În memoria marelui sculptor, Constantin Brâncuși. Ansamblul Monumental de la Tg. Jiu.

TIPĂREȘTE

La vizita mea din 2014 la Tg. Jiu, am ținut să vizitez operele marelui nostru sculptor născut în Hobița Gorjului, Constantin Brâncuși.

Astăzi, 19 Februarie 2021, comemorăm 145 ani de la nașterea sa, zi ce nu trebuie trecută cu vederea. La ora actuală Brâncuși este unul dintre cei mai apreciați artiști din lume. Lucrările sale se află în mari muzee și colecții particulare, iar vânzările au atins cifre record.

În Februarie 2014, am avut ocazia de a participa la un Simpozion Brâncuși organizat de Primăria Orașului Tg. Jiu și Ministerul Culturii, prilej cu care am audiat expuneri ale unor critici de artă, docți în domeniu.

Vizita în sine, a fost cea mai importantă pentru mine. Am fost cazați la Hotel Brâncuși despre care nu aș putea spune mare lucru pentru faptul că nu m-a interesat. A fost totuși o cazare la modul superlativ!

Imediat după sosire am plecat în explorarea zonei din apropiere, unde se află Primăria Orașului, Monumentul dedicat Ecaterinei Teodoroiu, lucrat de artistul plastic Milița Petrașcu, Teatrul Dramatic Elvira Godeanu și parcul din apropiere, unde sunt minunatele lucrări brâncușiene.

A doua zi, după terminarea expunerilor organizatorilor și a invitaților (aș aminti un Pavel Șușară, academicieni Eugen Simion sau Mihail Șora), am pornit într-o vizită oficială pe urmele marelui Brâncuși. Vizita a început cu

Masa Tăcerii, cea care a fost realizată de Constantin Brâncuși în două variante... Una în 1937, alta în 1938, amândouă din piatră. În final, artistul a preluat tăblia primei versiuni drept picior și pe ea a așezat varianta a doua, drept tăblie.

în 1938, au fost montate scaunele-clepsidră rotunde, pe care artistul le-a pus la egală distanță față de masă și între ele. Aș zice că este masa la care sătenii s-au adunat la sfat, când „urgia” se apropia!

O liniște s-a instalat la vederea acestei lucrări brâncușiene.

Am vizitat Centrul Cultural Constantin Brâncuși din apropiere, aflat pe malul Jiului apoi am plecat pe Aleea Scaunelor. Cele 15 scaune sunt montate de o parte și alta a căii, îndemn spre cugetare, liniște și tihnă.

Poarta Sărutului pare a fi o trecere simbolică spre alt univers, zic experții în critica artistică. Eu aș zice mai degrabă, o despărțire de familie a celor plecați la război pentru apărarea gliei strămoșești.

Imensitatea ei impresionează iar simbolurile celor doi stâlpi duc cu gândul la alte lucrări brâncușiene, cum ar fi Sărutul, atât cel aflat în custodia Muzeului de Artă Craiova cât și cel aflat în Cimitirul Montparnasse din Paris.

Pornind pe Calea Eroilor spre Coloana fără sfârșit (denumirea oficială), am întâlnit în cale Biserica Sf. Ap. Petru și Pavel și alături o troiță în memoria ostașilor căzuți în al II-lea Război Război și a celor căzuți la Revoluția din decembrie 1989.

Coloana, ca de altfel întreg ansamblu, a fost lucrată de Constantin Brâncuși între 1935 și 1938, la solicitare Ligii Femeilor Gorjene, în memoria Eroilor căzuți pe aceste meleaguri în Primul Război Mondial.

Coloana este așezată pe un mic promontoriu, înconjurat de o alee, în mijlocul unui mare spațiu lăsat liber și supravegheată permanent de un reprezentat al Poliției Române. Coloana este quintesența operei brâncușiene și nu putem decât a ne mândri cu ea.

Realizată din fontă și oțel, are 29,33 m înălțime și 17 module (cărora Brâncuși le spunea, „mărgele” ). Două din cele 17 „mărgele” sunt înjumătățite. O jumătate stă la baza Coloanei, pe glia strămoșească îmbibată de sângele celor căzuți și reprezintă jumătatea anului 1916, momentul când România a intrat în război. Cealaltă jumătate se află în vârful Coloanei, cu deschiderea în sus, simbol al drumului spre infinit al spiritelor celor căzuți, de unde și o a doua denumire, „Coloana Infinitului” .

Miezul din oțel al Coloanei are o secțiune pătrată, uniformă pe toată înălțimea. Exteriorul, curățat prin sablare a fost acoperit prin pulverizare cu două straturi de praf metalic, unul de Zinc, altul de Alamă.

Coloana emite energie pe o rază de 200 m, mai ales noaptea pe lună plină sau lună nouă. Ea captează energiile terestre (telurice), pe care le emite în atmosferă. Datorită configurației terenului format din roci metalifere și a adâncimii fundației Coloanei (5 m), se consideră că pe suprafața sa trece o fâșie de curent electric. Ea se află pe un așa-zis „nod geopatologic” și perpendicular pe paralela 45 grade latitudine nordică.

Mesajul transmis de Brâncuși, este următorul, „... Să arzi ca o flacără, să te prefaci în fulger legând cerul cu pământul”

Coloana fără sfârșit, Coloana Infinitului, Coloana -drum spre infinit, spre lumină, spre frumusețe, este a noastră, a românilor și egalează toate operele brâncușiene aflate în mari muzee și colecții ale lumii.

Cea mai valoroasă operă a marelui Brâncuși, se află în România!

Un loc de o spiritualitate și o profunzime, cum rar poate fi întânit.

---

VIZUALIZĂRI: 585 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI