O altă zi interesantă

TIPĂREȘTE

Ganish Village, Attabad Lake, Eagle' s Nest Viewpoint

După vizita forturilor Altit și Baltit care ne-au arătat cum trăia pe vremuri crema societății am fost să vedem și cealaltă latură cum trăiau oamenii obișnuiți. Astfel am vizitat cel mai vechi sat din Valea Hunza și anume satul Ganish.

Satul Ganish este situat pe un pământ fertil deasupra râului și este păzit de un turn de veghe. Acest sat vechi de peste o mie de ani a câștigat un premiu UNESCO pentru patrimoniu.

Acces în sat am avut doar după ce am achitat o taxă simbolică și după ce a venit reprezentatul local pe post de ghid, ca să ni-l prezinte. Nu puteam intra așa liber după capul nostru.

Chiar la intrarea în sat este un rezervor de apă destul de sălcie, unde se scăldau veseli o mulțime de copii. Se spune că aici în această piscină naturală toți copiii învață să înoate, chiar sunt obligați să facă acest lucru. Până în secolul trecut băieții trebuiau să știe să înoate foarte bine, pentru a traversa râul Hunza și a ataca rivalii în caz de nevoie. Până la venirea britanicilor în 1891, oamenii din Hunza obișnuiau să țină lângă ușile lor o sabie, un pistol, un scut și o pâine (care era înlocuită la fiecare opt zile). Când tobele băteau alarma de la fortul Altit, vestind apropierea dușmanilor fiecare bărbat apuca aceste lucruri și alerga spre fort.

Satul Ganish a fost un punct important pe Drumul Mătăsii și a fost intens vizitat de călătorii și comercianții osteniți, care mergeau dus întors spre China ori India. Cea mai convingătoare dovadă în acest sens constă în inscripțiile de pe stânca Ganish, un fel de carte de oaspeți a Rutei Mătăsii.

Deosebit de interesantă este metoda prin care apa rece a ghețarului este folosită pentru a conserva alimentele. Untul este învelit în scoarța de mesteacăn și poate fi păstrat sub apă și ani de zile.

Structura și aspectul comunității sunt destul de interesante. În primul rând, are case și străzi compacte, cu uși de intrare foarte mici. Obișnuiau să-și plaseze efectivele de animale în apropierea intrărilor, pentru a menține zona interioară mai izolată în timpul iernilor aspre. Un alt motiv era că, în cazul unei invazii, animalele îi alertau pe săteni.

Există, de asemenea, mai multe moschei construite în cadrul complexului, care au doar aproximativ 200 de ani (ceea ce le face recente, în comparație cu istoria de 1000 de ani a satului). Acestea au venit din perioade ulterioare, când regiunea era condusă de conducătorii musulmani locali. Există două lucruri fascinante despre aceste moschei care le fac distincte. În primul rând, acestea au fost construite de diferiți conducători pentru că doreau să fie amintiți. Dar dimensiunile acestor moschei sunt foarte mici, ceea ce înseamnă că încap doar câțiva oameni odată. În al doilea rând, lucrarea de relief din lemn de pe arcadele din afara unora dintre structuri este excepțional de interesantă și specifică acestui sat.

Ne-am plimbat și noi printre aceste case atât de înghesuite sub ochii curioși ai copiilor din sat. Nu știu, dar mi se par atât de expresivi și de inocenți.

După vizita acestui sat străvechi a urmat plimbarea pe un lac extrem de frumos, dar format după o catastrofă naturală.

Lacul Attabad sau lacul de smarald s-a format după o alunecare de teren care a ucis 20 de persoane și a blocat curgerea râului Hunza. În urma acestui eveniment nefericit s-a format lacul Attabad lung de 21 de kilometri și adânc de 100 de metri.

Această catastrofă naturală a afectat 25 de mii de oameni din zonă, deoarece le-au blocat rutele de aprovizionare. Evident a fost afectată și autostrada Karakorum pe o lungime de 19 kilometri. În anul 2015 cu sprijinul chinejilor a fost inaugurată o nouă porțiune din autostrada Karakorum lungă de 24 kilometri și care conține cinci tuneluri lungi săpate în munte, denumite foarte sugestiv Tunelurile prieteniei Pakistan China!

În zilele noastre lacul a devenit una dintre cele mai mari atracții turistice din Gilgit-Baltistan, oferind activități precum plimbări cu barca, jet-ski, pescuit și alte activități recreativ. Evident am venit și noi aici pentru a face o plimbare cu barca. În golful unde erau o mulțime de bărci era foarte mare animație, semn că este o zonă de distracție pentru localnici și nu numai.

Lacul era extrem de curat, foarte rece și de o culoare incredibil de frumoasă, un albastru verzuliu unic. Dintre toate bărcile de-acolo noi ne-am îmbarcat pe cea mai paradită. Am navigat vreo jumătate de oră până ce motorul pe benzină al ambarcațiunii și-i dat în mod previzibil obștescul sfârșit. Astfel ne-am trezit în derivă în mijlocul lacului rece ca gheața. Am profitat de întâmplare și am trecut și eu la cârma vasului pentru câteva momente! ; -)

Căpitanul nu a putut neam să dea de cap motorului, semnal la telefon nu avea. Norocul nostru a fost că treceau multe vase prin zonă și a dat cineva până la urmă alarma. După vreo oră a apărut un alt vas rablagit care ne-a tractat până în portul ad hoc. Cam asta a fost plimbarea noastră pe lacul Attabad.

După ce am debarcat ne-am așezat la una din multele terase din zonă și am mâncat câte o pizza delicioasă. Prima mâncare europeană după atâta vreme. La final ne-am delectat cu tradiționalul ceai cu lapte în loc de cafea.

După ce ne-am pus burta la carte am plecat spre un loc tare fain care să ne încânte sufletele și privirea, respectiv Eagle' s Nest Viewpoint sau punctul de belvedere denumit cuibul vulturilor.

Până aici se urcă o porțiune cu mașina și apoi preț de vreo 15 minute pe jos. Pentru a admira un răsărit de soare sau un apus spectaculos aici este cel mai potrivit loc. Cuvintele nu pot explica priveliștea văii din acest punct în oricare moment al zilei. Frumusețea acestui loc este că va arăta diferit de fiecare dată când veți urca acolo.

De aici se vedea Valea Hunza cu forturile ei celebre Baltit și Altit, se vede vârful Rakaposhi, dar se poate admira și joncțiunea râurilor Hunza cu Nagar. Sus aici sunt mai multe formațiuni stâncoase, pe care ne-am cățărat pe rând, pentru a fi cât mai aproape de cer.

Tot aici m-am conversat cu o familie de pakistanezi mai înstăriți (el era judecător) și mai deschiși la minte. Chiar am putut face o poză cu amândoi! ; -)

A fost o zi grea, dar o zi frumoasă. Culmea este că greul abia începea. În ziua următoare urma să urcăm până aproape de 5000 de metri, dar asta-i o altă poveste.

a fost o zi tare faină. Am cunoscut oameni interesanți, am vizitat un sat foarte vechi, ne-am bucurat privirea cu un colorit suberb al unui lac, dar am admirat și toată valea de la înălțime.

am avut parte și de ceva întâmplări amuzante.

---

VIZUALIZĂRI: 268 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI