Ansamblul Monumental ”Calea Eroilor” de la Târgu Jiu - obiective și semnificații

TIPĂREȘTE

Într-o frumoasă după-amiază din luna august am trecut prin Târgu Jiu. Era pentru prima dată când ajungeam în municipiul de reședință al județului Gorj. Știind că în oraș există câteva obiective de neratat, ne-am propus să facem mici popasuri pentru a vizita sculpturile lui Constantin Brâncuși.

Lucrările sunt cunoscute sub denumirea de Ansamblul Monumental ”Calea Eroilor” de la Târgu Jiu. Acest ansamblu sculptural a fost realizat în anii 1937 - 1938 și este format din lucrările Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfârșit. Într-un parc de lângă malul Jiului se află primele trei lucrări (sculptate în piatră), apoi se poate continua pe Calea Eroilor către Coloana fără Sfârșit (urmărindu-se o axă vest - est care traversează orașul). Pe această axă (cu lungimea de 1275 de metri) reprezentată de Calea Eroilor se află un alt obiectiv deosebit - este vorba despre Biserica ”Sfinții Apostoli”.

În ceea ce privește istoria acestor lucrări, pe un panou informativ am lecturat faptul că ”Ansamblul Monumental a fost comandat de Liga Națională a Femeilor Gorjene, prezidată de Aretia Tătărescu, soția premierului Gheorghe Tătărescu și donat orașului pentru a preamări memoria eroilor gorjeni care s-au jertfit în războiul de întregire. Ansamblul a fost inaugurat la 27 octombrie 1938 (...) și reprezintă unica creație de for public a marelui sculptor. ”

A fost prima lucrare pe care am vizitat-o. Acest monument se află la intrarea în oraș dinspre Râmnicu Vâlcea, într-un parc, pe marginea DN 67. Locul se numește Parcul Coloanei fără Sfârșit, iar monumentul poate fi văzut din stradă, atunci când treci pe acolo. Pe partea cu parcul nu se poate parca, dar pe celălat sens, în dreptul caselor, mașina poate fi lăsată pentru câteva minute. Așa am procedat și noi, apoi ne-am îndreptat către intrarea în parc.

Coloana fără Sfârșit este înconjurată de spațiu verde, iar întreg parcul mi s-a părut a fi bine îngrijit. Aleile parcului sunt mărginite de diferiți arbuști și există bănci unde te poți relaxa. Coloana se află în zona centrală și domină împrejurimile prin înălțimea sa. Monumentul este realizat dintr-o succesiune de 15 module din fontă alămită, iar la capete sunt alte două jumătăți de modul. Se pare că numărul modulelor nu a fost stabilit la întâmplare, ci indică anul când țara noastră a intrat în Primul Război Mondial.

Lucrarea cu înălțimea de 29,35 metri face trimitere la brazii funerari aflați în cimitirele din zonă și arată recunoștința față de soldații care au căzut la datorie în timpul luptelor din Primul Război Mondial.

Denumirea inițială a acestui monument a fost ”Coloana Recunoștinței fără Sfârșit”, iar proiectul a avut la bază alte câteva coloane mai mici sculptate în lemn de către Brâncuși. Artistul însă avea să considere faptul că numai o coloană din metal, de mari dimensiuni, va atinge perfecțiunea definitivă.

Căutând și alte informații despre acest monument, am mai aflat că în anii 1950 guvernul român ar fi schițat un plan care avea ca scop demolarea coloanei. Autoritățile de atunci, sub influența sovieticilor, considerau monumentul un exemplu de sculptură burgheză, dar nu au pus totuși planul în aplicare.

Noi ne-am apropiat la câțiva metri de coloană, realizând mai multe fotografii. Am văzut că acest obiectiv era supravegheat de către un polițist local, iar cei care se apropiau prea mult erau atenționați să se îndepărteze. De altfel, există afișată în câteva locuri prin parc informația conform căreia se interzice contactul fizic al vizitatorilor cu operele.

După vreo 20 de minute petrecute în parcul coloanei, ne-am îndreptat spre ieșire. Am traversat apoi orașul pentru a ajunge în Parcul Central ”Constantin Brâncuși”. Ar fi fost păcat să nu admirăm și celelalte capodopere ale marelui sculptor. Îmi amintesc faptul că am avut ceva de furcă până când am găsit un locșor unde am putut parca mașina. Cu răbdare totuși, am rezolvat această mică problemă pe o străduță din apropiere.

A fost următorul obiectiv vizitat. Aglomerație mare în zonă, mai ales că erau și două mirese însoțite de nuntași pentru realizarea unor sedințe foto. Ne-am plimbat câteva minute pe aleile din jur și am revenit lângă monument atunci când a fost ceva mai liber pe acolo.

Poarta Sărutului este sculptată în travertin; blocurile de piatră au fost extrase din carierele aflate în împrejurimi. Monumentul seamănă cu un arc de triumf în miniatură și sugerează izbânda vieții asupra morții. Pe cele două blocuri laterale se regăsește simbolul sărutului, semn distinctiv realizat de fiecare dată sub forma a două jumătăți de cerc. Privit din față sau din spate, de la câțiva metri depărtare, monumentul pare a fi însuflețit și parcă te privește cu ochi de piatră (reprezentați de cercurile ce sugerează sărutul).

Semnificațiile acestui monument pot fi mult mai ample. Mircea Eliade afirma la un moment dat că ”Sunt unele teme din literatura noastră populară extraordinar de bogate din punct de vedere dramatic. De pildă Poarta, care împlinește în viața poporului român rolul unei făpturi magice, care veghează la toate actele capitale din viața insului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă aproape o intrare în viață, în viața reală de-afară. Poarta veghează la căsătorie, și pe sub poartă mortul e dus, solemn, spre lăcașul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi: ciclul e închis, și poarta rămâne mai departe, cu un om mai puțin, să vegheze alte nașteri, alte nunți, alte morți... ” (wikipedia)

Face legătura între Poarta Sărutului și Masa Tăcerii. Această alee este compusă din două bănci și treizeci de scaune sculptate în piatră. Aleea are lungimea de 121 de metri. Scaunele sunt amplasate în grupuri de câte trei. Scaunele arată ca niște clepsidre, așadar ele pot sugera trecerea ireversibilă a timpului. Fețele acestor scaune sunt pătrate, spre deosebire de scaunele cu fețe rotunde care înconjoară Masa Tăcerii.

Parcurgând agale această alee, am observat un indicator care ne arăta că în zonă se află Muzeul de Artă. Era totuși prea târziu (fiind trecut de ora 18.00) pentru a vizita și acel obiectiv. Poate cu altă ocazie!

Se află în apropierea lacului de acumulare amenajat pe Jiu. Monumentul este înconjurat de sălcii, ceea ce sporește frumusețea acelui loc. Masa a fost sculptată în travertin și reprezintă a doua variantă a monumentului. Sculptorul a realizat prima versiune în anul 1937, dar a considerat că masa este prea joasă. În consecință, după un an, Brâncuși a șlefuit masa actuală, preluând tăblia primei versiuni și utilizând-o ca picior pentru masa actuală.

În ceea ce privește scaunele, acestea păstrează forma de clepsidră și au fost realizate împreună cu a doua versiune a mesei.

Semnificațiile sunt multiple și în cazul acestui monument. Masa poate sugera cadranul unui ceas, ceea ce arată scurgerea timpului. Monumentul poate fi masa la care se sfătuiesc soldații, aflați înaintea unei bătălii. Masa Tăcerii poate fi privită și din perspectivă religioasă, sugerând Apostolii reuniți în jurul lui Iisus Hristos.

Nu în ultimul rând, privind dinspre Masa Tăcerii de-a lungul Căii Eroilor către Coloana fără Sfârșit, poate fi dedusă o semnificație de ansamblu: Soldații stau la Masa Tăcerii înaintea unei bătălii decisive; ei pleacă la război, mărșăluind de-a lungul Aleii Scaunelor. Încleștarea poate aduce sacrificiul suprem al patriotului, iar sufletul trece printr-o poartă către lumea cealaltă (prin Poarta Sărutului). Biserica Sfinții Apostoli arată credința străbună și sugerează ritualul înmormântării în conformitate cu datinile strămoșești, în vreme ce Coloana fără Sfârșit poate fi privită ca o ”scară”spre cer, acolo unde sufletul primește un loc binemeritat, în același timp cu recunoștința fără margini a generațiilor viitoare.

La Masa Tăcerii am făcut alte fotografii, profitând de faptul că nu era atât de multă lume ca în apropierea Porții Sărutului. Nu am plecat înainte de a ne plimba puțin pe malul Jiului. Niște pești mici și câțiva mai măricei ne-au salutat în trecere. Apa lacului de acumulare era ca o uriașă oglindă, nicio adiere neîndrăzind parcă să tulbure echilibrul naturii la ceas de seară.

Vizitarea tuturor monumentele prezentate a durat aproximativ o oră și un sfert, punând la socoteală inclusiv timpul necesar pentru deplasarea între obiective.

Nouă ne-a fost adresată această întrebare de către băiatul nostru, în timpul vizitării lucrărilor expuse în aer liber la Târgu Jiu.

Constantin Brâncuși (1876 - 1957) este considerat unul dintre cei mai importanți sculptori ai secolului al XX-lea. A avut o contribuție extrem de mare la înnoirea viziunii plastice în sculptura contemporană. Dintre operele sale, putem aminti: Bustul generalului Carol Davila, Cumințenia pământului, Sărutul, Somnul, Prometeu, Adam și Eva sau Domnișoara Pogany. Lista completă a lucrărilor artistului poate fi consultată aici.

- Biserica ”Sfinții Apostoli” din Târgu Jiu, lăcaș de cult aflat pe axa reprezentată de Calea Eroilor, a fost sfințită în data de 7 noiembrie 1937. La acest eveniment au participat personalități ale vremii, dar și Constantin Brâncuși (artistul venise în țară pentru a supraveghea lucrările la monumentele care urmau a fi amplasate în Grădina Publică). Piatra de temelie a bisericii fusese pusă în 1927, pe locul unui lăcaș de cult mai vechi.

- În localitatea Hobița există Casa-Muzeu ”Constantin Brâncuși”. Localitatea se află la aproximativ 25 de kilometri distanță de municipiul Târgu Jiu. Chiar dacă am trecut prin apropiere, timpul nu ne-a permis vizitarea acestui obiectiv. Trebuie totuși precizat faptul că această locuință memorială nu reprezintă casa în care s-a născut artistul, ci este un monument de arhitectură realizat pe un teren care a aparținut familiei lui Brâncuși. Adevărata casă a sculptorului este în prezent o ruină. Numeroase informații interesante despre acest muzeu, dar și despre viața personală a sculptorului puteți lectura în acest articol.

- În municipiul Târgu Jiu există și alte obiective importante. Unul dintre acestea este Casa Memorială ”Ecaterina Teodoroiu”. Supranumită ”Eroina de pe Jiu”, Ecaterina Teodoroiu (1894 - 1917) și-a pierdut viața pe frontul de la Mărășești, luptând alături de soldații din plutonul de infanterie pe care îl comanda ca sublocotenent. Pe AFA am lecturat un articol în care este prezentată această locuință memorială.

Concluzii: Chiar dacă am fost în trecere prin această urbe, Târgu Jiu a reușit să ne impresioneze, în special prin monumentele pe care le-am vizitat. Din mașină am mai remarcat unele clădiri impunătoare și alte spații frumoase, așadar mai sunt locuri pe care le vom vizita în mod cert cu altă ocazie. Având în vedere subiectul acestui articol, recomandarea noastră nu poate fi decât următoarea: Vizitați Ansamblul Monumental ”Calea Eroilor” de la Târgu Jiu! Merită!

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 1592 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI