. În zilele noastre satul stravechi s-a transformat în cel mai modern și luxos cartier din Panjim!

Una dintre atracțiile cele mai curiose în Dona Paula este o statuie vopsită în alb, cocoțată pe o stâncă lângă popularul debarcader de feribot. A fost sculptată în anul 1969 de baroana Yrse Von Leistner. Potrivit site-ului Goa Tourism Board, este numită "Image of India" și descrie figurile Mamei India și ale Tinerei India, una cu privirea la est și cealaltă spre Vest. Nu este mare lucru de făcut în zonă! Este doar o perspectivă frumoasă asupre mării, dar și a unei părți a orașului.

După ce am bifat si această atracție turistică, care nu ne-a impresionat cu nimic, am fost duși la plaja Miramar! Asta e o plajă celebră în zonă, o plajă chiar în mijlocul orașului! Este extrem de lată și se întinde pe o suprafață foarte mare! Cel puțin când am fost noi era o plajă aprope pustie. Doar în depărtare am văzut câțiva indieni! Pentru amatorii de plaje pustii era super. Dar nu aveai de unde să cumperi ceva, nu aveai șezlonguri, nu aveai nimic. Aveai doar plaja și nemărginirea mării. Frumos, doar că noi eram în vizită de lucru. ;) Și totuși era cineva pe plaja imensă și pustie și anume salvamarul. Apropo fiecare plajă din Goa este deservită de un salvamar, care în afara de punctul fix de observație mai este dotat cu un Jeep roșu care patrulează pe plajă! Fiind plajele foarte late acest lucru nu deranjează și cred că în caz de necesitate, probabil intervenția lui este mai rapidă!!! Sincer nu stiu cum m-ar fi salvat pe mine, unul de 50-60 de kile!!! Noi am făcut ceva poze și apoi înapoi la mașină, spre următoarea destinație.

Panjim Market se chema și ne era recomandată de toți comercianții. Ori ne-a dus taximetristul într-un alt loc ori chiar nu există așa ceva, cert e că ne-a lăsat în centrul orașului să hoinărim pe la niște magazine. Nu am făcut prea mulți purici prin zonă, pentru ca pe de-o parte nici nu prea aveai ce să cumperi, iar pe de altă parte aveau și prețuri fixe și cam ridicate! Așa că rapid hop, iar în mașină!

Our Lady of the Immaculate Conception Church era următoarea noastră oprire. Această biserică este amplasată pe un deal, de pe care se spune că ai avea o priveliște minunată asupra capitalei Panjim. Este prima biserică ridicată în Goa în anul 1541. Din nefericire după această lungă zi eram foarte obosiți, așa că nu ne-a mai ars să o luăm pe deal în sus, ca să vizităm și această biserică! Rămâne pe data viitoare! ;)

Drumul spre hotel a fost parcă prea lung! Am remarcat doar câteva vapoare luxoase care erau ancorate în apropierea orașului si despre care am aflat că sunt vapoare cazinou. Stau tot timpul ancorate în zonă, iar pasionații se duc acolo ca să se distreze! Părerea lor!

Nici n-am ajuns bine la hotel, că am făcut un duș și hop la piscină cu o bere rece în mână! Această peregrinare mai prin oraș, mai pe la periferie doar printre băștinași nu mi-au creat vreo stare de nesiguranță sau de neliniște, mai ales că eram și cu blondele mele. De-asta pot spune, că Goa cel puțin este un loc destul de sigur! În final aș vrea sa mulțumesc și amicului goagăl fără de care nu aș fi putut duce la capat această povestire! ;) S-a văzut cât ne-a lipsit un ghid specializat!

---

VIZUALIZĂRI: 2855 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI