ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 26.11.2022
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.05.11
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
OCT-2022
DURATA: 1 zile

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
[fb]
TIMP CITIRE: 12 MIN

Transfăgărășanul - așa cum l-am văzut eu

TIPĂREȘTE URM de aici

În urmă cu câțiva ani, am făcut o plimbare frumoasă pe Transalpina - DN 67C, cea mai înaltă șosea din România, căreia i s-a spus cândva "Poteca Dracului", apoi - după modernizare, în 1938 - "Drumul Regelui". Mi-a plăcut acest drum care străbate crestele sălbatice ale Parângului urcând până la 2145 m, de aceea mi-am dorit să ajung și pe Transfăgărășan - al doilea ca altitudine în clasamentul șoselelor alpine din România, după Transalpina. Știam că în apropierea tunelului de lângă Lacul Bâlea, Transfăgărășanul atinge cota maximă - 2042 m.

Îmi doream un Transfăgărășan făcut complet, adică pornind de la un capăt și ajungând la celălalt, indiferent de sens. Dar nu a fost să fie așa. Dacă nu l-am putut face până acum pe cont propriu, adică după toate planurile stabilite de noi, a trebuit să mă mulțumesc cu ceea ce îmi oferea circuitul turistic Povești din Țara Făgărașului, adică o ascensiune făcută parțial cu autocarul, continuată cu telecabina și finalizată pietonal, la cota maximă, dincolo de hotarul dintre județele Sibiu și Argeș, la ieșirea din tunel. Chiar dacă voi mai îmbătrâni și puterile mă vor mai lăsa, partea bună este că Transfăgărășanul se poate face în întregime cu mașina, așa încât nu disper, timpul nu este trecut pentru a materializa și acest vis.

Dar, cum a fost traseul nostru?

Primii vreo 20 km, din Cârțișoara (unde vizitaserăm Muzeul Etnografic și Memorial "Badea Cârțan") până la Cabana Bâlea Cascadă și stația de telecabină, au fost străbătuți cu autocarul. Drum frumos, șerpuind în urcuș prin munte, împodobit cu nuanțele arămii ale toamnei în luna octombrie.

La telecabină nu am avut de așteptat. Cei care nu achitaseră inițial costul excursiei opționale pe Transfăgărășan (la agenția turistică, o dată cu încheierea contractului), au făcut plata la ghid. Totodată s-a plătit și taxa pentru transportul pe cablu, aceasta nefiind inclusă în prețul excursiei opționale. Ulterior, ghidul s-a ocupat de formalitățile necesare pentru transportul întregului grup.

Linia de telecabină Bâlea Cascadă - Bâlea Lac, inaugurată în 1975 pentru facilitarea accesului la Cabana Bâlea Lac și la traseele de creastă, măsoară 3700 m. Telecabina funcționează zilnic între orele 9.00-18.00 (cu o pauză de prânz de o oră, la 13.00), ultima coborâre fiind la ora 18.00. Marți dimineață (9.00-12.00) este programată revizia tehnică așa încât, atunci s-ar putea să aveți de așteptat mai mult. Capacitatea de transport este de 16 persoane (cam înghesuite) sau minim 8 persoane adulte. Telecabina poate pleca și cu mai puțin de atât dacă persoanele doritoare să nu mai aștepte acceptă să achite costul călătoriei a 8 persoane. Greutatea încărcăturii nu trebuie să depășească 1250 kg, de aceea în afară de 40 lei/persoană/sens - adulții și 20 lei/persoană/sens - copiii sub 12 ani, pentru fiecare bagaj mai voluminos se mai achită 10 lei. Pentru transportul unei biciclete se plătește în plus suma de 40 lei.

Ne-am îmbarcat și plini de entuziasm am pornit spre înălțimi. Stația de telecabină și Cabana Bâlea Cascadă rămase în urma noastră, din ce în ce mai mici, se pierd în peisaj înghițite de crestele încă verzi ale muntelui. Telecabina ne poartă prin apropiere de Cascada Bâlea - zisă și Urlătoarea Bâlii - minunata cascadă din Munții Făgărăș, între vârfurile Moldoveanu și Negoiu, la 1230 m altitudine. Văzută de sus, această cascadă în trepte, cea mai mare din România (cu o cădere de apă de aprox. 68 m), marcând începutul circului glaciar Bâlea, este foarte spectaculoasă. Mulți preferă să ajungă acolo pe cărări de munte, traseul marcat de la Cabana Bâlea Cascadă până la căderea de apă putând fi străbătut în aprox. 50 de minute.

Curând ajungem la punctul terminus al ascensiunii noastre. Suntem vrăjiți de frumusețea peisajului, de șerpuirea drumului văzută de sus, de unduirea firului de apă care se scurge la vale, precum și de podețele care-l traversează.

Lacul Bâlea - lacul glaciar situat la altitudinea de 2034 m în Munții Făgărașului, de dimensiuni considerabile, în 1932 a fost declarat rezervație naturală împreună cu zona înconjurătoare. Știați că din blocurile de gheață luate din Lacul Bâlea, în fiecare an, iarna, în perioada ianuarie - martie, în apropierea lacului se construiește un hotel de gheață? Primul a fost construit în anul 2006 și a fost primul hotel de acest gen din Europa de Est. Avea forma unui iglu și 16 locuri de cazare. Frumos, interesant, dar - admițând că voi ajunge acolo iarna - în ruptul capului n-aș vrea să dorm într-o cameră de gheață.

Sus, pe platou, aproape de lac sunt trei cabane - Bâlea Lac (cea de pe peninsulă), Bâlea Lac (cea de-a doua clădire, aflată vis-à-vis) și Paltinul (atunci când am fost noi acolo, foarte pregătită să întâmpine iarna). Mai există și noua cabană a salvamontului, alături de o alta, mai veche. Un elicopter utilitar, precum și punctul de belvedere situat mai sus ne-au atras atenția încă de la început, îndreptându-ne spre cabana de pe lac, acolo unde grupul s-a reunit pentru masa de prânz. Fiecare a comandat ceea ce a dorit. Prețurile mi s-au părut un pic mai mari decât în vale, dar întotdeauna a fost așa în vârf de munte: ciorbă - 25 lei, friptură cu garnitură - 50 lei, mămăliguță cu brânză și smântână - 40 lei... Cei mai mulți au dorit câte o ciorbă, dar s-au solicitat și s-au servit și mici cu muștar și altele de genul acesta. Rețin că ospătărițele au fost teribil de stresate de năvala grupului nostru. Toți voiam să fim serviți repede în ideea de a câștiga timp pentru micile drumeții individuale. În plus, la cabană sosise și un grup la o întâlnire privată, pe terasa dinspre lac.

Plimbarea pe creste, zăpada de pe culmile înalte, minunatele peisaje, zecile de fotografii făcute acolo, drumul până la tunel cu explorarea tarabelor cu mici gustări și suveniruri, toate au făcut să nu ne dăm seama de trecerea timpului. În apropierea tunelului, Transfăgărășanul atinge cota maximă - 2042 m. În șir indian, cuminți, pe trotuarul din dreapta sensului de mers, am pornit prin tunel să admirăm și partea argeșeană a Munților Făgăraș.

Tunelul Capra-Bâlea, care trece pe sub creasta muntelui, între vârfurile Iezerul Caprei (2414 m) și Paltinul (2398 m), este cel mai lung tunel rutier din România. Are lungimea de 887 m, lățimea de 6 m și înălțimea de 4,4 m. Un trotuar cu o lățime de 1 m (pe alocuri mai puțin), iluminatul electric și ventilația naturală ne-au facilitat deplasarea prin tunel, hotarul dintre județele Sibiu și Argeș.

Întoarcerea s-a făcut în același fel și în același ritm, dar la ieșirea din tunel am înțeles de ce turiștii cu experiență spun că pe Transfăgărășan, la înălțime, vremea este atât de schimbătoare încât poți vedea manifestări ale celor patru anotimpuri în aceeași zi. După vremea frumoasă, luminoasă și călduță, de octombrie, o ceață groasă se lăsase peste tot și peste toate. Peisajele însorite cu puțin timp înainte erau acum ascunse vederii noastre. Pentru că ora regrupării pentru întoarcere se apropia, am grăbit pasul spre stația de telecabină. Coborârea mi-a plăcut mai puțin și asta numai din cauză că am fost foarte înghesuiți. Abia dacă am putut revedea Cascada Bâlea. Să mai și fotografiez?

Din nou la autocar, din nou pe drum și în curând ajungem la Complexul Turistic Păstrăvăria Albota acolo unde ne aștepta o cină sănătoasă și o binemeritată odihnă.

Mi-a plăcut experiența noastră pe munte, dar am rămas cu regretul că nu am avut parte de un traseu complet Transfăgărășan. Partea dinspre sud, venind pe la Curtea de Argeș până la Barajul Vidraru cu punctul terminus Hotel Posada Vidraru, o mai făcusem de multe ori. Mi-a mai rămas de parcurs distanța dintre Hotel Posada Vidraru urmând malul stâng al lacului, apoi în continuare, în urcuș, până la Tunelul Capra-Bâlea. Abia atunci voi putea spune că am făcut - măcar și peticit, din bucățele - faimosul drum românesc Transfăgărășan.

Povestea Transfăgărășanului

Pentru cei care nu o cunosc, redau în continuare - în rezumat - povestea unuia dintre cele mai frumoase și mai fascinante drumuri din România.

Transfăgărășanul, altfel spus DN7C, cu o lungime de 151 km, leagă localitățile Bascov (jud. Argeș) de Cârțișoara (jud. Sibiu), traversând culmile înalte ale Munților Făgăraș. A fost construit în perioada 1970-1974. Pe parcursul lui putem număra (cine mai stă atunci de așa ceva?) 833 de podețe, 28 de viaducte și vreo 5 tuneluri.

Pentru construirea drumului alpin a fost necesară dislocarea a milioane de tone de stâncă, utilizându-se nu mai puțin de 6520 tone de dinamită, precum și tot felul de alte materiale de construcții.

Știați că lui Nicolae Ceaușescu îi datorăm construirea Transfăgărășanului, drumul alpin de care ne bucurăm cu toții astăzi? Deși în anii ‘70 România avea câteva drumuri de trecere a Carpaților moștenite de la înaintași (Șoseaua Alpină Novaci-Săliște modernizată în 1938, inaugurată de Carol II și Șoseaua Câmpina-Predeal construită în 1845 în urma vizitei la Predeal a domnitorului Bibescu), precum și drumul Bumbești Jiu-Petroșani construit în primii ani ai comunismului, invazia Cehoslovaciei (1968) de trupele sovietice și ușurința cu care puteau fi blocate sau atacate trecerile existente dintre Transilvania și Muntenia se pare că i-au dat de gândit marelui conducător. El a decis demararea de urgență a proiectului "Transfăgărășanului" - un drum strategic care să lege garnizoanele Pitești și Sibiu. Bineînțeles, motivele date publicității au fost cu totul altele: deschiderea bazinelor forestiere din masivul Făgăraș, folosirea mai rațională a pășunilor alpine și realizarea unui centru turistic montan în zona Lacului Bâlea. S-ar fi dorit și construirea unui tunel de aprox. 7 km pornind din zona Cabanei Bâlea-Cascadă, trecând pe sub Căldarea Glaciară Bâlea și creasta Făgărașului, ieșind apoi în zona Piscul Negru. Evitându-se zona de gol alpin, drumul ar fi putut rămâne deschis pe tot parcursul anului. Costurile estimate au fost însă descurajatoare, așa încât această idee a fost abandonată.

S-a lucrat pe toată perioada anului, condițiile de muncă fiind grele - temperaturi scăzute, vânturi puternice și viscole abundente. Despre eforturile materiale nu mai vorbim (acelea parcă dor mai puțin), dar pierderile de vieți omenești - militari sau civili - au lăsat urme adânci în conștiința românilor. În 1974, an în care a avut loc inaugurarea oficială a Transfăgărășanului, s-au inaugurat și două monumente închinate militarilor care au contribuit - unii prin sacrificarea propriei vieți - la construirea unuia dintre cele mai frumoase drumuri din România. Renovate în 2009, aceste monumente pot fi văzute și acum pe versantul nordic. La cota 1200, se înalță "Poarta Geniștilor", un colț de stâncă străpuns de drum, purtând o placă pe care stă scris: "Înfruntând greutăți deosebite, trupele de geniu ale Armatei României au deschis drumul Transfăgărășan, străpungând această zonă în martie 1971. În amintirea evenimentului, bravii geniști, care s-au dovedit mai tari decât stânca, au denumit acest loc POARTA GENIȘTILOR".

Mai sus, la cota 1600, putem vedea "Poarta Întâlnirii", un monument pe a cărui placă stă scris: "În această zonă s-au întâlnit în ziua de 16 august 1971 două subunități de geniu care lucrau la deschiderea drumului Transfăgărășan din sensuri opuse. În amintirea evenimentului, bravii geniști au denumit acest loc POARTA ÎNTÂLNIRII".

Încheiere

Deși consider că ceea ce voi spune în continuare este deja cunoscut de toți automobiliștii, pentru întregirea articolului de față completările merită făcute.

Zona montană înaltă a Transfăgărășanului este deschisă circulației rutiere doar în perioada 30 iunie - 1 noiembrie. Aceste limite pot fi schimbate în caz că situația meteo o impune. Pe timp de iarnă acest drum este înzăpezit, intervențiile pentru deszăpezire fiind aproape imposibile din cauza riscului căderilor de pietre și al avalanșelor.

Iarna, pe versantul sudic drumul rămâne deschis până la complexul Piscul Negru, iar pe versantul nordic până la Cabana Bâlea-Cascadă. Când Transfăgărășanul este închis circulației rutiere, la Lacul Bâlea se poate ajunge doar cu telecabina de la Cabana Bâlea Cascadă.

Porțile Tunelului Bâlea-Capra rămân închise pe toată perioada închiderii oficiale a drumului, dar accesul pietonal este posibil (dacă gurile tunelului nu sunt troienite) prin cele două uși existente în porți.

Vara, restricțiile nu se referă decât la viteză (limita maximă recomandată fiind de 40 km/h) și la circulația pe timpul nopții (orele 22.00-6.00). Traseul este destul de periculos, cu multe viraje și curbe în ac de păr. Fără a fi prevăzut cu elemente reflectorizante, riscul de cădere în gol este deosebit de mare.

Acestea fiind zise, vă doresc ceea ce-mi doresc și mie, adică o călătorie (sau încă o călătorie) de neuitat pe Transfăgărășan, unul dintre cele mai frumoase drumuri alpine din România!


[fb]
---
Trimis de iulianic in 26.11.22 15:07:20
Validat / Publicat: 26.11.22 20:34:19
VIZUALIZĂRI: 260INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în TRANSFĂGĂRAȘAN.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P15 Transfăgărășan - Lacul Bâlea și crestele din jur.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 26750 PMA (din 28 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

7 ecouri scrise, până acum

liviu49 [26.11.22 21:22:48] »

Start vot!

Am reusit sa votez inca o data inaintea lui @mishu! Ar trebui sa beau o bere, dar la ora asta nu ma risc.

Felicitari pentru acest articol. Abia asteptam sa vad ce se mai poate scrie despre Transfagarasan!

Ca unul care in perioada 1977-1981 am fost de cel putin doua ori pe luna pe Transfagarasan am multe amintiri din acele excursii. Am condus grupuri de profesori sau de medici, dar si grupuri de oameni simpli. Cu totii au ramas impresionati de frumusetea drumului si a peisajului.

Excursiile erau oarecum stereotipe. Plecare din Branesti sau din Bucuresti, cazare la Calimanesti, cina la motelul Cozia. A doua zi, duminica plecam la ora 7, chiar si mai devreme, la Talmaciu ieseam din DN7, pe o scurtatura prin Racovita, Marsa care ne scotea la Avrig, iar de acolo spre Transfagarasan pe DN 1. Opream la Balea Cascada de unde ne continuam drumul spre lac, cei mai multi cu telecabina, iar cei mai putin curajosi urcau cu autocarul. Daca timpul ne permitea urcam pe munte, avand grija sa nu lipsim de la masa cu Mos Martin (care nu era deloc mos). Despre prietenia mea cu ursul v-am mai spus, asa ca nu mai repet. Dupa 1981, cand s-a desfiintat Centrul Turistic din Branesti nu am mai organizat decat foarte rar excursii pe Transfagarasan. Ultima oara am fost pe Transfagarasan in anul 2008, cand ne-am intors dintr-un miniconcediu la Voineasa. Atunci am intalnit o vulpita care a venit la masina sa-i dau de mancare niste sandvisuri pe care le aveam la noi. Cred ca nu mai mancase de mult ca mai avea putin si intra in masina sa manance!

Si desi am fost de zeci de ori mereu am strabatut drumul numai dinspre Sibiu spre Curtea de Arges.

Heeeiiii!!! de ce nu-mi ziceti sa ma opresc? Asta e un ecou nu un articol!

Asa ca ma opresc sa mai scrie si altii.

Numai bine si calatorii placute!

k-lator [27.11.22 11:37:35] »

@iulianic: Foarte frumos și bogat în informații, ca de obicei, acest review!

Am străbătut Transfăgărășanul cu mașina proprie de două ori, în ambele sensuri și de mai multe ori am urcat dinspre Curtea de Argeș până la Piscul Negru. Însă, ceea ce îmi va rămâne pentru totdeauna în memorie, este aventura pe care am avut-o acum vreo șapte-opt ani, la Cabana Bâlea Lac.

Am urcat cu telecabina, împreună cu un grup de prieteni, ca să petrecem un weekend pe la sfîrșit de noiembrie (mașinile le lăsasem jos, la stația de urcare). Fusese o toamnă foooarte lungă și caldă și prognoza era bună, de-aia ne-am încumetat. Dar precum ai zis și tu, vremea în Făgărași este extrem de imprevizibilă, așa că în prima noapte s-a pornit un vânt și un viscol încât telecabina n-a mai avut cum să funcționeze. Se mai schimba pentru scurt timp și vântul înceta, ca și ninsoarea, dar telecabina n-a mai pornit. Am fost sinistrați acolo la cabană încă 2 zile, timp în care am tot încercat să găsim soluții să ne coborâm.

Într-un final, după mai multe telefoane și relații puse în mișcare, am găsit niște băieți curajoși din Sibiu, care au fost dispuși să urce cu 2 mașini de teren, ramforsate, cu care participau la nu știu ce curse, ca să ne culeagă. Noi eram șase, dar am mai luat 2 turiști care erau la noi în cabană. Ne-am îmbarcat în mașini și am început coborîrea, destul de periculoasă, întrucât în porțiunea de sus drumul era acoperit de zăpadă viscolită și vălurită pe alocuri. La cabanele de acolo de sus mai fuseseră și alții, iar câțiva dintre ei începuseră coborârea per pedes, cu trolerele după ei, curată nebunie!... așa că i-am cules pe toți întâlniți în cale. Până jos, nu exagerez, cred că ne făcusem vreo 18-19 oameni și doi cățeluși de companie, cu bagaje cu tot, înghesuiți în cele două mașini și chiar în afara lor, cu câțiva atârnați de bare și sprijiniți cu piciorele pe treptele metalice din afara mașinilor 😨😨.

A trebuit să ocolim zone cu pietre căzute de pe versanți și chiar să dăm la o parte o bucată dintr-o stavilă betonată cu care între timp (de la urcarea băieților sibieni) fusese blocat drumul, dar am ajuns cu toții jos, cu bine...

Cât am stat acolo la cabană, au fost momente de vreme bună și am trecut și noi la pas tunelul, dar într-o beznă totală, ajutați doar de o lanternă leșinată și lumina unui telefon.

Lui Nicolae Ceaușescu îi datorăm construirea multora din țara noastră și în ciuda tutror neajunsurilor și lipsurilor sau restricțiilor impuse (mai ales în ultimii 10 ani de comunism), România a avut parte de” înfăpturi mărețe” - da, o” placă” des folosită pe vremea aceea, dar cuvintele reflectă realitatea întrucât astfel de înfăptuiri se văd și acum. Din păcate, sunt altele care au pierit...

Hai să auzim numai de bine. Gînduri bune și călătorii așa cum ți le dorești!

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [27.11.22 17:26:41] »

@liviu49: Iar te joci de-a "Start vot! "? Precis ți s-a făcut poftă iar de o bere.

Abia asteptam sa vad ce se mai poate scrie despre Transfagarasan!

Păi, nu cred că se mai poate scrie ceva nou despre Transfăgărășan, un drum atât de frumos, un drum atât de bătut de pasionații de călătorii. Cei care au fost acolo pentru prima oară (asemenea mie) nu se pot abține și scriu câteva rânduri, dar o fac în felul lor pentru că - până la urmă - fiecare călătorie este unică. Desigur, datele tehnice nu prea se mai schimbă, dar vremea pe Transfăgărășan, dar trairile fiecăruia dintre noi, acolo, sus, pe munte, sunt într-o continuă schimbare.

Heeeiiii!!! de ce nu-mi ziceti sa ma opresc? Asta e un ecou nu un articol!

Nu, nu-ți zicem să te oprești! Dacă nu mai vrei să scrii niște ecouri atât de lungi și dacă tot ai atâtea amintiri frumoase, îți zicem să scrii articole care pot fi oricât de lungi. Așadar, îți așteptăm impresiile pentru că - am înțeles - ai destule!

Din nou, mulțumesc pentru aprecieri și pentru ecou!

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [27.11.22 17:46:33] »

@iulianic: Ooo, dramatică situație! Am citit și recitit cele scrise de tine și parcă eram eu acolo. Mare curaj pe băieții din Sibiu cu mașinile lor, mare îndrăzneală și în cazul vostru care v-ați încumetat la un drum așa de periculos, cu niște mașini încărcate până la refuz! Bine că totul s-a terminat cu bine!

Știu ce știu drumarii și oamenii munților când hotărăsc să închidă traficul rutier pe perioada de iarnă.

Ghidul nostru, un tânăr care practică turismul montan și în alte condiții (nu doar așa... ca pentru moșnegi cum a fost în cazul nostru), ne-a povestit de avalanșe, de pierderi de vieți omenești datorate condițiilor vitrege de pe munte. Acolo, la Bâlea Lac, pe o cărăruie puțin mai sus de platou, există o plăcuță care amintește de o teribilă avalanșă care a curmat mai multe vieți.

Mulțumesc pentru ecou și pentru aprecieri! Îți doresc multe alte călătorii frumoase, dar fără peripeții!

k-latorscris / TELEFON [27.11.22 18:08:43] »

@iulianic: Într-adevăr dramatică acea întâmplare, dar atunci, alternativa de a rămâne sinistrați cine știe pentru cât timp, lipsa de la serviciu... ni se păreau inacceptabile! Acum, stând strâmb și judecând drept, n-aș mai face asta.

Băieții din Sibiu au fost de toată nădejdea, niște oameni obișnuiți cu situații extreme și cu darul spiritual al ajutorării în suflet. Recompensa noastră în bani a fost modestă în comparație cu recunoștința pernanentă pe care le-o port. Iată că și acum amintesc de ei!

Mulțumesc și eu pentru urări și sper la vacanțe interesante. Uneori peripețiile sunt sarea și piperul, dar desigur nu cele periculoase 😊.

Gânduri bune!

liviu49 [27.11.22 18:09:46] »

@iulianic: Exact de la o bere vin! Pentru ca am mancat niste peste, acesta a dorit sa inoate in bere. Asa ca i-am indeplinit dorinta. Pofticioasele sper sa nu ma certe!

Amintirile mele despre Transfagarasan sunt cele mai multe din anii 1977-1981. Cine ar mai fi atras de acestea?

Pe cine ar interesa ca prima intalnire cu ursul al avut-o in septembrie 1977. Auzisem de el, unii colegi ghizi mi-au povestit, dar eu nu reusisem sa-l intalnesc. Norocul a venit de la soferul autocarului care stia ca la ora 12 ursul vine. chiar si nechemat la masa. Cum ora la care am ajuns noi in parcare era trecut de 15 ursul cred ca era satul si isi facea somnul de frumusete. Asa ca saptamana urmatoare am programat orarul in asa fel incat la ora 12 sa fim in parcare. Am claxonat de cateva ori si imediat si-a facut aparitia si ursul la masa.

De 23 august 1978 am ajuns la ora mesei in parcare, dar desi am tot claxonat, ursul nu a venit la masa. Un coleg ghid ne-a spus sa renuntam ca nu va veni, pentru nu prea e amator de lume multa. Eram cred ca 10-12 autocare oprite pe marginea drumului, decat taman bine pentru a-l speria.

In septembrie 1978 venind cu un autocar de la o nunta la Calan, luni la pranz, ursul a venit la primul claxon bucuros ca va manca si in acea zi. Cand socrul meu l-a invitat la o tuica inainte de masa, ursul era un antialcoolic convins si i-a aruncat sticla in padure: Evident ca socrul meu si-a recuperat sticla si continutul ei.

Ma opresc aici pentru ca sunt prea multe de povestit.

Numai bine si calatorii placute!

Michi [28.11.22 00:34:52] »

@iulianic: Înainte de a se da în exploatare transfăgărăşanul în 1974, am fost de mai multe ori pe traseu până la Bâlea Lac oe jos cu rucsacul în spate, fie dinspre Podragu, fie de la Cârţa, este vorba de perioada 1958-1960 când eram stagiară la C. Ch. Victoria. De pe creasta Doamnei ( aproape de Bâlea Lac), odată am văzut un fenomen deosebit: doi oameni foarte departe pe creasta Caprei ale căror capete erau înconjurate de un nimb strălucitor ca la sfinţi. Se numeşte focul sfântului Elmo, este cunoscut din antichitate şi apare f. rar. Se datorează unei difracţii ale razelor solare la o anumită concentratie de umiditate înaintea unei furtuni. Pe transfăgărăşan cu Dacia 1100 am fost prima dată în primii ani după inaugurare 76-77 şi ultima dată în 2014 când eu şi soţul împlinisem 80 de ani. Atunci am văzut şi o mireasă în rochie albă căreia i se făceau fotografii pe malul lacului. Reviewul tău a fost pentru mine o bucurie ptcă pe lângă faptul că îmi aduce aminte de o perioadă frumoasă a vieţii, vine cu completări pe care nu le ştiam.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
iulianic, k-lator, liviu49, Michi
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2023 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.100332021713 sec
ecranul dvs: 1 x 1