Ne vedem la Costineşti!

TIPĂREȘTE

Pe vremea mea :D, „Ne vedem la Costineşti! ” era salutul de despărţire al studenţilor la finele anului universitar. După ce treceai de obstacolul sesiunii de vară, indiferent dacă erai integralist sau rămâneai cu 1-2 „boabe” pe toamnă, urma o altă „sesiune”, cea de milogeli pe lângă părinţi ca să-ţi dea bani pentru o săptămână la Costineşti.

În tabăra studenţească puteai ajunge şi gratuit, cu condiţia să ai note mari şi/sau să activezi asiduu la UASCR (pentru AFA-iştii mai tineri, asta însemna Uniunea Asociaţilor Studenţilor Comunişti din România). Oricum însă, chiar dacă nu erai ăl mai merituos student, îţi puteai cumpăra bilet la un preţ absolut modic şi, cu banii de buzunar strecuraţi pe şest de mami (ca să n-o vadă tati) ;), aveai asigurată o vacanţă de vis!

De ce se înghesuiau studenţii să prindă un loc în tabăra de la Costineşti? Bineînţeles, din cauza atmosferei tinereşti, a petrecerilor de pe plajă cu chitare şi muzică folk (era epoca de glorie a Cenaclului Flacăra), a discotecilor în aer liber şi plimbărilor romantice sub clar de lună pe faleză. Costineştiul era locul unde se legau prietenii, locul unde te distrai cuminţel (comparativ cu ceea ce se întâmplă acum), locul unde cunoşteai oameni noi, te îndrăgosteai sau - uneori - te despărţeai în lacrimi de iubit/ă. :((

Toate astea se petreceau eheee! în anii de graţie una mie nouă sute şaptezeci :D, şi probabil că cei mai mulţi dintre voi ştiţi că în acele vremuri Costineştiul era „staţiunea estivală a tineretului”. Iar unii dintre voi sunt familiarizaţi cu Costineştiul actual.

Pentru ceilalţi însă, poate că următoarele informaţii se vor dovedi cândva utile.

Ştiaţi că…?

• Teritoriul localităţii Costineşti se suprapune pe vatra unei mici colonii greceşti (emporion) numită Parthenopolis, un oraş antic cu o existenţă de mai bine de un mileniu, de la portul elen din sec. IV î. Hr. şi până la oraşul din epoca romano-bizantină (sec. IV-VI d. Hr.). În anii 1960-70 situl, situat la cca. 250 m nord de punctul numit Pescăria, a fost cercetat, dar efectuându-se numai săpături de suprafaţă, după care arheologii l-au abandonat, concluzia trasă fiind că a fost în totalitate submers. Asta în ciuda unor descoperiri importante, precum o statuie a zeiţei Cybele sau trei locuinţe de perioadă elenistică.

• Pe vremea bizantinilor a purtat numele de Stratoni, apoi de Mangeapunar pe vremea turcilor.

• Începând cu 1840 satul a fost populat de aşa numiţii germani dobrogeni, care l-au numit Büffelbrunnen (Fântâna Bivolilor).

• În ultimul deceniu al sec. XIX devine proprietatea lui Emil Costinescu (1844-1921), economist şi politician, primar al Bucureştiului şi ministru de finanţe cu trei mandate la activ, care a cumpărat satul de la Vasile Kogălniceanu, fiul lui Mihail Kogălniceanu. De la acesta se trage numele localităţii, deşi în anii 1960 aceasta s-a numit pentru scurt timp Dezrobirea. »:(

• În 1949 începe amenajarea primei tabere de pionieri iar în 1956 se inaugurează tabăra internaţională a studenţilor, „Tabăra Albastră”, cu unele camere de lux rezervate comuniştilor străini, astfel că acelei părţi din staţiune i-a rămas de atunci porecla de „Golful francezilor”. Panglica a fost tăiată de nimeni altul decât Ion Iliescu.

• Staţiunea este situată la adăpostul capului Tuzla, în zona limanului Costineşti, la capătul unei văi lungi.

• În Costineşti există un lac, singurul de pe litoralul Mării Negre nealimentat din subteran, întins pe 7 hectare şi puţin adânc. Este separat de mare de coridorul de plajă şi are un grad de salinitate foarte ridicat, motiv pentru care s-a format un strat consistent de nămol folosit în tratamentul bolilor reumatismale. E utilizat însă şi pentru agrement (plimbări cu hidrobiciclete şi alte tipuri de ambarcaţiuni). Problema e că pentru a ajunge la plajă trebuie să ocoleşti lacul! :((

• La ultimul recensământ, Costineştiul număra peste 2.700 de suflete, însă capacitatea de cazare a staţiunii depăşeşte 60.000 locuri, aşa că socotiţi şi voi de câte ori se înmulţeşte populaţia pe perioada sezonului estival.

Simbolurile staţiunii

Epava

Dintre cele 13 epave de pe litoralul românesc, cea mai cunoscută este, fără îndoială, cea de la Costineşti. Evangelia, o navă comercială greacă aparţinând vestitului armator Aristotel Onassis, s-a scufundat în toamna lui 1968 la mică distanţă de ţărmul Costineştiului, căpitanul fiind convins că se află în vecinătatea portului Constanţa. Carena vasului a rămas blocată între două stânci în formă de V şi epava este perfect vizibilă de pe plajă. Din cauza costurilor prea mari de recuperare a fost abandonată în Golful francezilor, intrând ulterior în patrimoniul statului român şi devenind simbolul Costineştiului. Nimeni nu a murit în naufragiu, marinarii fiind salvaţi pe rând pe parcursul a trei săptămâni de către agentul angajat de proprietarul vasului. Nava era goală şi venise în România pentru a încărca marfă. Varianta vehiculată asiduu, cum că ar fi fost deliberat scufundată pentru a se încasa banii de asigurare (o practică altfel destul de comună), nu s-a verificat niciodată. Un lucru este însă cert: de-a lungul timpului, localnicii au „avut grijă” să-şi însuşească tot ce era de însuşit de pe vas. A, şi mai e o certitudine: odată la câţiva ani presa ne anunţă iminenta dispariţie totală în ape a epavei, care se încăpăţânează totuşi să rămână „în picioare”. :D

Mulţi tineri obişnuiau să înoate până la nava eşuată în partea de nord a staţiunii pentru a o cerceta îndeaproape, atraşi poate şi de legenda unor „comori” transportate de Evangelia. Acum salvamarii sunt vigilenţi şi nu te mai lasă să te aventurezi în larg, dar dacă mori de curiozitate poţi să te îmbarci pe „Foca mării”, o şalupă care pentru numai 10 lei de adult şi 5 lei copiii te duce până la epavă.

Obeliscul

În 1970, pe plaja care i-a preluat apoi numele a fost înălţată o sculptură ce a ajuns să fie cunoscută sub numele de Obelisc. A devenit un important punct de reper, loc de întâlnire a tinerilor şi gazdă a numeroase concerte şi alte tipuri de evenimente organizate pe plajă.

În anul 2005 Obeliscul a fost distrus de inundaţii şi, nemaiputând fi recuperat, s-a decis construirea unui nou monument, care a fost inaugurat în vara următoare. Acesta este mult mai solid, are 18,5 m înălţime şi cântăreşte 200 de tone. Este format din 6 piese concepute pentru a crea senzaţia de catarg cu pânze fluturate în vânt.

Discotecile în aer liber

Pentru o staţiune a tineretului, este de înţeles de ce punctele de maxim interes sunt locurile unde se bea şi se dansează. Costineştiul are destule cluburi, baruri, bodegi, berării, restaurante, crâşme şi cum veţi vrea voi să le mai ziceţi, dar cele mai faimoase locuri de distracţie rămân discotecile Ring, White Horse şi Tineretului, la aceasta din urmă fiind anunţat la data sejurului nostru un concert al Deliei. Le-am frecventat şi eu pe vremuri, acum n-aş şti să vă dau amănunte, însă am înţeles că sunt în continuare luate cu asalt iar timpanele mele serios avariate chiar şi de la 2 km distanţă (cam la asemenea depărtare se afla vila noastră) stau mărturie că DJ-ii îşi văd de treabă cu mare entuziasm. :(( Ca o babă înăcrită ce sunt ;), mă întreb cum de dorm nefericiţii care s-au cazat în apropiere, deşi, la cât de tare este dat volumul, toată staţiunea, din sud până în nord şi de la vest la est, adică hăăăt în largul Mării Negre, răsună de ritmurile obsesiv repetitive şi zguduitoare ale muzicii electronice. Parcă exista şi o reglementare cu privire la nivelul decibelilor. Reglementare pe care nu mă mir că n-o respectă nimeni... »:(

Cum arată staţiunea

Foarte pe scurt: de nerecunoscut.

Explicaţie: s-a construit enorm, mai ales vile şi pensiuni, dar şi minimarketuri şi restaurante, satul s-a extins spre nord, unde au răsărit în plin câmp hoteluri măricele de trei stele.

Descriere în trei cuvinte: aglomerată, zgomotoasă şi murdară. »:(

Dar să o luăm pe îndelete.

Prima remarcă: Costineştiul NU mai e staţiunea tineretului, categoria predominantă fiind, surprinzător pentru mine, cea a familiilor cu copii. Presupun că în weekenduri proporţiile se modifică din cauza afluxului de puştime, însă în cursul săptămânii aşa e cum vă spun. De ce vin părinţii cu copilaşii la mare taman în Costineşti nu aş putea să vă spun :-??; pe litoralul nostru există staţiuni mai potrivite pentru ei. Părerea mea!

Să încerc acum o descriere a Costineştiului.

Pe strada de intrare în sat, dar şi pe alte artere mai puţin circulate, vei întâlni localnici care agită chei ori mici pancarte cu textul „cazare”. Este puţin probabil să nu găseşti un loc unde să pui capul peste noapte. Strada aceasta de intrare în staţiune se opinteşte ce se opinteşte, pân’ ce se opreşte la un sens giratoriu. Drept în faţă este Parcul de distracţii, cu roata, maşinuţele de rigoare şi alte drăcovenii în varianta „soft”.

De aici, dacă o iei la dreapta ajungi în zona Schitu, partea mai liniştită a staţiunii, cu pensiuni în majoritate mititele, dar şi altele mai mari şi cu piscină în curte, printre care se strecoară câte un minimarket. Maşinile parcate pe carosabil îngreunează circulaţia, dar ăsta nu e un impediment major: oricum pietonii preferă şoseaua trotuarelor, aşa că deplasarea, fie ea motorizată ori per pedes, se desfăşoară cu viteza melcului şi „la buna înţelegere”. :D

Pentru a ajunge la plaja din această parte sudică trebuie să traversezi, ca de altfel în întreaga staţiune, calea ferată, după care te pomeneşti în faţă cu un indicator ce interzice circulaţia auto. Te afli la intrarea în Complexul Vox Maris Nightclub (a nu se confunda cu discoteca, deşi şi aici au muzici asurzitoare, dar au şi vile, restaurant şi piscină). Asta e, atunci hai să cotim la dreapta. Hopa! O barieră! :(( 10 lei intrarea/zi (tarif valabil în tot Costineştiul), bilet pe care îl poţi folosi intrând şi ieşind cu maşina de câte ori vrei, dar numai până la orele 22. Excepţie fac cei cazaţi la hotelurile din preajmă: cunoscutul Forum (niţel cam obosit, cu tencuiala căzută pe alocuri), Terasa Azur şi Costineşti Royal, unde am parcat şi noi de cum am ajuns şi înainte de a ne îndrepta spre Vila Foişor vezi impresii.

Direcţia: marea!

Şi... mare greşeală! :(( Plaja asta din sudul Costineştiului este formată din mici petice de pământ cu ceva nisip, plus multe pietre prinse ca într-o menghine de nişte golfuleţe altminteri spectaculoase, delimitate de stânci alunecoase acoperite de alge iar în alte locuri de stabilopozi de care apa se izbea cu furie. Oameni puţini pe plajă, coşuri de gunoi ioc! Pietre mari la ţărm, pietre mari şi în mare şi – bineînţeles – năucă fiind de căldură, mi-am uitat papucii speciali în portbagaj şi mi-a fost lene să mă duc după ei. Iar unde nu e cap, vai de picioare! =)) De bine, de rău, am reuşit totuşi să bifăm cele două băi, porţia de dimineaţă.

Pe faleza înaltă, imediat după Hotel Terasa Azur, am ochit resturantul Ştefan. Adrian s-a dus să studieze meniul, care i s-a părut acceptabil, aşa că am decis ca într-o seară să luăm cina acolo. Ceea ce am şi făcut, dar despre asta într-un review separat.

Terasa Ştefan are intrarea pe Strada Pescăruşului, pe care, mergând mai departe spre nord şi centrul staţiunii, am lăsat în stânga discoteca Ring şi Teatrul de Vară (unde era anunţată o şuşanea cu manelişti). Am trecut apoi pe lângă tarabe cu suveniruri, articole de plajă, colaci ungureşti, shaorme şi alte nimicuri. Unele tarabe erau cu obloanele trase, semn că afacerile nu mergeau prea bine. Aruncăm un ochi şi spre localurile cu „împinge tava”. Preţurile nu m-au entuziasmat: supă/ciorbă 6-7,50 lei; saramura de peşte (200 g) 13 lei; păstrăv (că tot suntem la mare), 17 lei. La capitolul mâncăruri gătite avem sărmăluţe dobrogene (alt semn de întrebare; ce-or fi având aşa special?) 10 lei sau tochitură dobrogeană 14,50 lei. Gheşeftul, după mintea mea, ar fi că mănânci repede, nu că ieşi mult mai ieftin cu banii... :D

În faţă se vede Obeliscul, dar cum vom avea ocazia să îl cercetăm mai îndeaproape, să revenim acum la sensul giratoriu şi Parcul de distracţii şi să cotim la stânga, către zona centrală şi nordică a Costineştiului, cea mai animată şi aglomerată.

Şi nebunia începe...

Prima gâtuire o luăm în plex la gară (staţia Tabăra Costineşti). Căci da, calea ferată trece drept prin mijlocul satului şi gara e taman acolo, aşa că maşini şi pietoni deopotrivă sunt nevoiţi să facă şi ei „o haltă”, aşteptând ca din vagoane să debarce puhoaiele de călători. :D Între timp însă, admir o cârciumă înspirat numită „La Barieră”.

Dă Dumnezeu şi trenul pleacă din gară (în fapt o coşmelie cu aspect de depozit, dacă n-ar fi cele două ghişee). Aglomeraţia de-abia acum se face simţită: lume ca la defilările de 23 August de pe vremuri şi trotuarele nu pot „înghiţi” atâta amar de popor, care se înghesuie pe carosabil.

În stânga este piaţa agroalimentară. Legume şi fructe la preţuri mai mari cu mult decât în Bucureşti: roşii 6 lei/kg, struguri 12 lei, piersici 8 lei, pepeni verzi 1,5 lei. La fel ca anul trecut la 2 Mai şi Mangalia vezi impresii, m-am întrebat şi aici cum se descurcă localnicii, căci ca turist vii şi pleci şi oricum, eşti în vacanţă, ştii dinainte că o să scoţi un purcoi de bani din buzunar. Dar localnicii, sărmanii de ei, cum procedează? :(( Mă gândesc că n-au toţi grădini de legume, că mai sunt nevoiţi să cumpere şi câte o cărniţă, un ouşor, ceva...

În fine...

Pe dreapta ne întâmpină voios bazarul, cu marfă din abundenţă şi de calitate cel puţin îndoielnică: tricouri, şepci, ochelari de soare, şlapi, costume de baie, găletuşe, lopăţele etc. etc. Cotim la dreapta pe Aleea Litoralului: aici e chiar mare pericol să te pierzi înghiţit de mulţimea ce se revarsă zi şi noapte.=)) Ziua pentru a ajunge la plaja din faţa Obeliscului, seara pentru promenadă. Plăcintării peste plăcintării (3 lei plăcinta, 1 leu covrigul), shaormerii peste shaormerii (12-18 lei, în funcţie de compoziţie şi mărime), baruri, pizzerii, tonete cu hamsii (5 lei porţia), calamari, bere (4 lei paharul), clătite, porumb şi tot ce-ţi mai poate trece prin minte. Se lucrează la foc continuu, aproape imposibil să rezişti tentaţiei de a cumpăra ceva, orice...

Ne strecurăm şi noi şi în final ne proptim la o terasă cu vedere spre Lacul Costineşti, după care mergem pe plaja de la Obelisc, nu atât pentru a pipăi monumentul, cât pentru a admira răsăritul de lună. Astrul e mare şi spectaculos, dar frumuseţea clipei e complet umbrită de intervenţia umană, constând din grămezile de gunoaie. :((

Nu, nu aici aveam să ne prăjim la soare, ci mai spre nord, în dreptul autoservirii Perla Mării de pe plaja Arruba, care n-are nimic exotic în ea în afara numelui. Se ajunge cotind la dreapta acolo unde un indicator te trimite către Hotel Veral, situat pe faleză şi în stânga căruia găseşti parcarea (10 lei/zi, aşa cum vă zisei deja). Şezlongurile 25 lei/zi, 30 lei vineri, sâmbătă şi duminică; umbrela 5 lei/zi. În caz că nu doreşti să cotizezi, cu mare greutate găseşti un loc unde să îţi întinzi prosopul, cel mai probabil cu nasul în pubelele aliniate la baza deluşorului =)) şi care după-amiaza sunt deja pline-ochi, în jurul lor ridicându-se semeţ mormane de gunoaie. Nici nu vreau să mă gândesc cum arată plaja în weekend...

Of, la noi ca la nimenea!

Noroc cu apa mării: cuminţică, limpezică şi căldicică atât cât trebuie ca să te răcoreşti. Iar în zona aceasta nu sunt decât vreo doi metri de pietricele la mal, apoi nisip şi o intrare relativ lină în mare. Că doar de asta am venit aici: să mă scald şi să ies din spuma mării precum Afrodita, ignorând puştimea cocoţată pe umerii părinţilor şi care alege să se arunce de acolo în apă taman în capul meu... :(( Căci dacă e înghesuială pe plajă, e şi în mare, nu-i aşa?

Concluzie: reclamele acelea în care vezi ape de un turcoaz ireal şi întinderi minunate de nisip fin punctate din loc în loc (dar mai răruţ, că-i mai drăguţ) de şezlonguri pe care El şi Ea se ung zâmbitori şi extaziaţi cu loţiuni de plajă cu grad de protecţie ridicat NU sunt filmate în România! Parol! ;)

În atare condiţii, ce face românul nostru pe plajă, în afară de bronzat şi îmbăiat? Se dă în bărci, normal, adică în tot felul de ambarcaţiuni, şi se pozează cu mascote din desene animate sau Pokemoni. Şi mănâncă şi bea. Are de unde alege: pe faleză, la numai câţiva metri de şezlongul sau prosopul tău, ai la dispoziţie tarabe cu langoşi (5 lei), clătite, plăcinte, hamsii, frappé cu îngheţată (10 lei, neaşteptat de bun!), bere şi... atenţie! mojito, la mare modă în acest an.

Bun, facem plajă, facem baie, acum hai să vedem ce mai e prin staţiune. Şi o luăm spre nord, unde ultima stradă la dreapta, mărginită de hoteluri noi, ne coduce către o altă plajă, micuţă şi mai sălbatică, semnalată sus de un stufăriş urât mirositor. E punctul numit Pescăria, în fapt locul unde pescarii îşi trag la mal bărcile după ce adună spre dimineaţă prada strânsă în năvoade. Eu rămân pe ţărmul înalt ca să fac poze cu epava, în timp ce Adrian coboară, acompaniat de mârâitul căţelului Tolea, pentru a sta de vorbă cu numitul Vasea, pescar lipovean din tată în fiu. E rost de niscai peşte proaspăt, că avem grătar la gazdă? Poate că dacă ne înfiinţăm pe la 6.30-7 dimineaţa şeful Volodea o să ne permită să cumpărăm nişte guvizi, hamsii ori zărgani, dacă au (şi avem) noroc. Dar un magazin de peşte nu găsim în Costineşti? Ce vorbeşti, dom’le, da’ unde te trezeşti?!! Du-te mata la cârciumă, acolo te poţi delecta cu doradă grecească din Egee, aici eşti la Marea Neagră! =))

Surprize, surprize!

Nu am plecat la Costineşti cu foarte mari speranţe, a fost mai mult un moft, un dor de mare şi atât.

Mă aşteptam să fie multă lume, dar nu aşa mare aglomeraţie!

Mă aşteptam să fie muzici, dar nu date la maxim la ora 2 noaptea!

Mă aşteptam să fie gunoaie, dar nu atâtea! Despre nesimţirea turiştilor nu mai încape vorbă, e principala cauză a dezastrului, dar autorităţile locale au şi ele partea lor de vină şi nimic nu mă poate convinge de contrariul. Curăţarea plajei noaptea nu e de ajuns. Trebuie curăţate şi spălate străzile şi udate aşa-zisele spaţii verzi, care în fapt arată ca nişte pârloage cu iarba uscată de secetă, trebuie amplasate mai multe coşuri de gunoi şi amendaţi proprietarii de buticuri, cârciumi şi tonete care lasă în urma lor mizerie. Şi trebuie mărită plaja! Nu poţi acorda cu nemiluita autorizaţii de construcţii de vile şi hoteluri fără să te gândeşti unde naiba se duc turiştii să facă plajă şi baie...

Costineştiul arată neîngrijit – ăsta e cel mai blând termen care l-ar descrie. Un sat-staţiune dezvoltat haotic, extins peste măsură şi fără niciun plan, murdar, înghesuit şi zgomotos până în cele mai îndepărtate colţuri ale sale. »:(

Un loc unde eu una nu o să mai calc!

*****

După acest final apoteotic (care îi va deranja probabil pe colegii AFA-işti trăitori pe litoralul românesc, deşi – desigur – nu asta am intenţionat), haideţi să ne destindem un pic cu o melodie veche, nu chiar de când lumea, dar pe aproape (din 1960, când până şi eu eram copil :D): „Chemarea mării”, în interpretarea Margaretei Pâslaru. Cei care nu au auzit de această cântăreaţă n-au decât să o caute pe google, eu mă limitez la a spune că vocea ca vocea (îi cam lipsea), dar era frumuşică foc şi se îmbrăca cu foarte mult bun gust.

Webmaster, rog ataşaţi următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 5272 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI