Drumul pe Transfagarasan

TIPĂREȘTE

Am gasit putine impresii postate pe AFA despre Transfagarasan si majoritatea despre cazare, mancare sau drumetii montane si va propun cateva informatii despre traseul propriui/zis pentru cei care vor sa mearga pe aici pentru prima data.

Observatiile mele se refera mai mult la drumul in sine, despre care pana sa il parcurg si eu, aveam informatii variate dar insuficiente si contradictorii, iata de ce vin cu aceasta completare.

Transfagarasanul este un drum minunat, care merita vazut din ambele sensuri, la fel de frumos pe fiecare parte. Dar NU este de facut in week/end. Feriti/va sa mergeti sambata sau duminica, pentru ca este o aglomeratie la fel de mare ca pe Valea Prahovei si se circula foarte greu pe soseaua care traverseaza Carpatii.

Noi am facut prima data traseul de la sud la nord, adica dinspre Arges spre Sibiu, si am avut inspiratia si intelepciunea sa plecam la drum vineri dimineata, pornind de acasa din Bucuresti pe autostrada spre Pitesti si apoi catre Curtea de Arges si mai sus spre Vidraru. Pana aici mai fusesem de multe ori, dar nu si mai departe. Am incercat sa oprim masina langa baraj sa mai vedem odata locurile, dar nu am gasit niciun loc de oprire, desi era vineri dimineata. In zona erau cativa politisti care dirijau circulatia si fara ei nu am fi putut trece, pentru ca masinile oprite pe marginea soselei care urca mai sus de baraj blocheaza drumul si ramane un singur culoar de acces, pe care se circula alternativ.

Cred ca ar trebui amenajate mai multe parcari pe acest traseu, dar foarte probabil ca este greu de facut asa ceva in peisajul acela de munte stancos.

Am facut un popas la primul hotel de langa Vidraru, la care am stat cateva nopti altadata, frumos, elegant, bine ingrijit, unde am facut si o pauza de cafea, necesara atat masinii cat si noua. Va recomand terasa din afara hotelului, dupa acesta, unde incepe coborarea pe aleea catre debarcader, unde gasiti mese la umbra si racoare si o frumoasa vedere spre lac.

Soseaua urca mai departe asemenea oricaror serpentine din muntii Carpati, nu foarte grele, dar prin padure, ca pe mai cunoscuta vale a Prahovei, si prea multe nu sunt de vazut. Nici circulatia nu a fost dificila, masinile ruland cu viteze asemenatoare, nu s/au format coloane si nici prea multi smuciti nu am intalnit prin zona. Doar soseaua mai are unele denivelari sau asfaltul stricat dar nu foarte tare, permitand o viteza suficient de buna de deplasare, iar drumul are marcaje lamuritoare.

Odata urcati la altitudine, cand se termina vegetatia de brazi si drumul intra in zona de pasuni alpine, imaginea este incantatoare, asemenea posterelor turistice despre drumul din munti. Soseaua serpuieste printre culmile muntoase, oferind o priveliste minunata. Am oprit de mai multe ori masina la numeroasele refugii neasfaltate de langa sosea, pentru a admira peisajul si a face poze, oricum nelamuritoare in comparatie cu frumusetea de la fata locului.

Este si locul in care poti face cativa pasi pe pasunile pline de iarba si flori in luna august, fara carari sau trasee, pur si simplu la plimbare, relieful fiind accesibil in apropierea soselei. Am gasit si cateva izvoare reci si limpezi, din care am fost foarte tentat sa si beau o apa racoritoare, dar m/am retinut.

Apoi drumul ajunge la principalul tunel sapat prin piscul muntelui, unde soseaua traverseaza din Muntenia in Transilvania, iesind la Balea lac, langa cabanele turistice de acolo.

Tunelul este vechi si ingust, fara aerisiri, are circa 1 km. si se parcurge usor, in coloana, asfaltul fiind pe alocuri stricat.

AICI este problema pe care o semnalez, pentru ca noi vineri am traversat usor tunelul, in cateva minute, fara nicio problema. Dar a doua zi, sambata la pranz, circulatia era blocata de aglomeratia de sus, iar sirul de masini continua cale de aproape alt kilometru, pe serpentine.

Am stat si noi blocati pe serpentine in ziua urmatoare, dar afara, admirand peisajul si asteptand deblocarea soselei. Dar in tunel asteptarea este de NERECOMANDAT, noi l-am traversat pe sensul liber si era un aer asfixiant, din cauza zecilor de masini care asteptau cu motoarele pornite intr-un spatiu mic si neaerisit.

Deci am trecut usor cu bine de tunel si am ajuns in Adreal, unde inca de la iesirea din tunelul cu princia peisajul se schimba total, iesirea fiind intre doua parcari maricele, soseaua marginita de tarabe si o multime forfotind peste tot. Am traversat cu bine aceasta mare de oameni, fara a opri, lucru pe care l-am facut a doua zi. Am constatat atunci ca pe fiecare sens de mers este cate o parcare cu intrare cu bariere, unde se intra cu tichet contra cost, si in limita locurilor disponibile. Si desi pretul parcarii nu este mare pentru 2-3 ore de stat prin zona, majoritatea masinilor opresc alaturi, pe sosea sau oriunde gasesc locuri libere, ingreunand accesul.

Parcarea va recomand sa o faceti pe sensul de mers, pentru ca desi ati putea intra usor in parcare peste sensul celalalt, la iesire nu veti mai putea traversa drumul. De aceea e bine sa parcati pe sensul de mers pe care va deplasati, parcarile fiind similare.

Am oprit la Balea Lac a doua zi, unde am coborat sa vedem lacul cu pricina, usor de inconjurat la pas in jumatate de ora. Este un peisaj foarte frumos si care merita cateva clipe de odihna si relaxare, mai departe de forfota lumii de langa sosea. Sunt si cateva cabane turistice unde se poate manca, dar relatarile de aici de pe AFA nu le prea recomanda, asa ca nu am riscat si nu am zabovit.

Mai departe drumul coboara o panta deschisa vederii, de unde puteti vedea, pe tot parcursul coborarii, pana departe in podisul Ardealului, localitatile de la Cartisoara si altele. Privelistea este minunata si o puteti vedea oprind masina in alte refugii de langa sosea, din nou va recomand sa opriti pe sensul de mers pe care mergeti, desi tentatia este sa opresti acolo unde ti se pare locul mai interesant, veti gasi usor un loc de oprit in apropiere. Si cativa pasi in sus sau jos pe langa sosea sunt o dezmorteala utila si necesara.

Soseaua coboara apoi spre Balea Cascada, cabana langa care am gasit alta parcare libera de data asta, desi cam aglomerata, dar asta vineri la pranz, caci a doua zi sambata si asta era blocata de masini.

La Cascada Balea se poate ajunge pe un traseu care porneste din spatele cabanei, pe un drum marcat de jumatate de ora, pe care noi l-am urcat intr-o ora. Drumul merge prin padure si porneste usor dar se ingreuneaza tot mai mult, iar la sfarsit este chiar abrupt. Dar e accesibil cu putin antrenament, efort si rabdare, la sfarsitul lui veti da peste o cascada de apa minunata, racoroasa si primitoare.

Drumul pe sosea de la Balea Cascada spre Sibiu coboara pe niste serpentine prin padure, soseaua in partea asta fiind mult mai buna, recent asfaltata si marcata, dupa cum stim cu totii ca merg lucrurile pe la noi. Adica partea de nord a Transfagarasanului este mai bijne intretinuta si marcata decat cea din sud, cu felicitari administratiei care are grija lui si cu parere de rau pentru cei din sud, care se complac cu o sosea uneori cam neintretinuta. O fi din pricina reliefului? Nu cred.

Odata coborati la campie, soseaua curge domol pe langa cateva paraie de munte si traverseaza cateva localitati, intre care si Cartisoara, comuna natala a lui Badea Cartan, pentru cunoscatori, pana cand drumul intalneste soseaua nationala Brasov - Sibiu, unde se termina si Transfagarasanul.

Drum pe care l/am refacut a doua zi, sambata, pe sensul invers, de la nord la sud, dinspre Sibiu spre Pitesti. Sentimentul este interesant, caci desi mergi pe aceeasi sosea si prin aceleasi locuri, parca mergi pe alt drum, perspectiva fiind cu totul alta, dar la fel de frumoasa si intantatoare.

Ceea ce ne/a determinat sa facem iarasi mai multe opriri intamplatoare, pentru a admira peisajul si cuvenitele poze. Aici as mai adauga faptul ca multi soferi se comporta ca tractorul pe camp, oprind la intamplare inclusiv in refugiile/parcari de pe marginea drumului, ceea ce limiteaza locurile de oprire pentru ceilalti doritori. Zic de tractor pentru ca numai pe ala il opresti pe camp unde te taie gandul mintii, fara nicio noima, dar si acolo tractoristii mai priceputi o fac cu anume stiinta, doar soferii nostri nu prea reusesc asta.

Revenind, reamintesc faptul ca sambata am dat de un blocaj sus la Balea lac, unde nu se putea circula in niciun sens, datorita aglomeratiei de langa cabane si parcari. Si noi am avut norocul ca pe sensul dinspre Ardeal spre Muntenia sa fie mai liber, dar ceilalti au ramas blocati din tuneul de sus pana aproape de refugiul salvamont de pe panta de sud.

Inapoi spre Vidraru am oprit si la Lacul cu pesti, langa un hotel frumusel, nou si bine amenajat, tot pentru o scurta pauza de cafea si ragazul masinii care ne plimba pe unde ne vedeau ochii.

In concluzie, va recomand o traversare a Transfagarasanului din orice directie ati merge, cu impresia ca aglomeratia mai mare este pe traseul care urca dinspre sud spre nord, si cu sfatul sa evitati drumul in zilele libere de la sfarsitul saptamanii, daca nu vreti sa stati blocati pe sosea in masina cu orele.

Succes, drumuri bune si calatorie placuta!

---

VIZUALIZĂRI: 3511 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI