Istorie... , Credinta... , Dragoste de Neam... , Emotie Vie…. , Respect!

TIPĂREȘTE

Manastirea Putna! Rauri de cerneala si tone de hartie s-au consumat despre aceasta locatie bucovineana care are ceva magic, parca de neinteles pentru pelerinul insetat de istorie. Ca si cum spiritul lui Stefan cel Mare si Sfant ar fi inca prezent acolo... o stare aparte, aproape inexplicabila doar cu ajutorul umilelor cuvinte, invaluie turistul... de cum intra pe poarta! De ce spun asta? Pentru ca toti cei care i-au trecut pragul au fost inconjurati instantaneu de un profund... Respect... urmat apoi de o multitudine de alte stari emotionale. Magnific, nu?

Avem parte de o superba zi de vara a anului 2006. Apropierea de poarta manastirii se face pe o imensa alee cu brazi cu o fantana functionala pe partea stanga la dus... destinata a potoli setea turistilor. Imensele ziduri ca de cetate care inconjoara curtea interioara si varfurile falnicilor brazi dezvaluie privirii noastre parti din cladirile interioare care semana cu cele ale unei cetati. Prima concluzie la primul impact vizual? Domeniul manastiresc este destul de mare! Parcam si o luam agale pe acea alee de care imi aduc aminte si acum cu placere. Desi afara cred ca temperatura depasea 40 grade, umbra copacilor ne oferea o racoare placuta, vantul ne alina cu mangaieri usoare, eram foarte fericiti ca am ajuns pana aici si admiram cu placere modul inedit de acces spre manastire, cu acei brazi superbi... ; cum de apropiam porta devenea din ce in ce mai mare, mai mare... apoi si mai mare pana la imensa! Aici o superba clanta “cioplita” in metal si care parca astepta sa o atingem... ; patrundem timizi; un calugar (Putna este o manastire de calugari) cu o figura destinsa, plina de caldura si luminozitate (semne ale unei autentice induhovniciri) ne ofera biletele de acces si doua fuste de babe pentru a ne acoperi picioarele sexi purtate de noi mai dezgolite din cauza arsitei de afara... Chitaim de “mutrele” pe care brusc le-am capatat - sotul daca mai punea pe cap si-un batic alb ar fi semanat izbitor cu Maica Tereza iar eu aratam ca o calugarita fugarita prin padure de... staret! Achitam taxele foto/video si... patrundem in curtea interioara!

Daca in periplul nostru pina atunci la Manastirile Voronet, Sucevita si Moldovita “nu aveam loc” de multimea de turisti straini, constatand cu durere numarul redus al celor romani (postata impresie)... aici situatia s-a inversat, numarul romanilor era cel numeros... , cu totii dornici sa viziteze cele doua atractiile locale – mormantul lui Stefan cel Mare aflat in incinta manastirii si muzeul invecinat! O curte mare cu flori si cladiri vechi ni se infatisaza in fata ochiului, alei pline pietruite si impodobite cu trandafiri rosii mai ales, chiliile calugarilor care aratau ca niste fortarete, o clopotnita imensa... iata imaginea curtii interioare in mijlocul careia troneaza Manastirea Putna, la acea vreme in restaurare. Ei... , si am ajuns intr-un punct sensibil al review-ului meu - manastirea insasi cu povestea ei, necropola a Marelui Stefan si de o importanta primordiala pentru cultura, istoria si religia tarii noastre... Nu sunt cuvinte mari, sunt realitate... incat insusi Mihai Eminescu a numit-o “Ierusalimul Neamului Romanesc “ si dovada vie a respectului de care se bucura Stefan la el acasa este ca anual razesii lui purtand steaguri tricolore si in costum national comemoreaza la Putna Ziua Sfantului (in 02 iulie) printr-o procesiune impresionanta!... Dar sa detaliez!

Prima ctitorie a lui Stefan cel Mare (1457-1504), domnitorul cu a doua mare domnie din istoria tarii noastre (47 ani) si depasita doar de Regele Carol I (48 ani), Manastirea Putna a vazut “lumina zilei” in 1469 dupa 3 ani de munca asidua a mesterilor din acea perioada. Locatia a fost aleasa intamplator (sau cel putin asa spune legenda) de o sageata trasa de domnitor care dorea construirea unei necropole, adica un loc al lui de ingropaciune dupa moarte si totodata un loc fortificat pentru acea zona. Poate tocmai de aceea nu a fost pictata la exterior...comarativ cu alte ctitorii ale lui iar zidurile exterioare seamana cu cele ale unei cetati... Au urmat evident alte anexe si mici restaurari, ateliere de copiat manuscrise, redactat cronici si realizat picturi bisericesti... , pentru ca in sec XVI sa fie realmente devastata, cand din ea a ramas doar baza pe care ulterior a fost reconstruita un secol mai tarziu manastirea de azi. Evident atacurile frecvente si cutremurele au necesitat multiple restaurari, ultima fiind inregistrata in anii ‘90. Si azi se pot vedea imensele pietre (singurele ramase din cele reale) care formeaza baza amintita, niste blocuri compacte si perfect imbinate... si... fara sa vreau gandeam cata ura trebuie sa fi fost in sufletul acelor atacatori turci/tatari pentru a fi capabili sa darame aproape in totalitate o cladire atat de solida, dat fiind armele si uneltele oarecum rudimentare pe atunci, comparativ cu cele de azi... ; as zice, o ura asemanatoare cu cea manifestata la Cetatea Sucevei (postata impresie) si pentru care s-au luptat aproape 200 mii de soldati turci - batalie crancena si cunoscuta ca fiind una dintre cele mai mari din Istoria Europei. Ma incanta gandul ca Stefan cu a lui oaste moldoveneasca au fost ca un ghimpe in coasta otomana obsedata la acea vreme de Expansiunea spre Interesanta Europa... Ma face mandra gandul ca Demnitatea si Dragostea de Tara reuseau cu succes sa ne faca Respectati in fata tuturor natiilor atacatoare si inconjuratoare din acea sumbra perioada... intr-un joc politic uluitor in care vechii dusmani puteau deveni oricand aliati sau vechii aliati sa devina dintr-o data dusmani... functie de momentul istoric existent! Ce vremuri... Dar a mai ramas ceva din vechea manastire... Un imens clopot daruit manastirii de Stefan insusi si aflat in imediata vecinatate a manastirii langa o superba Coloana a Infinitului din lemn cu gravuri sculpturale de natura religioasa... ; interesanta aborare culturala si istorica deopotriva! Pe acel clopot imens o placuta mentioneaza gestul Domnitorului.

Intram in manastire. Bocanituri de ciocan, bormasini si mesteri peste tot, intuneric, barne de sustinere in toata manastirea... pasim cu grija sa nu ne cada ceva in cap si... dintr-o data, in partea dreapta o lumina vie si flori, multe flori pe un mormant micut, oameni in jur cu totii aplecati in semn de respect si ca din senin s-a instalat brusc... O Adanca Tacere... Era Mormantul lui STEFAN! Dupa 500 de ani omul acesta provoaca asa un RESPECT si o profunda ADMIRATIE... !!! Impresionant. Inscaunat la prima tinerete (putin peste 20 ani), zbuciumat sufleteste de intrigile din familie (tatal i-a fost ucis de un unchi pentru succesiunea la tron, apoi el a devenit ucigas al unchiului criminal) ajutat militar de Vlad Tepes pentru a urca pe tronul Moldovei si sufleteste de Sfantul Daniil Sihastrul care i-a fost cel mai apropiat prieten si povatuitor... , un strateg stralucit plin de curaj, darzenie, diplomatie, cu o inteligenta sclipitoare si mare dragoste de neam... dar si un mare iubaret insa ce femeie nu ar fi vibrat de emotie sa stie ca e dorita de Domnitor... , Stefan a provocat in timputrile lui si definitiv in cele ce-au urmat... acel Respect si acea Admiratie amintite mai sus... Iata in cateva cuvinte Portretul Sf.Stefan cel Mare, canonizat in 1992 pentru numarul impresionant de manastiri construite in vremea lui (44), importanta istorica europeana recunoscuta international si minunile savarsite la mormantul acestuia conform spuselor unor pelerini... !!!

Cu inima batand ca un clopot am vizitat si celelalte mormite adapostite in manastire (al unei sotii a lui Stefan, descendenti, inalte fete bisericesti), cu amintirea Salii Tronului vazuta cu cateva zile inainte la Muzeul de Istorie din Suceava (postata impresie), cu imaginea vie a Cetatii Sucevei – o imensitate pentru acea vreme – (postata impresie)... si cu o emotie vie in suflet ca sunt de acelasi neam carpatin cu acest Monstru Sacru... am iesit din incinta manastiri si am intrat in muzeul din apropiere. Aici alta surpriza placuta - obiecte autentice care au apartinut lui Stefan, steagul de lupta din acea perioada prezent intotdeanuna pe front si care la inmormantare i-a fost acoperamant, diverse picturi bisericesti, reproduceri ale chipului domnitorului realizate de pictori ai vremii, carti vechi si... o reproducere a sabiei lui Stefan cel Mare - o imensitate stralucitoare care te infioara numai cand o zaresti caci cea originala este la un muzeu din Istambul si pastrata ca amintire de turcaletii raniti profund in orgoliul lor de cuceritori... ha. Aici fotografiatul era interzis deci nu am nici o poza din incinta muzeului.

La iesire din muzeu am mai admirat inca o data superba si imensa manastire cenusie, intreaga mea fiinta tremura de emotie ca Am Ajuns si Aici, eram fericiti si... indreptandu-ne agale spre masina gandeam buclucas ca daca pana acum 200 de ani ne tot dadeau tarcoale turcii, dupa 1989 i-am invadat noi pe ei cu frumoasele noastre blonde care le suceau mintile dominate pe atunci de traditionalismul lor musulman (intre timp au mai “evoluat”), mii de autocare romanesti le-au trecut granita pentru bisnita...romanii misuna si azi prin bazarele lor cum o faceau ei inainte pe ulitele noastre... le-am cumparat blugii pe nimica toata pentru ca azi ca le invadam statiunile pline cu hoteluti fitzoase si “sa ne pupe mana” pentru cativa euro... Hm, dulce razbunare... Ce ti-e cu istoria!!!

Va invit sa vizualizati pozele care nu au o claritate prea buna fiind capturi dupa aparatul de filmat... dar reusesc intr-o buna masura sa va introduca in “atmosfera” locului...

Concluzia?

E pacat sa nu ajungeti si AICI.

---

VIZUALIZĂRI: 2316 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI