Goa, un nume ce mi-a intrat la suflet

TIPĂREȘTE

Dar cum îti poate intra ceva la suflet, despre care nu știai nimic, în urmă cu un an de zile? Se pare că e vorba de dragoste la prima vedere! Cine nu a visat să ajungă pe aceste meleaguri? Cine nu a citit povesti cu maharajahi și cu prințese indiene? Cine oare nu s-a lăsat purtat de visuri? Eu recunosc sunt un mare visător!

Cum spuneam mai deunăzi am ajuns aici, mai mult pentru că m-am lăsat pradă instinctului, rațiunea trecând în plan secundar!

Se spune că în fiecare an e bine să te duci într-un loc nou, în care nu ai mai fost niciodată. Odată ajuns în Goa înseamnă că mi-am atins obiectivul! :)

Mă uitam prin hubloul avionului cât de frumos se vedea Dubaiul, noul oraș al luminilor. Când am ajuns deasupra Indiei am rămas un pic șocat! Contrastul era atât de mare! Parcă eram deasupra României de pe vremuri! Lumini puține și becuri chioare! Și totuși dacă de 10 ori aș mai ajunge în zonă, absolut de fiecare dată aș alege să vizitez India, în detrimentul Dubaiului!

Dar să revenim la oile noastre! Am aterizat și am dat de un aeroport urât și la propriu și la figurat! Cei cu vize online am fost introduși într-o încăpere insalubră, unde am fost pozați, dar și amprentați. Abia după aproximativ jumătate de oră, după ce am trecut de o grămadă de filtre am fost lăsați să intrăm în țară. Acest scenariu s-a repetat și la plecare, unde de la intrarea în aeroport eram verificați de un soldat cu mitraliera în mână și apoi treceam de o mulțime de fitre. Intimidant, dar dacă e pentru siguranța noastră înțeleg și accept, firește.

În afara aeroportului eram aștepat de cel de la hotel, ca să ne asigure transferul! Fiind dimineața devreme orașul abia începea să se trezească la viață. Cred că ne-am fi speriat un pic de traseu, dacă am fi ales să mergem cu taxiul, pentru că era destul de întuneric și am circulat mai mult pe străduțe înguste. După o oră am ajuns la hotel unde iar mașina a trecut de un filtru de securitate, la fel și noi și bagajele noastre. Și asta se întâmpla zilnic, pentru securitatea noastră. Problema e că in momentul în care părăseai hotelul erai pe barba ta Dar ăsta-i riscul pe care ni l-am asumat!

A venit momentul să spun câte ceva si despre Goa! Goa este cel mai mic stat al Indiei după suprafață, dar cel mai bogat dupa venitul pe cap de locuitor. Suprafaţa sa este de 3729 kilometri pătraţi, care adăpostesc o populaţie de doar 1,5 milioane locuitori! Este o fostă colonie portugheză, la fel ca Macao! Cum fac eu, cum desfac, dar parcă pașii îmi sunt îndrumați, doar spre fostele colonii portugheze!

Statul Goa este situat în partea vestică a Indiei și a fost de multe ori supranumit Perla Orientului sau Paradis al turismului. A mai fost denumită si Roma estului datorită mulțimii de temple, biserici si catedrale existente în zonă! Populația este din ce am aflat de la băștinași cam de 50% de religie hindusă, cam de 40% creștină și restul musulmană sau alte religii. Se observă foarte clar multiculturalismul religios din această zonă! Aici se aplica principiul Sarva Dhama, Sharva Bhava, care consacră toleranța religioasă și respectul mutual între religii! Dar cum s-a ajuns la așa ceva?

Din timpuri străvechi mai multe dinastii hinduse au condus Goa. Printre acestea se fac remarcate Chalukya, Shilahara și Rashtrakuta. Conform mitologiei hinduse zeul Parashurma, care la rândul lui era o încarnare a zeului Shiva, a coborât special pe pământ pentru a crea Goa. Dar asta-i doar mitologie să revenim la istorie!

Regiunea a fost cucerită de musulmani din dinastia Bahamani, iar ultimul lor conducător a mutat capitala regatului de la Ela la Goa. Aici a construit un mare și somptuos palat la Panjim, care se poate vedea și în zilele noastre. În noiembrie 1510, Yusuf Adil Shah, ultimul conducător musulman, a pierdut Goa după mai multe lupte intense. Cel care a câștigat-o era portughezul Alfonso de Albuquerque! Ei bine portughezii s-au pus pe treabă și au transformat Goa în cea ce vedem noi astăzi. Au construit drumuri, au modernizat zona, au făcut o mulțime de catedrale. Iezuiții care erau la conducere atunci i-au creștinat, mai mult cu forța, fiind și în perioada Inchiziției, în care religia nu era opțională! Au construit orasul Old Goa care foarte rapid a dobândit faima internațională. Era un important centru comercial. De-aici plecau valoroasele mirodenii către Europa. Catedralele de-aici rivalizau cu cele de prin toată lumea, iar orașul a prins un așa avânt, că la un moment dat avea o populație mai mare ca Parisul ori Londra!

Curios este faptul că restul Indiei era sub ocupatie britanică și totusi i-au tolerat mutual și pe portughezi. In anul 1961 armata națională indiană a pus piciorul în prag și a eliberat Goa de sub ocupația portugheză!

În zilele noastre se întâmplă un adevarat paradox! Sunt unii care consideră ca a fost rău sub ocupația portugheză, iar alții care cred că este rău sub ocupația indiană! Pentru că asta e realitatea goanezii, dacă le pot spune așa, se cred diferiți de restul Indiei și de restul indienilor. Dacă îmi este permisă o comparație, cam cum sunt catalanii de restul spaniolilor!

Goa, acest stat situat în vestul Indiei care are ieșire la marea Arabiei era cunoscută în vechime sub numele de Konkan. Ei bine din momentul în care a fost cucerită de India a devenit stat și limba oficială a devenit Konkani. Se știe că în India se vorbesc mai multe dialecte. Cu toate că cel mai mare oraș este Vasco da Gama unde este și aeroportul internațional, totusi capitala statului este Panjim.

Celebritatea statului Goa din zilele noastre a fost căpătată în perioada hippie, în perioada flowers power, când hippioți din toată lumea își dădeau întâlnire aici, se asculta muzică bună, se făceau petreceri monstruase, se consuma marijuana!

Această perioadă a apus de mult! Ce a rămas în urmă este moștenirea portugheză, multiculturalismul religios și plajele întinse si idilice! Toate astea la un loc ne-au atras în această zonă!

În încheierea descrierii acestui stat, aș vrea să mai menționez că se spune, la modul figurativ desigur, că forma statului Goa este ca o jumătate de inimă, restul din cealaltă jumătate, fiind inima fiecărui goanez. Foarte frumos spus!

Cine a mai fost în India o să spună că Goa nu e reprezentativă pentru India. Chiar recomandă să vii în Goa, dar doar după ce ai vizitat adevărata Indie. Și când o să ajungi pe meleagurile statului Goa, o să fii plăcut surprins. Iar dacă o să faci așa cum am făcut noi, adică o să vii din Europa direct în Goa, o să fii dezamăgit! Sincer și eu aveam cele mai negre temeri, când am ales să vizitez India. Sincer mi-era teamă de mizerie extremă, de mirosuri și de șobolani. Mi-era teama de sărăcie extremă, care poate duce la infracționalitate ridicată!

Ei bine aici în Goa am dat doar de mizerie, nu atât de mare pe cât m-aș fi așteptat. Chiar pot spune că am fost plăcut surpins de ce am găsit! Evident față de standardele din Europa e mizerie, dar față de Asia e chiar ok. Și cum noi am vizitat ceva din Asia, am reușit să trecem cu ușurință peste acest mic neajuns.

Când mă refer la mizerie, mă refer că străzile orașului sau ale stațiunii erau murdare, dar în rest la hotel totul era impecabil, la fel la restaurante. Iar de plajă ce să mai zic era superbă!

De altfel ăsta-i principalul neajuns al zonei. Dacă reușești să treci de el, poți avea o vacanță superbă, așa cum am avut și noi.

Mai este un mare neajuns. Traficul. Nu este atât de aglomerat cum mă așteptam, dar e un haos de îți vine să-ți iei câmpii. E plin de scutere, străzile sunt foarte înguste. Se claxonează încontinuu. Și cu motiv și fără. Chiar dacă se claxonează nimeni nu se sinchisește de asta, să se dea la o parte. Probabil e mai mult așa de avertizare. Asta m-a cam înnebunit la cap!

Tot referitor la trafic deranjează foarte rău lipsa trotuarelor sau când acestea există, starea lor e deplorabilă, sunt pline de gropi. Cu toate aceste inconveniente stațiune era plină ochi, de turiști europeni, în special englezi.

Plajele. Ei bine în Goa plajele sunt nesfârșite. Sunt unele în sud mai sălbatice și mult mai mari, unde e un fel de Vama Veche de pe vremuri și unele în nord unde este o zonă mai dezvoltată turistic! Aici în nord au ajuns prima dată hipioți. Un hipiot batrân chiar îmi spunea că dacă ar fi arătat ca acu zona, nu s-ar mai fi oprit aici niciodată!

In sud sunt celebre plajele Cansaulim, Majorda, Colva, Benaulim, Varca, Cotigau, iar în nord Candolim, Calangute sau Baga! Noi am ales plaja Candolim și nu am regretat deloc!

Candolim beach este una dintre cele mai frumoase plaje pe care am văzut-o la viața mea! Evident nu luăm în calcule plajele din Maldive, pentru că acolo sunt ireal de frumoase sunt parcă de pe o altă planetă! În primul rând are un nisip foarte fin, fără pietre și fără scoici! Este foarte curată. Se face curățenie de câteva ori pe zi pe plajă. De acest lucru au grijă administratorii teraselor care au închiriat si câte un petec de plaja unde sunt amplasate șezlongurile. Dacă tot am ajuns la capitolul șezlonguri, vreau să precizez că închirierea unuia variază în funcție de amplasare, dar si de politica fiecaruia. Am plătit și 200 de rupii și 100 de rupii și 50 de rupii, pentru un șezlong! 1USD- 65 RUPII. De multe ori am stat chiar pe gratis, doar cu promisiunea că o să consumăm de la ei băutura și eventual o să și servim prânzul tot acolo! Terasele toate erau construite pe plajă, doar din lemn și stuf! Fără construcții grandioase, fără betoane și fiare și plastice. Până și sezlongurile, scaunele si mesele erau doar din lemn ori răchită. Doar materiale ce se găsesc în natură și sunt bio degradabile. Absolut superb.

Pe plajă era așa o atmosferă relaxantă, un fel de dolce farniente! Cu toate că plaja e foarte lată și era plină de clienți era foarte liniște. Oameni de calitate cu bun simț. Majoritatea trândăveau la soare, cu o carte în mână și cu o bere sau un cockteil pe măsuță. Cel puțin aici în Candolim marea majoritate a turiștilor erau englezi în vârstă. Pensionari ce-și permit probabil să stea toată iarna aici. Mai ales că majoritatea locuiau în case mai modeste, în așa numitele guest house!

Evident pe plajă erau și mulți indieni! Pe acestia îi împart în două categorii, unii erau la distracție, iar alții la treabă! Cei care erau la distracției stăteau mai mult în apă, că de bronz oricum nici nu poate fi vorba! Cei care erau la muncă erau vânzătorii ambulanți care încercau ori să ne vândă ceva ori să-și ofere serviciile de masaj sau poate de o henna! Erau agasanți doar dacă îi băgai în seamă și intrai în vorbă cu ei. Dacă le spuneai din start că nu ești interesat de nimic de la ei te lasau în pace și dupa câteva zile chiar te ignorau!

Vacile. După cum se știe în India sunt animale sfinte! Le găseai peste tot, pe stradă, în oraș sau pe plajă. Nu vă închipuiți că erau cirezi de vaci, dar te întâlneai cu ele peste tot! Pentru noi românii nu era chiar așa ieșit din comun, pentru că avem și noi destule pe stradă pe la țară, dar pentru occidentalii ce le-au văzut doar în farfurie sub formă de friptură era ceva inedit! Pe plajă nu prea înțelegeam eu ce caută, dar apoi mi-am dat seama că cerșeau de mâncare de pe la turiști!

În India, încă din negura vremurilor, vacile au fost considerate adevărate simboluri ale bogăţiei şi păcii. Venerarea vacilor în această cultură, civilizaţie şi religie aparte, a apărut ca o formă de respect pentru laptele şi produsele derivate pe care vacile le oferă zilnic oamenilor, pentru ca aceştia să se poată hrăni. Deoarece vacile păşteau câmpurile şi produceau cantităţi uriaşe de bălegar, acesta era folosit de hinduşi drept formă de combustibili şi fertilizator principal.

Astfel, odată cu trecerea timpului, statutul vacilor, de adevărate fiinţe cu suflet bun şi blând care au grijă şi-i servesc pe oameni a devenit unul aproape matern în India. Religia hindusă se bazează pe conceptul omniprezenţei Divinului în toate creaturile vii, precum şi în omniprezenţa divină în sufletul tuturor fiinţelor, incluzând aici şi vitele. Din aceste motive, uciderea oricărui animal, cu atât mai mult a unei vaci, a fost şi este încă văzută în hinduism drept un păcat capital.

În plus, zeul Krişna, una dintre încarnările zeului Vişnu din mitologia hindusă, iubea foarte mult vacile. De asemenea, tot în hinduism, vaca şi taurul simbolizează Dharma (Legile Universului). Motiv pentru care venerarea vitelor este prezentă în toate marile texte ale religiei vedice precum, Rig Veda, Atharva Veda, Brahma Samhita, Havarimsham şi toate Puranele. De asemenea, Mahatma Ghandi, părintele Indiei moderne era şi el un mare iubitor şi adorator al tuturor vacilor. Apropo și eu iubesc vacile, mai ales laptele lor!

Ce mi s-a părut ciudat este faptul că păreau să nu aibă niciun stăpân. Noaptea când am plecat la aeroport, dormeau chiar pe stradă! Și altceva mai este ciudat, nu mă așteptam să le găsesc în meniu! ;)

Marea. Ei bine această mare a Arabiei mi-a plăcut nespus de mult. Apa foarte curată și limpede, cu o salinitate nu foarte ridicată, fără pietre, fără scoici, fără meduze sau alți peștișori agresivi, fără alge absolut superbă. Iar valurile, o minunătie de valuri! Intrarea în mare se face lin pe sute de metri, cam ca la noi la Mamaia! Valuri atât de mari și de spectaculoase eu n-am mai întâlnit! Când venea câte unul ți se retrăgea apa până la nivelul genuchiului și apoi năvălea peste tine cu putere un val de 3,4 metri! Absolut minunat. N-am mai stat atât de mult în mare, cred că de foarte mulți ani! Mi-a plăcut maxim!

Și asta nu e totul! Fluxul și mai ales refluxul care aducea privirii o plajă nouă, de vreo 100 de metri era un spectacol pentru noi! Noi nu am mai văzut așa ceva, decât prin filmele americane! Era o adevărată desfătare, să hoinărești pe aceste plaje!

Ne-a plăcut mult această plajă, de pensionari englezi așa cum am denumit-o, dar am fost de câteva ori si pe celebra plajă Calangute, unde media de vârstă scădea în special datorită turiștilor ruși. Ne-a plăcut și acolo, dar parcă mai frumos era la noi!

Mâncarea! Cum am precizat anterior la hotelul nostru unde se mânca foarte bine, dar si foarte scump am servit masa doar de vreo 3 ori, exceptând micul dejun firește! În rest prânzul îl serveam pe plajă, iar cina la un local în stațiune.

Pe plajă se mișcau un pic mai greu, de multe ori ospătarul era și bucătar! Ce m-a impresionat la ei este faptul că totdeauna erau zâmbitori și serviabili. Niciodată nu ni s-a întâmplat să comandăm ceva din lista de meniuri și să spună că nu au! Am reușit să mănânc pentru prima oară în viață homar, deoarece aici era acceptabil la preț. Un platou mare cu un homar cu garnitura de salată, dar și cu cartofi prăjiți și cu orez costa 2000 de rupii. Cel mai ieftin pe care l-am văzut! O porție de mâncare era în jur de 200-300 de rupii, iar o bere de-a lor locală Kingfisher 100 de rupii. Astfel o masă de prânz cu berea inclusă, rareori depăsea 5 USD de persoană. Am savurat și fructe de mare și pește! Am savurat o specialitate locală, respectiv red fischer. Bun, bun. Am încercat deseori diferite feluri de mâncare indiene sau goaneze, dar rareori m-au dat pe spate. Amestecul lor de mirodenii nu prea a fost pe gustul meu, mai ales că ei folosesc mult ghimbir! Nu mai spun că la majoritatea îmi lua gura foc, la propriu.

Seara ieșeam să servim masa în oraș. Aici erau o mulțime de localuri, care de care mai arătoase. Fiecare încerca să te îmbie cu ceva. Unii aveau ofertă la bere, 1,5 l de bere la 200 de rupii. Beau englezii pe rupte. Altele cu diverse tipuri de mâncare, care de care mai delicioasă. Efectiv aveai pentru toate gusturile. Găseai și mâncare așa zisă continentală, care era pentru noi europenii, dar aveai și paste și pizza. Doar să nu vrei și nu aveai ce să mănânci!

La majoritatea localurilor din stațiune era muzică live! Coveruri internationale, dar și muzică de-a lor tradițională. Nouă ne-ar fi plăcut să vedem un local cu dansuri indiene, dar nu am găsit așa ceva. Erau și cluburi de noapte, dar nu mai suntem pentru așa ceva!

Comerț. Evident existau super market-uri unde găseai tot ce vroiai la prețuri mai mici decât la noi în țară. Cu o singură excepție, băuturile alcoolice cu multe grade, care erau duble ca preț. În rest cam pe la toate magazinele se putea negocia. Din punctul meu de vedere un preț acceptabil era cam jumatate din cât îți cereau prima dată. Ne-am cumpărat multe nimicuri, dar doar din cele care nu se găsesc pe la noi. Atenție la țepe. Cu toate că eram învățați cu așa ceva, în special din China, am fost păcăliți de două ori. O dată ne-au dat o altă mărime și altădată un alt produs cu defect! Din nefericire am văzut asta doar în țară!

Banii. Ei bine acolo se plătește exclusiv în rupii indiene. La casa de schimb 1 USD era 65 de rupii pentru hârtiile mici, iar pentru hârtiile de 50 sau 100 USD era 62 de rupii. La bănci unde e de preferat să schimbi banii, de câte ori am încercat să schimb, mi-au spus că n-au bani! Ciudat, foarte ciudat! Așa că am folosit doar cardul ca să scot de la bancomat. La ei tocmai se schimbaseră banii și îmi era frică să schimb la case de schimb valutar, să nu-mi dea hârtii vechi, fără valoare!

Excursii. Noi aici am venit pentru mare și pentru soare. Să scăpăm de frigul din România. Aici am găsit o stațiune în care la mare, la soare plictiseala este ca o binecuvântare. Și totuși dacă tot am bătut drumul ne-am aruncat ochii și spre oferta turistică a zonei. Ce se poate vizita? Erau două tururi, nord și sud. La fiecare dintre ele aveai incluse catedrale, temple, dar și plaje. Noi fiind în nord, evident că am ales excursia din sud, dar despre asta o să fac vorbire în articolul următor. Mai se putea merge pe mare la snorkeling sau să pescuim sau să vedem delfini. Mai era un așa zis safari, dar safari era doar cu numele, te ducea prin junglă cu o mașină de teren doar să vezi o cascadă spectaculoasă și eventual niște maimuțe. Mai se puteau vizita două sau trei grădini zoologice. Asta m-ar fi interesat, dar pierdeam o zi întreagă pe drumuri și era păcat să stăm în trafic, la fel ca la noi. O altă opțiune era o plimbare cu barca pe râu în sus, pentru a vedea crocodilii în mediul natural! Am făcut și această excursie!

Alte excursii erau la obiectivele celebre ale Indiei, dar necesitau câteva zile. La astea am zis pas. Poate la o vizită ulterioară în India.

Where are you from! Întrebarea asta o primești peste tot, din două motive. În primul rând ca să se bage în vorbă cu tine și apoi să te evalueze să vadă cam câți bani poate stoarce de la tine. E prima oară când mi se întâmplă ca absolut nimeni să nu fi auzit de România și să stie ceva cât de mic de ea! Am fost neplăcut surprins! Ca de obicei eram de multe ori etichetați ca ruși. De altfel toți comercianți sau cei care lucrau în hoteluri sau restaurante, știau atât engleza, cât și rusa! Sper din toata inima să nu ajungem și noi vreodată, să fim obligați să o învățăm! La rusă mă refer firește!

Nici nu stiu ce ar mai fi de spus! Total neașteptat pentru mine, ne-am simțit foarte bine acolo și dacă s-ar mai ivi ocazia, ne-am întoarce cu mare plăcere!

---

VIZUALIZĂRI: 7825 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI