EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Dacă mă întreba cineva acum câteva luni i-as fi spus că sunt un mare cunoscător al Munților noștrii, pe care i-am bătut în lung si lat. Numai că vorba aia, realitatea bate filmul. Abia acum cu pandemia asta nenorocită, am redescoperit muntele și mi-am dat seama cât de puțin cunosc din el.
Pentru această tură am ales un traseu „ușor” de numai patru-cinci ore, dus întors prin munții Făgăraș și anume o tură până la Fereastra Zmeilor. Am pus ușor între ghilimele, pentru că s-a dovedit a nu fi chiar așa, ușor poate doar prin prisma timpului parcurs. Pentru noi, încă niște începători din pricina lipsei de antrenament, ni s-a părut un traseu de categorie medie. În fine depinde foarte mult cine-l cataloghează, pe traseu firește! =))
Am plecat dis de dimineață din București. La ora șase dimineața deja ne încadram pe autostrada A1. Traseul a fost Bucureți-Pitești-Curtea de Argeș-Transfagărășan.
Deoarece am ajuns destul de devreme nu era aglomerație pe Transfăgărășan. În schimb la întoarcere a fost crimă și pedeapsă, parcă eram undeva prin centrul Bucureștiului, la o oră de vârf. Ca să trecem de Vidraru ne-a trebuit mai bine de jumătate de oră. Dar asta-i altă poveste. Să revenim la oile noastre.
Am trecut de barajul de la Vidraru, apoi și de Piscul Negru și am oprit în fața cabanei Capra. Accesul se face după ce treci de o barieră și un indicator, care ne aduce aminte că e un spațiu privat. Din fericire nu ne-a întrebat nimeni de sănătate.
Am parcat în fața cabanei și ne-am echipat corespunzător, pentru drumeția ce urma să înceapă. Citisem de-acasă că de la Cabana Capra se face dreapta pe Transfăgărășan, pe care se merge preț de un kilometru jumate și apoi ar trebui sa fie un indicator cu triunghi galben.
Pe marginea șoselei erau instalate multe corturi. Fiecare petec de iarbă unde s-ar fi putut instala un cort era deja ocupat. Deja, cu toate că era doar 9 dimineața începuseră să sfârâie grătarele. Bagă românii la carne în ei!!! Mai mult la întoarcere era deja mare veselie, aproape la fiecare grup de corturi răsunau manelele. Off, off, inima mea!
Cu ochii la ei, am trecut de semnul, care ne indica intrarea de pe traseu. Și am tot urcat pe Transfăgarășan, mai bine de trei kilometri. Prin jur chiar nu aveai pe cine întreba, că nu erau oameni ai munților, așa că am apelat la gps, care ne-a indicat foarte corect că am luat-o în direcția greșită. Ups!
De voie, de nevoie ne-am întors din drum. A făcut bine la miscare, dar ne-a tăiat un pic din elan. Am început urcarea doar după ce am parcurs trei kilometri suplimentari, în plus fața de primii 1,5 kilometri.
În fine, nu ne-am necăjit prea tare, doar ieșisem să facem mișcare. Până la urmă ne-am încadrat pe traseul corect. Urcarea începe destul de lin, pe un drum forestier, până ajungem la o stână. Unii au urcat cu mașina până acolo, au mai furat din start. Oare de ce?
După stână urma un râu învolburat, despre care citisem că nu ai pe unde travesa, fără să te uzi la picioare. Din fericire pentru noi râul învolburat nu era decât un pârâu anemic, din pricina secetei prelungite de la noi din țară.
După ce am trecut si de acest hop a început urcușul adevărat. Era destul de abrupt, norocul nostru este că onor cărarea șerpuiește și nu suntem nevoiți să atacăm frontal muntele.
Pe traseu mai erau ceva grupuri de turiști, grupuri de iubitori ai muntelui. Și mai bine pregătiți ca noi, dar și fără nicio experiență și neechipati corespunzător. Unii ne-au depășit, pe alții i-am depășit noi cu ritmul nostru de melc. Eu pe un traseu de genul ăsta încerc să-mi păstrez rittmul, cât de încet aș merge. Și nu-mi plac opririle lungi și dese și nici nu-mi place să mă așez jos, pentru că greu mă mai ridic.
Noi eram jos cât un grăunte de nisip, iar munții se înălțau semeț în jurul nostru. Vremea era superbă, iar vizibilitatea maximă. La un moment dat observ niste furnici (oameni) pe creastă și îi spun soției că acolo trebe să ajungem și noi. Tocmai acolo? Hehehe îi răspund, bine că se vede unde e finalul, pentru că de obicei pe munte nu ai această posibilitate, treci peste multe văi și creste, până ajungi la obiectivul propus.
După ce am reușit să urcăm pintenul, am ajuns la refugiul Salvamont Fereastra Zmeilor situat la altitudinea de 2068 de metri. Aceasta este o construcție relativ nouă, care se prezintă relativ decent. E un loc unde te poti adăposti în caz de vreme nefavorabilă. Am trecut pe lângă el, dar nu am intrat. Erau deja niște turiști acolo. Priveliștea de la refugiu este de nota 10 plus. Este o zonă foarte frumoasă și în orice direcție te-ai uita, simțurile îți vor fi încântate de frumos. Chiar lângă refugiu am făcut un mic picnic la întoarcere. Lângă noi era și un cioban cu turma lui de oi și cu ciobăneștii aferenți. Contrar așteptărilor, de data asta nu m-au impresinat ciobăneștii, care erau foarte cuminți, ci mioarele care erau grase și frumoase, dintr-o rasă pe care nu am mai văzut-o la noi în țară.
De la Refugiu Salvamont se spune că mai ai de urcat cam 20-25 de minute. Nu este mult, doar că este destul de abrupt. Sus la Fereastra Zmeilor deja era o adevărată sesiune de poze. Care mai de care încerca să-și facă poza ideală.
N-aș putea să spun cu chiu cu vai, ci doar cu ceva eforturi suplimentare, am răzbit și noi și am ajuns pe creastă. Până la Poarta Arpașului și la Fereastra Zmeilor ne-am bucurat de priveliștea de vis, cum numai în munții Făgăraș ai putea găsi.
Ne-am găsit și noi un locșor pe creastă, de unde am admirat întreaga zonă în unghi de 360 de grade. Evident că am făcut și ceva poze. La doi pași de noi era și zona denumită „La trei pași de moarte” , dar sincer nu am avut curiozitatea să o încercăm.
De aici drumul ducea ori spre cabana Podragu ori spre cabana Bâlea Lac și lacul Capra. Doar pentru noi însemna capăt de drum. Majoritatea care se odihneau la Fereastra Zmeilor erau motagniarzi adevărați sau munțomani cum li se spune mai nou. Erau super echipați și mulți se ocupau si cu alpinismul. De altfel m-am întâlnit cu o ghidă din București, pe care în paranteză în București nu o întâlnesc. Aceasta urma să urce pe creasta cea mai înaltă și de-acolo să coboare în rapel. Nu pot decât să mă înclin în fața ei si a prietenilor ei.
Am așteptat până s-a eliberat un loc la Fereastra Zmeilor și m-am dus și eu cu BaLaura mea să facem și noi niste instantanee fotografice, pe repede înainte că stăteau și alții după noi.
După aproximativ jumătate de oră de admirat împrejurimile am pornit înapoi spre mașină. Am mers catinel si am ajuns în jurul orei 15. Deci cu tot cu încurcarea drumului si cu pauzele aferente, traseul nostru a durat șase ore. A fost o mișcare binevenită în care ne-am încărcat bateriile pentru o nouă săptămână de muncă. Ce-i mai bună decât o odihnă activă?
Ca o bilă neagră, la coborâre erau o gașcă de cetățeni arabi, ce coborau de pe munte cu muzica arabească dată la maxim. Nu știu sincer de unde veneau, pentru ca nu i-am întâlnit sus și nici nu știu ce căutau aici. Deasemenea jos la șosea era un nor de fum de la grătare și muzică ambientală, renumitele manele. Stau drept și mă întreb de ce or mai veni oamenii ăstia la munte??? În loc să se bucure de natură, de susurul apei de izvor ori de ciripitul păsărelelor ei o dau doar pe băutură, potol cât cuprinde plus manele. Și cân ajung acasă, îi întreabă cineva cum a fost la munte? Superb, liniște, aer curat...
Închei cu o vorbă ce nu-mi aparține: Dacă spărtura aceasta spectaculoasă e fereastra, pesemne că Făgărașul e întreg castelul. Iar tu, firește, te crezi zmeu.
P. S. Titlul e doar un joc de cuvinte. Cunoscuții știu cine-i Balaurul
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Priveliștea este absolut senzațională. O să vedeți mai mult în pozele pe care o să le atașez.
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
aer curat, liniste, natură, bonus un pic de mișcare, ce poate fi mai frumos?
Trimis de robert in 22.08.20 11:39:20
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL FĂGĂRAȘ.
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (robert); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
rog https://www.youtube.com/watch?v=Fk3V9uyZQdQ&list=RDQMt3MxEj8mTiA&start_radio=1
mersifrumos!
Salutare!
Cum? BaLaura? Mi-e milă de tine, Robert, o să mai vezi tu mâncare caldă, spălat și călcat vreo lună de-acum încolo...
Lăsând gluma la o parte, trebuie să menționez că ai scris un review frumos despre munte, adică exact pe sufletul meu, iar fotografiile sunt superbe.
Și noi am făcut fotografii cu simpaticii măgăruși, dar pe Transalpina, lângă Stâna Ștefanu, sunt obișnuiți cu turiștii.
Numai gânduri bune!
@Safta Radu: știi care e norocul meu? Este vară și prefer mâncarea rece!
Mulțumesc frumos pentru vizită și pentru comentariu. Mă bucur tare mult că ti-a plăcut povestea mea.
P. S. dacă ai plăcerea uită-te la toate pozele. Peisajele sunt de excepție! Fotograful doar a apăsat pe buton. Toate bune și vouă!
@robert: Felicitări pentru articol dar mai ales pentru drumeție!
Fotografiile sunt minunate!
Frumoasă destinație, vom merge și noi pe acolo când s-or mai rări drumeții. Zona este foarte aglomerată dar și foarte frumoasă.
Încercăm deocamdată să nu urcăm pe mult căutații munți Bucegi, Făgăraș, Retezat, Parâng.
Am luat-o în partea nordică a țării prin M-tii Călimani, Ceahlău, Rarău, Giumalău, Trascăului.
Călătorii/drumeții plăcute!
@robert: BaLaura ta sigur apreciaza apelativul la adevarata lui valoare, tu esti capul familiei, dar ea este gatul .
O minunata drumetie si ma bucur sa citesc anul acesta despre atat de multe locuri frumoase si sa vad niste poze superbe, incat daca toate astea ar fi puse intr-un ghid cred ca ar fi cea mai buna reclama facuta muntilor nostri.
Or fi peisajele minunate si tu doar cel ce apasat pe buto, dar ai stiut cum sa o faci.
Felicitari, votat cu mare drag.
Balaure! M-am nimerit cu superbonusul. Adica tu de fapt, am vazut ca scrie ceva mare cu risu, am crezut ca e un jackpot, dar era SB.
Misto plimbare de dificultate medie, zici tu, asa sa fie! Deja te dai tot mai des la Fagaras, de data viitoare te rog sa nu te mai autointutulezi ""incepator"".
Drumetii si destinatii de vis! Numai de bine! ????⛰????????????
@Dana2008: într-adevăr a fost o tură frumoasă cu niște peisaje de excepție! mulțumesc frumos pentru vizită și pentru aprecieri.
Nici nouă nu ne place deloc aglomerația, dar pentru noi bucureștenii nu sunt prea multe opțiuni în relativa apropriere, pentru ture de-astea de-o zi! Si mie mi-ar plăcea să merg în munți mai puțin cunoscuți și umblați, dar asta o las pentru viitor!
Felicitări și pentru voi că țineti steagul sus si ieșiți atât de des în natură și în drumeții!
@mishu: foarte tare constatarea ta: tu esti capul familiei, dar ea este gatul .
într-adevăr sunt multe locuri frumoase rău prin țara asta, iar astea mai greu accesibile publicului larg sunt și mai puțin cunoscute.
Singurul lucru pozitiv la pandemia asta este că oamenii în general și noi în mod special ne-am întors la natură!
Mulțumesc frumos pentru vizită și comentariu!
@Dan&Ema: hai să-ti spun ceva, așa ca de la balaur la balaur: începători nu suntem, doar vârsta și lipsa antrenamentului ne trădează. Plus ghiozdanul suplimentar, față de acum 30 de ani. Dar nu ne plângem, merem înainte, cât și cum vom putea!
Mulțumesc frumos pentru vizită si comentariu.
P. S. Măcar acum nu mai poți să râzi de mine, că e doar gura de mine!
@robert:
Balaure! Dpdv al redescoperirii cararilor de munte suntem cred din aceeasi oala. Si e fain ca avem amintiri cu rucsaci de 30 kg, cort, cabana si cantece de tabara...
Si e tare fain ca am repornit si unii si altii pe carari si ca ducem atat de bine!
Tot inainte! Numai de bine! ????
@Dan&Ema: bine punctat Balaure! Toate bune si ție!
@robert: Abia ce m-am intors din Fagaraș unde am trecut și pe le zmei pe acasă, dar nu era nimeni. Frumoase locuri, le-am admirat ori de câte ori am trecut. Cred că am cateva zeci de poze de la Fereastra Zmeilor făcute in plimbările mele pe munte. Frumoasă și Balaura . Văd că incepi să mergi tot mai des pe munte, ceea ce este foarte bine. Felicitări, ție și Balaurei!
@Mika: mersi frumos pentru aprecieri. Venite de la tine, un adevărat om al muntelui (o capră neagră după unele păreri ) acestea valorează dublu. Ai si mult timp liber, dar și o energie de invidiat. Bravo, mă înclin.
Am văzut că ai fost la mitingul de pe vârful Moldoveanu!!! Nici muntele nu mai e ce era!!! Trăim vremuri tare ciudate. Dacă nici pe munte nu mai poți să te refugiezi........
@robert: Timp liber nu am așa de mult, eu plec pe munte de obicei la sfârșit de săptămână. Acum am fost in concediu și, pentru că nu am mai putut să plec pe alte meleaguri am rămas aici pe munți . Eu am fost duminică pe Moldoveanu și nu era deloc așa multă lume.
@Mika: vroiam să-l atac și eu anul ăsta pentru prima oară în viața! Acum sunt cam în dubiu, nu suport aglomerația! Știu că ideal ar fi în cursul săptămânii, doar că și eu sunt cam prins în perioada asta!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2024 Răsărit de soare pe Vârful Moldoveanu — scris în 22.09.24 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2024 Brândușele de sub Fereastra Mare — scris în 09.04.24 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2024 Lespezi Reloaded — scris în 10.02.24 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2023 Nebun de alb pe Vârful Lespezi — scris în 02.02.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2022 De la vest spre est, pe Creasta Făgărașilor — scris în 25.09.22 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2021 La lumina lunii spre Barcaciu și cu soarele spre Platoul Scărișoarei — scris în 14.04.21 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2021 Bârcaciu — scris în 05.06.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ