Transferul de la Karimabad la Skardu

TIPĂREȘTE

Transferul de la Karimabad la Skardu sau cum am schimbat stațiunile montane.

Articolul de astăzi probabil va fi mai scurt și pesemne nu atât de atractiv. Am avut o zi grea în care am mers preț de mulți kilometri pe așa zisă autostrada Karakorum de prin munții Pakistanului. Teoretic puteam să și zburăm între cele două destinații, doar că aveam mașina cu șofer și ghid arvunită așa că de voie de nevoie am ales calea mai grea.

Din fericire pentru rinichii noștri șoseaua tocmai ce fusese reparată așa că s-a circulat mult mai bine decât ne-am fi așteptat. Ruta noastră a fost Karimbad Gilgit Skardu și am avut de parcurs aproximativ 300 de kilometri pe care i-am făcut în mai bine de șase ore. Am mers chiar bine dat fiind serpentinele, dar și multele puncte de control.

Având în vedere că am ajuns mult mai devreme decât ne-am fi așteptat, înainte să intrăm în Skardu ne-am oprit să vedem două lacuri din împrejurimi, respectiv Upper Kachura Lake și Lower Kachura Lake. După cum le spune și denumirea lacul de jos si lacul de sus.

Pentru a vizita lacul de jos trebuia să plătim o taxă de acces destul de mare, asta pentru că era în administrarea unui proprietar de hotel. Nu am fost dispuși să plătim această taxă așa că ne-am mulțumit să-l admiram de la distanță.

Lacul Kachura de jos mai este numit și Shangrila (știu ați mai auzit de acest nume) este situat la altitudinea de 2500 de metri și aparține de stațiunea cu același nume. Stațiunea Shangrila a fost înființată în 1983 odată cu deschiderea primului hotel de stațiune din Skardu. Hotelul Shangrila Resort a fost fondat de Muhammad Aslam Khan Afridi, un ofițer militar pakistanez care a servit ca prim comandant al Cercetașilor de Nord al Armatei Pakistanului. Stațiunea este cunoscută pentru restaurantul său care este construit pe fuzelajul unui avion prăbușit din apropiere.

Pe malul acestui lac am remarcat o clădire tipic japoneză. Era o zonă tare frumoasă, doar că noi ne-am continuat călătoria spre celălalt lac, mult mai accesibil turiștilor.

În imediata apropiere a lacului erau o mulțime de parcări pline de mașini mai mari sau mai mici, semn că este o destinație foarte populară prin zonă.

De unde am parcat mașina am mai avut de mers preț de vreo 15 minute. Am filmat o parte din acest traseu. M-am oprit nedumerit în momentul în care un localnic mă îndemna să intru în cârciuma lui. Abia ulterior am aflat că acesta era drumul spre lac.

Am mai coborât câteva trepte improvizate și am ajuns pe malul lacului. Aici era o mulțime de lume, erau multe ambarcațiuni de tot felul și mare surpriză pentru mine răsuna muzica din difuzoare. Era prima și ultima dată pe parcursul sejurului meu în Pakistan când am auzit muzică. Nu știu frate, da sunt tare triști. Nici în mașină, nicăieri nu era muzică, nici măcar de-a lor tradițională.

Ajunși la lac ne-am pus pe niște scaune să ne odihnim și am admirat priveliștea.

Lacul acesta de sus mai este numit și lacul Zambakha și priveliștea de aici este deosebită. Lacul este înconjurat de munți maiestoși pline de zăpadă. Lacul este situat într-o pădure de conifere, iar drumul până la el este presărat de livezi de piersici. Din păcate nu erau pe rod când am trecut noi pe-acolo.

Dar cireașa peste tort a acestui lac este forma acestuia, care aduce foarte tare cu o inimă! Absolut superb.

Lumea pe aici se plimba cu barca ori pescuiau ori doar se relaxau. Noi am ales doar ultima variantă. Afară era destul de răcoare. Cam două ore am petrecut pe malul acestui lac apoi cătinel am plecat spre destinatia finală a acestei zile și anume orașul Skardu.

Orașul Skardu este tot în regiunea Gilgit Baltistan și este o parte din regiunea Kasmirului atât de disputată cu vecina India.

Skardu este situat tot la altitudinea de 2500 de metri. Nu știu dacă așat este motivul, dar tusea mea parcă nu mai trecea ci tot se întețea.

Orașul Skardu situat în valea cu același nume este construit la confluența râurilor Indus și Shigar. Râul Indus separă munții Karakorum de mult mai celebrii Himalaya.

Trei zile minunate am petrecut și în acest oraș, zile în care am avut multe aventuri, dar despre asta o să vă povestesc în articolul următor.

Hai să mai povestesc ceva! Am promis să spun două vorbe și despre camioanele pakistaneze, colorate și ornate, adevărate opere de artă.

Pe străzile Pakistanului de multe ori am întâlnit asemenea camioane vechi, dar ornate cu motive florale. Acestea sunt reprezentative culturii și simbolismului pakistanez.

Obiceiul de a-și orna camioanele ori căruțele a apărut în anul 1920 când o companie locală Sikh a cerut unei firme să decoreze autobuzele pentru a atrage călătorii... Inițial pe camioane era pictat portretul unui maestru spiritual. Apoi proprietarii de camioane au urmat acest exemplu și și-au decorat și ei mașinile.

Azi aceste camioane sunt decorate cu mii de picturi unice, cu beculețe și cu le mai trece prin cap. Muncă multă, dar migăloasă care arată dragostea proprietarilor și mândria pentru autovehiculele proprii.

Skardu s-a dovedit a fi o altă stațiune montană atractivă

Chiar ne-am simțit bine aici printre localnici. dacă nu ar fi fost și tusea mea nenorocită ar fi fost perfect.

---

VIZUALIZĂRI: 245 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI