Distanțare la 2300 m

TIPĂREȘTE

Deja a devenit o tradiție la mine personal ca într-o zi de octombrie să fac câte o excursie scurtă pe crestele munților Făgăraș. Sătul să mai merg vara (se știe că condițiile meteo în munții Făgăraș sînt cele mai imprevizibile vara dar mai ales la începutul verii și sînt destul de pățit-am prins o dată ninsoare în iulie sau în alt caz : abandonarea totală a excursiei) am decis să fac câte o excursie într-o perioadă mai stabilă din punct de vedere meteo să zicem lunile august-octombrie.

O altă problemă strict personală la mine este legată de comoditate : să ajung cu mașina până unde se poate pentru a scuti niște altitudine, dezavantajul este că trebuie să mă întorc pe același drum implicit pierdut 50 % din traseu, peisaj, timp, etc. Mi-am promis că va ultima oară, de la anul voi încerca alte mijloace de deplasare atât la dus cât și la întors.

În acest an mi-am propus ca excursia scurtă să fie făcută spre vest mai exact de la lacul Bâlea. După o săptămână ploioasă a urmat o oarecare îndreptare a condițiilor meteo parțial noros cu ceva vânturi dar cu vizibilitate bună. Am urcat într-o zi de luni după un weekend reușit petrecut pe Valea Lotrului. Am folosit dinspre Sibiu DN1/E68 și DN7C pe care oprind modul ECO de la mașina personală am urcat precum un zmeu (doar mă îndreptam spre Fereastra Zmeilor nu?) în mai puțin de o oră și în afară de niște Dorei care asfaltau câteva serpentine în apropiere de Bâlea Cascadă nu m-am întâlnit cu nimeni.

Am intrat în parcarea de la Bâlea Lac hotărât că voi plăti din nou ăia 30-35 lei ca anul trecut (în sezon este 5 lei ora de parcare) dar surpriza a fost bariera ridicată și aproape zero comercianți. De și sezonul încă deschis până la 30 octombrie majoritatea și-au tras obloanele deja. O singură terasă am mai văzut deschisă pe acolo, poate duminică se mai schimbă puțin situația.

Am încălțat repede bocancii ușori pentru drumeții de o zi am băgat în rucsac câte ceva (aparat foto, binoclu, baterie externă, lanternă, un sandviș, niște apă, ceva haine) m-am îmbrăcat gros (erau 3 grade C ora 10.00 parca) și la drum cu mine pe marcaj triunghi albastru. Pe acoperișul de la cabana Bâlea Lac se lucra de zor, schimbau învelișul pe anumite porțiuni. Turiști erau puțini, vântul pe măsură. La un moment dat trebuia să țin căciula cu ambele mâini să nu ia vântul, cel mai distractiv a fost în Șaua Caprei 2315 m altitudine unde curenții de aer aproape m-au luat și pe mine de și mă apropiu de 100 kg. Diferența de nivel de la Lacul Bâlea (2034 m) este de aproape 300 m.

După șaua Caprei (la dreapta Vârful Iezerul Caprei 2417 m (bandă roșie) la stânga Vârful Văiuga 2443 m (cruce albastră)) am coborât la cel mai înalt situat lac glaciar din țară Capra (2230 m) Lângă Capra un exemplar mai mic de lac se numește Căprița. Lacul se alimentează din izvoare, mi-am luat ceva timp să descopăr mai exact de unde, sînt două iazuri, lacuri mai mic în direcția vîrfului Văiuga din care sub sau suprateran curge apa în lac. Aflându-mă după o săptămână ploioasă am observat și ceva izvoare, pârâiașe care curgeau în aceste iazuri, pe alocuri călcam ca într-o mlaștină. Lacul este una din apele care alimentează Argeșul și implicit barajul Vidraru. Aflându-mă lângă lac mi-am dat seama (din nou) de mărimea acestuia, 1,8 hectare cu o adâncime de 8 m. Semnalul la telefon a fost zero și mi-am dat seama cum NU ar trebui să faci drumeție în munți : singur și într-o zi de luni la sfârșit de sezon. Turiști întâlniți: zero. Vorba celor de la mithbusters să nu faceți asta acasă și asta vă zic și eu să nu faceți ca mine. Partea interesantă: există distanțare pe vreme de covid, de acolo și titlul la articol...

Am trecut repede pe lângă Monumentul Alpiniștilor (câțiva tineri care au zis așa în 1963 : nu mi se va întâmpla asta acum tocmai mie -dar s-a întâmplat mai exact îngropat de viu pe sub zăpadă în Căldarea Fundul Caprei) și am continuat drumul marcat cu bandă roșie. Aici la monument găsim o intersecție de cărări utile la un moment dat : marcaj cruce albastră spre Cabana Cota 2000 Salvamont și intrare în Tunelul rutier Bâlea (aproximativ 0,5 ore) și marcaj dungă albastră până la Cabana Capra (aproximativ 2 ore)

Circulând mai departe pe traseul dungă roșie am ajuns până la un alt monument de această dată dedicat unor speologi din Oradea victime unei avalanșe de zăpadă din 2002, patru și foarte tineri, păcat. Monumentul este amplasat într-un loc cu altitudinea de 2350 m. De aici se vede Căldarea Fundul Caprei, Transfăgărășanul, Cabana Cota 2ooo, Piscul Negru. Din acest loc coborâm o diferență de nivel considerabilă aproape 300 m din nou dar sîntem obișnuiți cu așa ceva, așa-i în munți. Coborând la stânga mea am observat Creasta Arpășel-Vârtopel dar și Revolverul. Ce este, o armă? Nu este o armă, este o stâncă modelată de vânt și eroziune în forma respectivă se numește Acul Revolver. Formațiunea stâncoasă se poate remarca de oricine.

Coborând trec peste grohotișul imens care nu îmi place dar nu am ce face. Zici că un uriaș a descărcat din bena unui camion câteva milioane de metri cubi de bolovani cam așa arată pe acolo. Iarna nici nu ai ce face pe acolo riscul de avalanșe este extrem. Cei cunoscători pot folosi traseul de iarnă în vârf de creastă.

Ca și o mică paranteză: aflăndu-ne după o săptămână ploioasă chiar și pe această porțiune scurtă între cele două monumente am găsit izvoare, iar cele permanente din limita superioară a Căldării Caprei erau adevărate cascade deja. În foarte multe locuri am trecut efectiv prin noroi, fenomen neîntălnit până acum în această vară secetoasă. Petele de zăpadă pe care în alți ani i-am văzut în această zonă chiar și în luna august acum nu existau. În această zonă pe alocuri mai apare un semnal GPS slab care variază în funcție de zonă, în orice caz un apel de urgență de dat este posibil aici. În Căldarea Fundul Caprei am observat și un drum forestier care pleacă de la o serpentină a Transfăgărășanului (cel mai apropiat de la Cascada Capra) De la capătul acestui drum forestier până la Refugiul Fereastra Zmeilor se fac pe jos maxim o oră.

Refugiul Fereastra Zmeilor (2050 m) sînt două de fapt refugiul vechi și cel nou (2010) Am fost acolo și în perioada când exista doar cel vechi. Ar avea loc 20 turiști dar să aibă echipamentul de dormit la ei (saltea, sac de dormit, etc) Refugiul se află în partea superioară a Căldării Capra în apropierea Vârfului Arpașu Mic.

După o coborâre până la un nivel de aproximativ 2070 m undeva de unde se vede bine Refugiul Fereastra Zmeilor urcăm spre stânga pe un pinten pe urmă din nou la dreapta spre Portița Arpașului. Dar ce portiță, eu zic că este portița uriașului care desparte două locuri imense una ar fi Căldarea Fundul Caprei cealaltă la nord Căldarea pietroasă a văii Arpașului Mare

Am ajuns și în țara zmeilor cu fereastra lor cu tot aici găsim o altă răscruce de poteci una coboară până la Cabana Capra (triunghi galben 3 ore) iar alta la Cabana Podragu (cruce albastră 3-4 ore) Eu am făcut de la parcarea de la Bâlea 2 ore până aici.

Formațiunea calcaroasă Fereastra Zmeilor se numește așa deoarece stânca este găurită formând o fereastră. Se află la o altitudine de 2175 m și este la pachet cu Portița Arpașului (Strunga Mică, La trei pași de moarte) Această portiță a uriașului cu un nume spectaculos în care este pomenită moartea nu este chiar greu de trecut, vorba mea închizi ochii, treci dar te ții de lanțuri. Necesită o minimă atenție, sînt locuri mai periculoase în munții Făgăraș (vezi Custura Sărății sau alte zone mai mult sau mai puțin asigurate cu cabluri de susținere)

După ce am trecut de portița uriașului s-a mai stricat timpul, plafonul de nori a ajuns până la mine circulând în ceață. Totuși m-am încăpățănat și m-am dus pe lângă Vârful Arpașul Mic 2461 m până la Monumentul Nerlinger că doar erau sibieni de ai noștri poate chiar de o vârstă cu mama. Grozăvia s-a întâmplat în 30 iunie 1934 pe o vreme instabilă ploioasă (de ce nu mă duc pe Făgăraș în mai- iunie, măcar am învățat din greșeli) tinerii au alunecat și au căzut aproximativ 250 m, urât moment. Un articol despre refacerea monumentului se poate citi/viziona aici aradeanca.com/nerlinger-refacere

Întoarcerea a fost rapidă având în vedere plafonul de nori din această zonă și teama de a nu se schimba condițiile meteo în mai rău. Trecând din nou peste portița uriașului am observat că fenomenul meteo persistă doar în zona vârfurilor Arpaș dar nu și în căldarea Caprei. Am făcut câteva poze spectaculoase în care zona unde mă aflu este deasupra plafonului de nori, și la un moment dat zona unde se află complexul Piscul Negru este luminată de soare precum cu ajutorul unei veioze.

Ajuns din nou la Lacul Capra si avand o rezerva de timp la dispozitie am luat o hotărâre bruscă: pentru diversitate să nu mai cobor pe la Șaua Caprei ci să ocolesc toată Căldarea Bâlii si să cobor pe la Șaua Paltinul (marcaj dungă roșie, dungă albastră și cruce roșie). Bineînțeles că și durata dumeției s-a prelungit. Condițiile meteo au ținut cu mine am ajuns în parcare fix la ora 18.00 (după aproximativ 8 - 8,5 ore de mers) deja toată creasta vuia de vânturi puternice și era acoperită de nori, urmând ca a doua zi să fie una ploioasă și foarte friguroasă.

---

VIZUALIZĂRI: 369 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI