În foişor la Costineşti

TIPĂREȘTE

Test grilă

Întrebare: Ce caută doi babalâci la Costineşti, staţiunea tineretului? :D

Răspuns:

a) Au venit aşa, de-ai naibii, ca să ridice semnificativ media de vârstă pe plajă

b) Sunt nişte nostalgici incurabili şi au dorit să retrăiască câteva momente frumoase din tinereţea lor de mult apusă

c) Nu au găsit în alte părţi de pe litoralul nostru cazare la preţuri convenabile pentru bugetul lor de pensionari şi pentru care, colac peste pupăză, gazda să fie dispusă să taie factură şi chitanţă

Răspuns corect (aşa cum aţi ghicit deja, desigur): c).

Epopeea dibuirii domiţiliului temporar

Pe la sfârşitul lui iulie, total acablată de căldura sufocantă şi dezesperată că până la sejurul din septembrie din Grecia mai e cale lungă, mi-am zis că e momentul să valorific un voucher de 300 lei – bani stabilizaţi – câştigat anul trecut cu mare trudă pe baza voturilor voastre, dragi colegi (mersi fain! :*). Deci hai la mare, la soare (dar fără fetiţe goale), pe ţărmul autohton al Mării Negre. Şi m-am pus pe căutat pe booking şi pe nişte site-uri de pensiuni turistice.

Prima opţiune: Mamaia Nord, că tare mai eram curioasă să văz şi eu, ca tot românul imparţial, ce-o fi aşa de minunat cu locul ăsta de i-a mers buhu’. Mă uit pe poze: ce să zic, arătau bine, camere mari, cu tot confortul, vilele ba mai grupate, ba mai în câmp, în mijlocul bălăriilor şi cu o potecă modestă de pământ care părea să ducă după un mers săltat de vreo juma’ de oră, până la plajă. Hm... de ce nu există un emoticon cu scărpinat în cap?!! A, uite-l :-??. Locaţia ca locaţia, dar hai să vedem preţul. Nimic sub 300 de lei dubla pe noapte. Scump! Dincolo (în Grecia) era mai ieftin! :D Aşa că zic pas.

A doua opţiune: Eforiile. În capul meu pătrat adăsta imaginea unor case cu duşumea din lemn straşnic frecată cu terebentină înţepător mirositoare, cu paturi tari şi aşternuturi răcoroase şi aspre de la apretat, curţi mari cu flori şi cu WC-ul mai codit printre caişii de pe lângă gard şi mese lungi pe care mama şi mătuşa aşezau la prânz ditamai castronul cu salată de roşii bune, tocmai smulse din grădina gazdei. Stai aşa, asta se petrecea de mult, tare de mult, pe când puricele se potcovea cu 99 de ocale, adică în copilăria mea. :D Acum în Eforii nu mai sunt case, le zice vile şi pensiuni şi au tot ce-ţi pofteşte inima: baie privată, TV LCD cu diagonală mare, unele chiar şi AC. Stau bine şi la capitolul preţ: 80-100 lei pe noapte. Bun! Înşfac telefonul şi mă pun pe sunat: aveţi o cameră dublă, 3 nopţi, de pe 16 august? Avem. Cât costă? O sută. Îmi daţi factură şi chitanţă? Nu pot, suntem particulari şi n-avem chitanţier, depunem declaraţie la primărie.

Au! Cum adică sunt particulari? Doar nu-mi închipuiam că sunt firmă de stat! Dar din moment ce depun declaraţie, se cheamă că sunt pe bune, adică funcţionează legal, caz în care ar trebui să poată să-ţi elibereze o dovadă scrisă cum că AiFostAcolo, nu-i aşa? Poate mă lămuriţi voi cum vine chestia asta cu „particolerii”, că pe mine nu mă duce capul. :-??

În fine, ce s-o mai lungesc, după vreo 10 telefoane date la varii pensiuni din Eforii, soldate toate cu neputinţa primirii unei facturi doveditoare, mă las păgubaşă.

A treia opţiune: oriunde pe litoral unde găsesc o dublă cu balcon, baie proprie, frigider şi TV (e Olimpiada de la Rio!) la un preţ în jur de 100 lei pentru care să îmi dea factură şi bon fiscal.

Mai mult într-o doară, dar şi pentru că fiul nostru tocmai se întorsese de acolo după un weekend prelungit, mă uit pe booking la cazări în Costineşti. Şi bingo! Vila La Foişor, 100 lei/noapte, cameră cu tot dichisul cerut de mine, bucătărie comună (asta mai văzusem anul trecut la 2 Mai la Vila Romeo vezi impresii, plus curte cu grătar. Amplasament cam depărtişor de atracţiile staţiunii, dar cu atât mai bine – va fi linişte...

OK, fac rezervarea pe booking (dintr-aceea fără penalizare pentru anulare), primesc confirmarea pe mail cu tot cu numărul de telefon al pensiunii şi sun. Îmi răspunde doamna Ecaterina – mă lămuresc cu ea că vreau cameră dublă bla-bla-bla, dar nu la mansardă (despre care citisem că e sufocantă), şi o întreb de factură. Sigur, nicio problemă, zice ea, doar că trebuie să achitaţi un avans. Asta e, ce să fac? Plătesc avansul de 100 de lei, îmi confirmă că l-a primit şi cu trei zile înaintea plecării telefonez încă o dată, ca să mă asigur că rezervarea mea nu a ajuns, Doamne fereşte!, la coşul de gunoi. Dar nu, totul e în regulă, doamna Ecaterina mă informează că, în caz că ajung devreme şi vreau să mă arunc mintenaş pe plajă, pot lăsa bagajele la vilă chiar dacă nu e gata pregătită camera.

Aşa că pe 16 august, într-o zi de marţi fără ceasuri rele şi imediat după minivacaţa de Sf. Maria când tot românul hop şi el la mare (c-aşa suntem noi, înotăm împotriva curentului :D), pornim la drum cu noaptea-n cap. Mi-e aşa de dor să fac o baie-n mare!

Vila

Vila La Foişor (a nu se confunda cu Complexul Turistic Foişor) este situată în sudul staţiunii (în Schitu), pe Strada Radarului nr. 66. Venind dinspre Bucureşti pe E87 (şoseaua de ţărm), se coteşte la stânga urmând indicatorul de Costineşti, se intră în localitate iar strada pe care se află vila este a treia la dreapta.

Vila se află chiar în capătul străzii, după ea mai urmează o singură casă şi ultimii 20-30 m din stradă, adică după intersecţia cu Izlazului sunt neasfaltaţi – e un drum de ţară cu pământ şi pietre. Gazda noastră avea să ne spună că aşteaptă de 3 ani asfaltarea şi era nemulţumită din cauza prafului. În faţă mai e o uliţă perpendiculară şi tot neasfaltată care duce spre calea ferată iar după ultima vilă de pe stradă la stânga se face o altă uliţă cu pământ pe jos. Se pare că sunt noile adăugiri la zestrea, şi aşa impresionantă, de vile şi pensiuni din Costineşti.

Important e că pentru parcare este loc suficient în stradă şi, fiind în mijlocul săptămânii şi camerele neocupate în totalitate, ne-am lăsat maşina fără probleme drept în faţa casei. De la balcon aveam să admirăm pârloagele din dreapta pe care păşteau alene nişte vaci şi să ascultăm dimineţa ciripit de păsărele iar noaptea ţârâitul greierilor. Atmosfera rurală idilică nu ne-a deranjat, chiar dimpotrivă, singurul lucru de mare mirare fiind pentru noi faptul că noaptea am putut urmări „live” prestaţiile DJ-ilor, în ciuda faptului că de la vilă până la Hotel Forum, ăl mai sudic de pe plajă, sunt 2 km iar până la plaja Arruba, cea pe care am frecventat-o, nu mai puţin de 4 km. =)) Faptul că vila s-ar afla „la mai puţin de 15 minute de mers pe jos de plajă”, aşa cum sună prezentarea de pe booking (unde, apropo, scorul de 6,9 e totuşi nemeritat în opinia mea) nu prea se verifică. În primul rând pentru că fâşia de pietre din faţa hotelului Forum nu prea se încadrează la categoria „plajă”. Dar chiar şi aşa, cele 15 minute la care se face referire ar trebui parcurse în pasul ştrengarului, şi nu în mersul piticului, specific bătrâiorilor... :D

Hai că m-am luat cu vorba!

După o primă porţie de bălăceală în mare, ne-am prezentat pe la orele 2 trecute fix la pensiune, unde am fost întâmpinaţi de doamna Ecaterina, care auzise scrâşnetul roţilor pe pietre şi venise să ne deschisă poarta. După primele politeţuri ne-a înmânat cheia, care avea ataşată şi o bucată dintr-aceea de plastic de care am şi eu la bloc şi o pun în locul desemnat de lângă uşă ca să deschid porţile raiului... Nu mă întrebaţi cum se cheamă acest dispozitiv minunat, că nu ştiu. :-?? Ne-a mai dat şi o hârtiuţă pe care era scrisă parola de internet, fără a ne lua bani în plus pentru utilizarea acestuia, cu toate că pe toate site-urile era menţionat că internetul costă 3 euro/zi. Am apreciat faptul şi, că tot veni vorba, netul a funcţionat ireproşabil.

Curtea din faţa intrării avea în dreapta o mică cişmea pentru spălat picioarele la sosirea de pe plajă, plus copaci şi o boltă de viţă de vie umbroasă. Imediat deasupra intrării a fost montată firma Vila La Foişor**, care este luminoasă, aşa cum aveam să constatăm în acea seară. Chestie utilă pentru cei veniţi abţiguiţi de la discotecă, pentru ca nu cumva să se rătăcească prin metropolă... =)) Şi tot pentru uzul musafirilor întârziaţi, lumina se aprindea în curte şi pe scara interioară cu un mecanism dintr-acela cu senzori de mişcare.

Dar să revenim în curte, pentru că ceea ce urmează e important: foişorul! E vorba de bucătăria cu terasă, totul confecţionat din lemn, şi cu ghivece cu muşcate, situată în stânga corpului de clădire. O bucătărie complet utilată, cu 2 aragaze, frigider, grătar, tacâmuri, veselă şi toate ustensilele necesare pentru pregătirea meselor, plus o masă lungă, de vreo 16 persoane, şi alte trei mai mici, fiecare cu scaunele aferente. A, şi să nu uit, un TV cu ecran mare şi câteva decoraţiuni, dintre care mi-a atras atenţia una cu citate din Maica Tereza din Calcutta (vezi foto): „Imnul vieţii: Viaţa e o şansă – nu o lăsa să se piardă! ” Bun îndemn! Foişorul ăsta face toţi banii: e locul unde poţi socializa cu ceilalţi locatari sau – şi mai bine – cu prietenii, în caz că ai venit în grup.

Şi tot pentru activităţi în aer liber, în grădină am remarcat şi un balansoar, un leagăn, un tobogan mic pentru copii, plus nelipsiţii pitici. Iar un al doilea spaţiu de socializare se află la etaj: este o terasă acoperită, cu câteva mese şi scaune, unde se poate sta la un pahar de vorbă, un tabinet sau un şeptic, ba chiar se poate şi dansa.

Cu alte cuvinte, dotări excelente pentru grupuri.

Mai adaug că vila e mărişoară – are etaj şi mansardă şi în total 20 de camere, majoritatea duble, dar şi câteva triple.

Camera

Ne-a fost repartizată camera 16, cu vedere la stradă şi mare (vorba vine, la orizont se zărea o fâşie albastră). Orientarea spre est e şi nu e bună: dimineaţa, deja de pe la 8 soarele dogorea aşa de tare încât cafeaua am băut-o şi afară şi înăuntru (de fumat, am fumat numai pe balcon însă!). În schimb, după ora 12 camera intra în umbră, aşa că ne-am putut face siesta la răcoare. Precizez că vila nu dispune de aer condiţionat, dar chiar nu i-am simţit lipsa.

Încăperea e suficient de mare (vreo 14 mp, aş zice) pentru a te putea mişca în voie, însă la capitolul mobilier cam scârţâie. Nu, nu patul e cel care scârţâie :D, dimpotrivă, e unul matrimonial mare şi cu saltea bună şi lenjerie proaspăt spălată, care includea o pilotă subţire de care ne-am folosit în prima noapte, când a fost mai răcişor afară.

Patul era încadrat de două noptiere cu veioze (una fără bec). Mobilerul mai includea un dulap cam mic şi fără spaţiu pentru umeraşe, aşa că am pus acolo hainele împăturite aşa cum le scosesem din geantă. Noroc că erau cuiere şi că nu căraserăm prea multă îmbrăcăminte după noi, având în vedere sejurul de numai 3 nopţi.

Televizorul cu ecran plat promis pe site-uri s-a dovedit a fi un Vortex vechi şi fără telecomandă =)) care prindea vreo 10 posturi şi atât, însă din fericire printre ele se numărau şi preferatele noastre. La fel, frigiderul era în fapt un minibar care, ca orice minibar, nu răcea suficient de bine, motiv pentru care am fost nevoiţi să ne depozităm carnea în frigiderul din foişor, demers soldat cu un necaz despre care o să vă povestesc mai încolo. În cameră nu exista masă, ci doar un scaun din plastic cu spetează spartă.

Baia era şi ea mare, cu cadă puţin ruginită dar curată, fără perdea dar înălţată. Apă caldă la discreţie, geam (amănunt foarte important), cuier, prosoape foarte pufoase şi de un alb imaculat iar drept consumabile am primit hârtie igienică şi un gel de duş. Fiind o locaţie în sistem self-catering, nici nu mă aşteptam la altceva.

Balconul în schimb ne-a dezamăgit. Ghivecele cu muşcate nu compensau lipsa spaţiului şi a mobilierului. Aşa că ne-am orientat: am scos afară scaunul şi masa pe care era aşezat televizorul, pe care l-am proptit pe minibar, iar de pe terasa mare de la etaj am mai adus încă un scaun. Şi uite aşa am încropit locul de luat masa şi sorbit o cafea, o bere, un vinişor. Un loc foarte înghesuit însă. Un minus şi pentru absenţa sforii de atârnat costumele şi prosoapele de plajă; noroc că fiind prevăzătoare din fire, venisem echipată. În schimb, un mare plus pentru uşa cu plasă împotriva ţânţarilor: chiar nu am zărit picior, pardon aripioară :D din această insectă scârboasă.

Despre curăţenie, ce să zic? Aparent totul era în regulă dar micile detalii fac diferenţa, nu-i aşa? Când Adrian a ridicat televizorul am văzut că masa pe care fusese aşezat era plină de praf, pe care am fost nevoită să-l şterg înainte de a o scoate pe balcon.

Ne-au furat mâncarea! :((

Şi acum urmează povestea promisă.

În a doua zi am cumpărat de la un supermarket un pachet cu 4 cefe de porc şi un altul cu 18 mici, asta pentru că eu voiam ceafă iar Adrian avea poftă de mici. Am hotărât să le împărţim în două şi jumătate din cantitate să o pregătim în ziua următoare.

Zis şi făcut! La prânz ne-am înfiinţat în foişor cu toate cele de trebuinţă: Adrian s-a ocupat de grătar iar eu am făcut salata şi am prăjit cartofii. Alături, doi băieţi de până în 30 de ani preparau paste bolognese. Am mâncat pe cinste şi la final am dus restul de cefe şi mici în frigiderul din foişor, de teamă să nu se strice în minibarul din cameră.

În ziua următoare, surpriză: carnea dispăruse din frigider! Ne fusese furată până şi sticla de ulei (începută). Să fi fost băieţii cu pastele? N-am idee...:-?? Am ezitat s-o informez pe gazdă şi până la urmă am decis să n-o facem; nu era ea vinovată de nesimţirea unor locatari, dimpotrivă, se purtase cu multă amabilitate şi de fiecare dată când ne intersectam ne întrebase dacă totul era în regulă şi aveam nevoie de ceva.

Tragem linie şi scădem...

Asta era o vorbă a profului meu de mate din şcoala generală; o rostea indiferent de operaţia de aritmetică ce urma şi se referea, evident, la scăderea notei, plecând din 10, pe măsură ce tu, biet şcoler intimidat, te fâstâceai, te nevrozai şi comiteai o eroare după alta... Sadic, pe bune! :D

Aşadar, dacă aţa vă trage neapărat spre Costineşti, eventual într-un grup cu alte familii cu sau fără copii, dacă vă doriţi măcar un dram de linişte şi intimitate într-o staţiune altfel extrem de zgomotoasă, dacă preferaţi să vă pregătiţi singuri masa şi să o luaţi într-un foişor, dacă (trăgând linie şi scăzând din 10) nu sunteţi deranjaţi de mici amănunte precum lipsa mesei în cameră şi a oricărui mobilier pe balcon, atunci această vilă va fi pe placul vostru!

Webmaster, „just for fun”, rog ataşaţi următorul videoclip: youtube.

---

VIZUALIZĂRI: 2228 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI