Bineînțeles că nu se putea altfel: închei cu începutul. Spun acum câte ceva despre hotelul care ne-a găzduit și locurile în care am luat masa în Hiva, urmând ca, într-un articol separat, să detaliez ce am văzut în acest minunat oraș – cel mai frumos din întregul Uzbekistan, după părerea mea. Am plecat de la Aeroportul Urghenci cu microbuzul lui Schumacher după ora 8, deja se întunecase. Urghenci este capitala regiunii Horezm, oraș comunist, dar unul bine organizat, cu [...] — citește

Ca să nu las neterminat capitolul ăsta, mai ales că e vorba de vacanța de care îmi amintesc cu cea mai multă plăcere, scriu – pe final de an – despre cazările din Tașkent și Hiva, precum și câte ceva despre cele două orașe pe care le-am nedreptățit până în prezent, abia de le-am pomenit, în ciuda faptului că, iată, s-au adunat mai mult de zece articole despre Uzbekistan. În capitală ne-a adus Afrasiab-ul, am povestit despre trenul de mare viteză aici vezi impresii. [...] — citește

In noiembrie 2025 am fost in insula Mindoro din Filipine. Scopul principal a fost de a lua cateva lucruri personale ale unei rude care a trait in aceasta insula. Am zburat pe ruta Bucuresti - Dubai (cu Fly Dubai 5 ore), apoi Dubai - Manila (cu Cebu Pacific, 10 ore). Cu ceva emotii, pentru ca tocmai fusese taifun in Filipine si zborul spre Manila a fost confirmat abia cu 2 ore inainte. Planul initial era ca de la Manila sa merg direct spre portul Batangas (cam 2 ore cu autobuzul), apoi ferry [...] — citește

Nu puteam să las în urmă povestirile din Nepal fără să mă opresc, măcar pentru o clipă mai lungă, asupra capitalei sale — Kathmandu. Orașul acesta nu se lasă cunoscut în grabă, dar chiar și timpul scurt pe care i l-am dăruit a fost suficient cât să-mi intre în piele ca o vibrație imposibil de uitat. Am avut o zi la sosire și o zi la plecare, împărțite între muzee vii, străzi gălăgioase, temple care miroseau a secole și prăvălii în care timpul stă pe loc. Era [...] — citește

După lacurile Gosaikunda a urmat o trecere lentă din lumea apelor sacre către cea a satelor suspendate între munți. De la 4430 m, cât are lacul Gosaikunda, până la Thulo Shyapru, la 2250 m, poteca s-a încolăcit printre stânci, păduri și nori. În fața mea, lanțurile Annapurna, Manaslu și Ganesh se întindeau, învăluite într-o lumină aproape ireală, iar roțile de rugăciune, așezate pe marginea potecii, se roteau necontenit sub forța apei care se scurgea de pe versanți. [...] — citește