Sfânta Mănăstire Putna

TIPĂREȘTE

Anul 2001, toamna. Cred că era octombrie (clar că era toamna :) ). Vremea cam închisă și rece.

Plec la Câmpulung Moldovenesc, într-o delegație, scopul fiind participarea la un simpozion. Într-una din zile, gazdele noastre ne oferă o excursie, de o jumătate de zi, în nordul Bucovinei pentru a vizita mănăstirile din acea zonă: Moldovița, Sucevița și Putna, precum și altceva ce s-ar mai putea vizita/vedea prin zonă. Timpul, fiind destul de scurt, am văzut pe fuga, n-am vizitat, n-am făcut nici fotografii (dacă nu aveam aparat foto cu ce să pozez?). Am zis atunci că va veni și vremea când vom putea vizita în tihnă.

Ca atare trebuia neapărat să ajungem din nou prin părțile alea pentru a vizita obiectivele. Și s-a întâmplat în anul de grație 2017, vara.

Despre Mănăstirea Putna s-a scris mult, se va scrie în contiunuare. Voi încerca să contribui și eu cu câteva impresii.

Amplasare și alte câteva date despre mănăstire (informații cunoscute, sper că nu-i cu supărare dacă le reamintesc)

Mănăstirea Putna este situată în nordul județului Suceava, Valea Putnei fiind granița ce o separă de Obcinele Bucovinei. Este un însemnat lăcaș românesc de cultură religioasă și artistică, “important punct de reper spiritual și istoric”, care nu putea să lipsească din planul cu obiective ce doream să le vizităm în Bucovina.

Cronicile spun că Ștefan cel Mare și Sfânt a construit câte o biserică sau o mănăstire după fiecare izbândă a sa asupra dușmanilor Moldovei. În “O samă de cuvinte. Letopisețul Tării Moldovei", cronicarul Ion Neculce zice: “Ștefan-vodă cel Bun multe războaie au bătut. Și așe să aude din oameni vechi și bătrâni că, câte războaie au bătut, atâte biserici cu mănăstiri au făcut”.

Mănăstirea Putna, prima și cea mai importantă ctitorie a Măriei Sale, a fost edificată între două victorii. Construcția bisericii a început după cucerirea cetății Chilia în 1466, sfințirea acesteia făcându-se după biruința asupra tătarilor la Lipnic în 1469 (“apoi s-a întors cu izbândă și a venit să sfințească hramul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu ajutorul lui Dumnezeu... ” – Letopisețul de la Putna II).

Modul de alegere a locului de zidire a mănăstirii ni-l istorisește tot cronicarul Ion Neculce, în lucrarea amintită mai sus: “Ștefan-vodă cel Bun, când s-au apucat să facă Mănăstirea Putna, au tras cu arcul dintr-un vârvu de munte ce este lângă mănăstire. Și unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariul”.

Ulterior, până în 1481, au continuat lucrările de ridicare a celorlalte componente ale ansamblului mănăstiresc (chilii, Casa Domnului, zidurile de apărare, turnurile fortificate, Turnul Tezaurului).

Dintre toate acestea, Turnul Tezaurului este singura construcție rămasă din timpul domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt. Toate celelalte componente ale actualului complex monastic, inculsiv biserica, au fost refăcute, ca urmare numeroaselor încercări prin care a trecut mănăstirea, sau sunt construcții mai noi din sec. XIX (turnul Clopotniță) sau chiar sec. XX (actuala Casă Domnească).

Dar să ne înturnăm la vizita noastră.

Ajunși la poarta de intrare pe domeniul mănăstiresc, parcurgem lunga alee ce ne desparte de intrarea în curtea mănăstirii. Poarta monumentală, ce străjuiește domeniul, este, prin lucrătura sa, o adevărată operă de artă în lemn, având sculptat pe stâlpi, în partea de sus, sub acoperișul porții, capul de bour al Moldovei, iar pe lungimea stâlpilor diverse motive populare specifice zonei, soarele sub forma unei rozete, dar și crucifixe care ne arată că am ajuns la un așezământ religios. Pe grinzile acoperișului este încrustat “SF. MĂNĂSTIRE PUTNA” cu caractere din scrierea românească veche.

Pătrundem în curtea mănăstirii pe sub arcada Turnului porții, sau Turnul Eminescu. Construit pe două niveluri, turnul are pe latura sa estică stema Moldovei. Sub aceasta, la data vizitei noastre, era o icoană înfățișându-l pe Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt.

În partea dreaptă a Turnului Porții se află un bust al poetului Mihai Eminescu, sculptor Oscar Han, așezat în incinta Mănăstirii Putna de către Cercul Studențesc Arboroasa din Cernăuți, în memoria marelui nostru poet, inițiatorul și organizatorul, împreună cu Ioan Slavici, Ciprian Porumbescu, A. D. Xenopol și Mihail Kogălniceanu, serbării ce a avut loc cu ocazia împlinirii a 400 de ani (1871) de la sfințirea bisericii. Pe zidul mănăstirii sunt așezate două plăci memoriale ce amintesc de acest eveniment.

Tot aici, în dreapta intrării, se află trei mari clopote dăruite mănăstirii de Ștefan cel Mare și Sfânt (clopotele Buga și Blagovisticul) și de Petru Rareș (clopotul Userul).

În partea dreaptă a intrării sunt ruinele din piatră ale chiliilor ridicate în vremea lui Ștefan cel Mare.

Pașii ne poartă, pe aleea principală, printre starturi de flori, arbuști decorativi și mult verde, către biserica mănăstirii. Trecem pe lângă fântâna Sf. Iacov Putneanul, fost mitropolit, considerat ca fiind al doilea mare ctitor al mănăstirii, atât prin amplele lucrări de refacere a întregului complex monastic, cât și prin construcția iconostasului și a paraclisului. Tot pe partea stângă se află noua Casă Domnească, construită și sfințită între anii 1982 – 1988, în perioada păstoririi patriarhului Teoctist. Din acest motiv Înaltpreasfințitul Teoctist este considerat al treilea ctitor al Putnei.

Biserica mănăstirii, ca tot ansamblul monahal, a suferit de-a lungul vremurilor numeroase stricăciuni din varii motive: incendii, cutremure, năvăliri barbare. Drept urmare au fost ample lucrări de restaurare ale bisericii, în mai multe etape, cele care au dat forma actuală, inspirată de alte biserici construite în timpul lui Ștefan cel Mare, au fost cele executate sub diriguirea unui arhitect austric între 1901 - 1902. Biserica a stat vreme de 350 de ani fără pictură interioară, aceasta fiind refăcută abia după anul 2001, refacerea ei durând nu mai puțin de 9 ani.

Biserica mănăstirii Putna este necropolă domnească aici aflându-se morminte ale membrilor dinastiei Mușatinilor, dintre care 3 de voievozi: Ștefan cel Mare și Sfânt, fiul său Bogdan al III-lea și nepotul Ștefăniță Vodă, precum și a soțiilor lui Ștefan cel Mare, Maria Voichița și Maria de Mangop și a altor trei dintre copiii săi. Deasemeni aici sunt criptele în care se odihnesc clerici importanți din istoria Moldovei.

Pe latura de nord a curții mănăstirii se află chiliile, iar pe latura de vest Muzeul și Turnul Tezaurului. În zidul dinspre vest este o portiță de trecere în cimitirul mănăstirii. Aici își află odihna veșnică și monahia Benedicta (acad. prof. Zoe Dumitrescu Bușulenga).

Vizita la Sfânta Mănăstire Putna a fost cel mai important moment al excursiei pe care am făcut-o în Bucovina. Și aș dori să închei acest review cu vorbele din icoana Sfântului Ștefan cel Mare, zicere ce este un îndemn la iubirea de credință și neam: “Mai presus de tihna noastră stă datoria sfântă de a apăra ființa și neatârnarea țării noastre”.

Drumuri bune și excursii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 1605 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI