Înainte de a vă oferi o binemeritată pauză de Uzbekistan (mulțumesc celor care ați rezistat până acum!), vă invit la o plimbare prin Buhara, cu opriri în câteva dintre restaurantele orașului. Am stat aici două zile și jumătate, și au fost zile active, pline, așa că ne-am meritat mâncarea! Nu am să insist foarte mult asupra felurilor pe care le-am avut pe masă într-un loc sau în altul, deși nu mi-ar fi greu să o fac: unde nu am făcut eu poze, au făcut prietenii, deci [...] — citește

Cazarea în Buhara, la fel ca toate celelalte, a fost propusă de Nilufar și acceptată de noi. Inițial am avut oarece rețineri, pentru că distanța până la Poyi Kalon, cea mai frumoasă piață a Buharei, este de peste un kilometru; voiam să ne prindă noaptea acolo și nu știam, la acea vreme, dacă orașele uzbece sunt sau nu safe, ne era teamă să nu găsim după vreun colț canibali sau așa ceva :). Ne-a convins scorul mare al hotelului de pe toate platformele de rezervări, mai [...] — citește

Povesteam aici amfostacolo.ro/goto_impr_ ... 7692&eid=760934 că am avut probleme cu apa la hotelul din Buhara. De fapt, istoria acestui oraș înseamnă o permanentă luptă cu nevoia de apă într-un loc aflat în inima deșertului. Dacă priviți o hartă veți observa, între Samarkand și Turkmenabat (în Turkmenistan) un arc verde într-o mare de galben. Este valea râului Zerafșan, care izvorăște din vestul Munților Pamir, străbate Uzbekistanul de la est către centru și se [...] — citește

Deși mâncarea națională a uzbecilor este plovul, atunci când te afli în Samarkand vorbești mai întâi despre... pâine. Am descoperit asta încă din prima zi, plimbându-ne pe străzile orașului: multe brutării, multe puncte de vânzare. Pentru localnici e limpede: nu există nimic mai gustos decât pâinea de Samarkand! Se coace într-un cuptor special, numit tandyr, după rețete vechi de milenii. Cică poate fi mâncată vreme de trei ani după ce a fost fabricată: este destul [...] — citește

Acum un an mi-am abandonat cititorii, care așteptau nerăbdători noi și noi episoade ale pățaniilor noatre prin magicul Uzbekistan, după chiar ultima seară petrecută în Samarkand vezi impresii. Am reluat acum puțin timp istorisirile, spunând câte ceva despre mâncarea națională a uzbecilor, plovul vezi impresii. Îmi propun să fac trecerea de la Samarkand către Tașkent, nu înainte însă de a recomanda hotelul foarte fain care ne-a găzduit două nopți în orașul lui Timur [...] — citește