O scurta vizita la Barajul Vidraru si la Balea Lac

TIPĂREȘTE

Am mai fost acolo, si nu numai o data. Acum ideea de a merge mi-a venit dupa ce am citit un review de aici, de pe site, care mi-a facut un chef de duca de nedescris…

Am plecat sambata dimineata, in jur de ora 9.00 din Ramnicu Valcea. Pentru ca acolo ne aflam. Am pornit pe drumul spre Pitesti insa nu am mers decat vreo 10 km si apoi am facut stanga, spre Curtea de Arges. Si din Curtea de Arges ne-am indreptat direct spre Barajul Vidraru.

Ajunsi acolo, am reusit cu greu sa gasim un loc sa parcam masina. Am facut acest lucru imediat cum se iese din tunel, la baza, acolo unde sunt si vreo 3 tarabe cu de toate…Foarte multa lume a ales acest traseu in aceasta sambata si probabil pentru tot weekendul.

La baraj si imediat dupa el se merge extrem de greu, erau si jandarmi si politie dar traficul este ingreunat de masinile parcate pe margine care iau din partea carosabila, dar si de oamenii care trec pe baraj si care merg destul de dezorganizat.

Peisajele erau exact asa cum le stiam…absolut de vis. Mi-a fost dor sa fim acolo iar, sa vad acele imagini minunate…Era destul de cald, in jur de 25 de grade (e adevarat, din Valcea cand am plecat erau 30 de grade) si speram ca vom da de putina racoare acolo. Pana la urma asa a fost, am gasit si 15 grade dar nu la baraj, ci abia la Balea Lac.

Am urcat treptele pana la statuie. Am admirat inca o data, de la o inaltime mai mare un pic, barajul (efectiv ma lua ameteala cand il priveam de sus), apa si muntii care parca atingeau norii. Nu am stat mai mult de 1 ora acolo, cu tot cu urcatul la statuie. Apoi ne-am intors catre masina, morti de sete. Uitasem sticla de apa in masina si binenteles ca era aproape fierbinte cand ne-am intors, asa ca am fost la cele 3-4 tarabe de langa masina si am luat o apa minerala la 2 litri, o inghetata pentru copil si un sirag mare de covrigi…total 18 lei.

Am plecat mai departe spre Balea Lac, era destinatia finala propusa, nu am vrut sa mergem si mai departe. Doamne, peisajul este de vis! Desi am condus si nu am putut sa-l admir in toata splendoarea, cat am tras cu ochiul am vazut niste munti superbi, plini de verdeata si in multe locuri de piatra. Mi-au placut varfurile acestor munti, acolo soarele si umbra se luptau pentru a le cuceri…era o imagine mirifica, soare, umbra, verdeata, pietre…toate parca impletite pentru a oferi ce are natura mai frumos de oferit!

Pe marginea drumului, acolo unde acesta permitea, erau grupuri-grupuri de oameni, la gratar, la iarba verde, fie pe o patura, fie pe capota masinii, mancau ceva, se distrau si se simteau bine. Erau multi cu rulote, multi cu corturi, semn ca aveau sa petreaca mai mult timp ca noi pe acolo. Pe masura ce inaintam, urchile ni se infundau si trebuia sa inghitim mai apasat sau sa cascam pentru a scapa de acel sentiment.

Masini…din toate colturile tarii, ma uitam la numere intentionat si va spun ca erau oameni de peste tot (chiar si din Prahova), veniti aici pentru a se bucura de acest colt de rai al tarii noastre. Intre baraj si lac, bucati mari de drum cu denivelari deranjante, offf... drumurile noastre raman la fel in anumite locuri. Desi curbe ametitoare, desi drum cu denivelari (foarte bine semnalizat din timp), desi avertizari de reducere a vitezei mai peste tot…multi, foarte multi soferi inconstienti care depaseau fara sa aiba vizibilitate, pe linie continua, dubla…care puneau in pericol atat pe cei aflati cu ei in masina, cat si pe ceilalti nevinovati, care mergeau regulamentar. Niciodata nu am inteles ce cred acestia ca vor castiga prin depasirile inconstiente, la limita, pe care le fac…

Am ajuns in cele din urma la Balea Lac. Si acolo, un calvar pana am gasit un loc de parcare. Veti vedea, intr-una din pozele facute, cate masini erau acolo. Dar aerul era respirabil, am luat jachete la noi pentru ca, cel putin la umbra, era frig frig…

Am dat o tura pe la tarabele care vindeau fel de fel de lucruri, autohtone sau chinezisme…de la cas, carnati, ceapa si sorici, porumb copt sau fiert, Kurtos Colac… la plachete si magneti sau statuiete comandate din China (ne-a spus acest lucru chiar un vanzator) …

Apoi ne-am indreptat spre lac. Apa…neasteptat de calda! Si curata! Multi oameni stateau pe pietrele de pe margine, se ingramadeau sa faca poze din unghiuri cat mai favorabile, admirau pestii care se vedeau atat de clar in apa. Unii dintre ei s-au aventurat sa urce muntele. Ii vedeam sus, sus de tot si nu ne venea sa credem ca erau chiar acolo! Noi ne-am multumit cu privitul, nici timpul nu ne-a permis si nici nu eram echipati corespunzator…plus ca nu cred ca se poate urca cu copilul…

Am gasit toalete mobile…2 lei pentru a le folosi dar cum erau inauntru…nu pot sa va spun.

Ne-am plimbat si noi, am facut poze, ne-am bucurat de aerul curat, apoi am decis sa mergem la restaurantul de pe lac sa ii luam ceva de mancare copilului (noi reusisem sa ne saturam cu covrigii luati de la baraj). Am gasit cu greu un loc la mesele de afara, dar am stat chiar la margine, vazand cum inotau pestii sub noi…

Cea mica isi dorea sa manance pizza dar nu aveau acolo. Si-a ales din meniu 2 mici cu paine si mustar si o sticla de fanta. Noi am comandat numai o cafea expresso si un nes. Preturile mi s-au parut super OK, inclusiv la friptura, peste sau inghetate…noi nu am mai putut sa mancam iar cea mica nu a mai putut inghetata… A fost o atmosfera frumoasa, linistita, extrem de placuta.

Foarte aglomerat si la restaurant, dar e explicabil la cate masini erau pe-acolo…

Dupa ce am lasat niste bani si pe la cei cu suveniruri am pornit inapoi, urmand sa ne intoarcem la Valcea. Desi era in jur de 16.30, drumul era aglomerat pe sensul de venire, semn ca multi alti oameni veneau si intentionau sa stea acolo, macar peste noapte.

Mergand incet spre baraj, de la Balea Lac, la un moment dat am vazut doua masini de pompieri, una de jandarmi si o salvare…se uitau in jos, in hau…nu stiu ce s-a intamplat, cert e ca ceva s-a intamplat pentru ca, la scurt timp a trecut din fata si o masina de politie care se indrepta intr-acolo cu sirenele pornite. Am ajuns si am trecut de baraj, fara sa mai oprim.

A fost o zi extrem de placuta si de relaxanta, un mod minunat de a fugi de caldura sufocanta din oras. Intentionez sa repetam aceasta experienta cat de curand posibil, dar nu numai pentru cateva ore, ci pentru un weekend intreg. Nu mai era nevoie sa ma conving dar asta s-a intamplat: avem niste locuri absolut superbe in tara noastra! Natura a fost darnica si cu noi si e pacat ca nu stim sa exploatam acest lucru asa cum ar trebui!

Am vazut motociclisti din Norvegia, veniti de acolo sa vada Transfagarasan-ul nostru…si mi-am amintit de un alt review scris de cineva aici, pe site, cu Drumul Trolilor din Norvegia… Prezenta acelor norvegieni a fost pentru mine o dovada clara ca avem cu ce ne mandri! Au si ei, dar au venit la noi!

Recomand, din suflet sa treceti pe Transfagarasan, chiar si numai pentru a-l traversa. Mergeti insa cu grija, fara sa va grabiti pentru ca aveti mai mult timp sa admirati darul naturii de pe acolo!

---

VIZUALIZĂRI: 6686 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI