ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 23.07.2020
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 29.12.11
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
JUL-2020
DURATA: 1 zile
Cuplu
2 ADULȚI
Raport PREȚ/CALITATE:
EXCELENT

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 18 MIN

Dincolo de nori pe Vânătoarea lui Buteanu

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

"Vânătoarea lui Buteanu este unul dintre cele mai urcate vârfuri dintre cele 14 de peste 2.500 m din Carpați*** (vezi la subsol!) și e situat cam la mijlocul zonei mai înalte și mai atractive a crestei făgărășene și desigur cel mai ușor accesibil.

Vânătoarea e un nume contestat de unii în ultima vreme, cu argumente teoretice logice, dar care reprezintă doar o ipoteză. Unii spun că după culoarea” vânătă” , similar cu toponimele” colorate” (nume de munți, poiene, izvoare, pâraie, etc): Galbena, Roșu, Negru, Verde, Albastru, Vânătu, etc. (Vânătu e un afluent de stânga al râului Dejanilor care trece prin satul meu natal și de unde se aducea un lut vânăt cu care femeile vopseau lâna.) Altă ipoteză (nu mai am discuția avută pe net cu autorul ei) este că” vânătări” erau numite locuri rele pentru pășunat. La mine în sat (Recea) aflat nu departe de Cârțișoara, nu am auzit acest termen. Și nu l-am găsit nici în cele două volume de regionalisme și arhaisme ce le posed. Dar am găsit cu Gogle Search:

Vânătare, vânătări, s. f. 1. (Înv.) Vânătaie. 2. Loc aflat la înălțime sau la depărtare mare (care pare de culoare vînătă)

Dar nu mi se pare normal ca unii montaniarzi - nu puțini- să folosească Vânătarea” -noul nume- care repet, e doar ipoteză, deci neconfirmat prin dovezi. Admir oamenii care își pun întrebări, emit ipoteze, caută, se documentează. Nu mă deranjează ipoteza celor care susțin” Vânătarea” , ci lipsa unor dovezi credibile și agresivitatea cu care vor s-o impună!

E știut că cele mai corecte nume de locuri sunt cele ale oamenilor locului, transmise de secole de la o generație la alta! Iar pe hărți trebuie folosite aceste nume!

Mai jos, încerc să arăt că pe vechile hărți austriece figurează numele” Vânătoarea” - luat de la localnici - deși cu grafia de atunci și cu unele diferențe de la o ediție la alta a hărților! Adepții numelui Vânătarea nu demostrează că pe hărți era numele propus de ei, și că a fost transcris greșit ulterior. Ei lansează o ipoteză, dar nu demonstrează prin documente că ea s-a confirmat!

Autoritățile austriece și mai apoi sașii, au preluat cele mai multe denumiri ale localnicilor, dar cu grafie uneori mai altfel. De ex, ei neavând â scriau uneori Bulea în loc de Bâlea. Iar unor vârfuri fie le-au dat nume traduse: de ex. Vf. Iezerul Caprei e numit Gemsenspitze, fie nume de sași, personalități ale muntelui: Conradspitze în loc de Tărâța.

Recent mi-a trimis ghidul montan Andrei Badea un fragment din harta iosefină din 1912, în care apare numele Vânătórea, dar greșit amplasat, ca fiind culme sudică, aceea este de fapt Piciorul Capra! Greșit amplasat e și Gemsenspitze (vf. Capra) care pe harta iosefină e vf. Iezeru Caprei! (cândva voi explica și cam de unde apar acele amplasări greșite). Iar acel” ó” de pe hartă, eu știu că semnifica / se citea” oa” , l-am întâlnit și în texte vechi românești din Ardeal, de ex cósa, în loc de coasă, códa în loc de coadă, șcóla în loc de școală. Pe una dintre vechile hărți austriece, pe culmea Albota apre vf. lui Toader scris” Tódor” , încă o dovadă că ó se pronuță oa! . Dacă localnicii i-ar fi spus” vânătare” , nemții ar fi scris acel nume cu a nu cu ó care se citește” oa” !

Posed o superbă carte în limba germană, cu foarte multe fotografii, despre istoria SKV-ului” Der Sieberbürgische Karpatenverein 1880-1945” tipărită la Innsbruck în 1990. S-au vândut câteva exemplare și la Cluj. Am dat atunci pe ea cam jumătate din salariul meu pe o lună! Dar nu regret! Mi s-a oferit mai apoi pe ea dublu, triplu... dar n-am dat-o! În ea, la pag. 22, este o schiță în care majoritatea toponimelor sunt românești, dar nu toate: De ex. Piscul Baciului și Piatra Craiului sunt Hinterspitze și Königstein, deci traduse în germană. Dar pe schiță apare” Vf. Vînătoarea” , deci de data asta cu” oa” ! Dar apropo de Vânătórea de pe harta iosefină amintită, o muchie nordică aflată mai la est, care pleacă din vf. Belia Mare, pe care o știu din copilărie și de pe hărțile românești ca Scoarța, apare pe acea schiță” Scorția” , nume luat probabil de pe o hartă mai veche nemțească sau săsească! Adevărat că acel o nu are accent, nu e scris ó!

Însuși marele montaniard sas A. B. Szallay, în a sa celebră monografie” Der Kamm des Fogaraschergebirges” susține că toponimele date de localnici trebuie folosite, păstrate, transmise. Și se știe că primele” wanderung” (drumeții) în” der Fogaraschgebirge” , sașii le făceau cu” ghizi” din satele făgărășene, deci învățau toponimele de la aceștia. Așa că dacă pe hărțile nemțești apare Vânătórea iar pe ale sașilor apare Vînătoarea, cred că e clar că așa îi spuneau cei din satele de la poale.

Emilian Cristea și doi colaboratori au scris o monografie” Munții Făgărașului” . Am fost trei zile oaspete al D-sale și al doamnei Hedda Cistea. Am văzut cum lucra și cât îl ajuta” săsoaica sa” care se documenta din vechea și vasta literatură de limbă germană despre” Das Fogaraschergebirge” .

În plus, făgărășenii Ilie Fratu și Octavian Fratu în cartea lor” Poteci și cabane din Munții Făgărașului” din 1986, apoi împreună cu alt făgărășean Andrei Beleaua au scris în 1991” Pe custuri făgărășene” , au și câte un subcapitol de 5-11 pagini despre Toponimie, unde atenționează asupra unor greșeli, unele chiar hilare. (Buleasca preluat greșit de la Buleasee a sașilor!). Ei insistă și asupra altei greșeli frecvente: la nominativ, corect e Laita, nu Laița cum scriu și pronunță mulți păcăliți de” fratele” Lăițel! Doar la genitiv e Laiții, similar cu Sărata-Sărății, Pojorta-Pojorții!

Dar să mergem și mai înapoi în timp: În 1900 apărea la Paris, în limba franceză, dar tradusă mai apoi și în limba română lucrarea :” Asupra toponimiei naturale a regiunilor muntoase înalte, cu privire specială asupra Carpaților Meridionali” a marelui geograf francez Emmanuel de Martonne. Iar în 1905” Sur le caractère de hauts sommets des Karpathes Méridionales” . Iar mai înainte, în 1896 Ion Turcu tipărea la Brașov cartea” Excursiuni în Munții Țerei Bârsei și ai Făgărașului” .

În revistele” Buletinul Clubului Alpin Român” din 1938-1939, Al. Rudeanu a publicat mai multe episoade cu titlul (azi pare pompos!)” Ascensiuni grele în Munții Făgărașului” .

Cum de niciunul, mai ales cei care au căutat și corectat greșeli de toponimie, nu a contestat/” corectat” acest nume mai ciudat - Vânătoarea?

Deși nu sunt argumente scrise de când și de unde vine acest nume aparent ciudat. Aparent, căci mie un bătrân din Cârțișoara, mi-a spus prin anii 70 că” pe acolo vâna Buteanu” (haiduc, braconier?). Regret că n-am întrebat atunci mai mulți bătrâni! Din păcate, localnicii de la poale care știau denumirile... au cam plecat pe alte tărâmuri. De fapt, localnicii aveau denumiri pentru locurile unde aveau treburi, unde aveau stânele și unde pășunau turmele lor. Meticulosul Al. Rudeanu citat mai sus explică cu multe exemple că ciobanii nu aveau nume pentru multe dintre vârfuri, ele n-aveau importanță pentru ei. Prin” Muntele X” ei nu înțelegau vârful ce-l vedeau, ci valea, căldarea, culmea, versantul unde era stâna și unde își duceau oile le păscut. Mai apoi,” domnii” și topografii au dat nume vârfurilor după numele din zonă folosit de ciobani. Iar stâne, de o vreme nu prea mai sunt în zona despre care discutăm. Cea din Valea Bâlii, deasupra căreia se întâlnesc telecabinele -nu știu cum e acum- dar era gospodărită de un baci de pe valea Topologului, nu din Cârțișoara. Iar majoritatea oamenilor de azi de la poale, nu cunosc toponimia munțlor” lor” nici cât noi! Iar cei cu școală e posibil să le știe nu de la bunici și părinți, ci de pe hărți, de unde le știm și noi.

Am inițiat recent - fără mari speranțe- un demers pentru a afla opinia unor bătrâni din Cârțișoara! Regret că n-am făcut asta în urmă cu 40-50 de ani. Dar atunci nu apăruse nimeni cu ideea de a reboteza Vânătoarea” după ureche” .

Dar cu bătrânii de la poale, cu ciobanii din căldările făgărășene, în mod sigur au stat de vorbă autorii publicațiilor de mai sus! Așa că eu susțin a nu se mai folosi un termen bazat doar pe ipoteze!

Să rămânem cu consacratul Vânătoarea - nume nedovedit a fi greșit- chiar dacă originea sa n-o găsim consemnată undeva. Paranteză: Mă întrebam deseori- probabil ca alți mulți dintre voi, de originea numelui celui mai înalt vârf din țară. Ce caută un Moldoveanu în munții făgărășenilor și argeșenilor? În relativ recenta carte” Muntele- rai și iad” a lui Valentin Retvevoi- șeful Salvamont Nucșoara- la pag. 12 putem citi.” ... muntele cel mai înalt din țară a luat numele boierului Moldoveanu din Nucșoara, cel care l-a stăpânit mulți ani” . E destul și așa, deși rămâne întrebarea de ce un boier de pe meleaguri argeșene se numea Moldoveanu!

Despre transmiterea toponimelor de la o generație la alta, în cartea citată mai sus a lui Iile și Octavian Fratu, la pag. 33 găsim că ea nu se mai face pe cale orală ca în urmă cu secole:” Calea scrisului în transmiterea toponimelor, prezintă avantajul transmiterii lor către generațiile viitoare așa cum au fost înregistrate, fără deformări ulterioare.” Susținătorii toponimului” Vânătarea” n-au adus dovezi că acesta e un nume vechi care a fost deformat și apoi înregistrat așa. Eu -pentru modificarea unor nume sau amplasări greșite ale unor vârfuri sau văi din Munții Rodnei și Călimani, am oferit dovezi concludente firmei Schubert & Franzke care editează hărți în noua Colecție Munții Carpați și au fost acceptate de geografii din editură.

Concluzie: De ce atâtea generații de drumeți sași și români nu au contestat numele Vânătoarea? De ce primarii, învățătorii și alți oameni cu școală din satele de la poale nu s-au sesizat că pe hărți acel nume e greșit? Căci autorii hărților pe ei îi consultau pentru acele denumiri sau pe sașii care le știau de la săteni, nu le puteau pune la Viena” din burtă” !

Repet: Admir oamenii care își pun întrebări, emit ipoteze, se documentează, caută argumente. Unii știți că eu am mai făcut asta. În capitolul 15-Opinii al site-ului http://www.dinumititeanu.ro găsiți” dileme” ale mele despre: șansă-risc, cunoștință-conștiență-conștiință, prenume-nume, rucsaci-rucsacuri...

Adeptii din ultimul deceniu al numelui Vânătarea nu demonstrează că pe hărți era cândva numele propus de ei, și că a fost transcris greșit ulterior. Și nu se întreabă de ce nimeni în decenii și secole anterioare nu au emis ipoteza lor! Căci ei lansează o ipoteză, dar nu demonstrează prin documente că ea s-a confirmat! Așa că nu înțeleg de ce promovează cu atâta insistență acest nume, care a fost și rămâne doar o ipoteză.

Tuturor, dar mai ales celor care s-au grăbit să accepte și să folosescă noul nume nu le solicit să fie de acord cu mine, ci doar să cugete la cele de mai sus!

*** Cele 14 vârfuri de peste 2.500 de la pag. 9 a cărții” Pe custuri făgărășene” , autori Ilie Fratu, Andrei Beleaua, Octavian Fratu sunt:

-8 în Făgărași: Moldoveanu - 2.544 m, Negoiu -2.535 m, Colțul Viștei Mari -2.527, Lespezi- 2.517, Vânătoarea lui Buteanu -2.507 m, Hărtopu -2.506, Cornu Călțunului - 2.505, Dara -2.500 m,

- Alte 6 : Parângu Mare -2.518 m, Peleaga 2.508 m, Păpușa I și II (2.505 m și 2.504 m), Omu -2.514 m (în vărful stâncii) și Vf. Bucura/Ocolit -2.503 m. " - un făgărășan get beget

Ei bine cam asta-i povestea despre istoria numelui acestui vârf din Făgăraș, spusă de un făgărășan, un iubitor al muntelui. Că-i Vânătarea sau că-i Vânătoarea lui Buteanu, asta până la urmă e mai putin important. Important este faptul ca după cele două sesiuni de antrenament din munții Ciucaș și din munții Bucegi, am reușit să cuceresc primul vârf de peste 2500 metri după multă, multă vreme.

Sincer am ales să cuceresc acest vârf din Fagaraș, deoarece era printre cele mai accesibile. Ascensiunea începe de la Bâlea Lac și în maxim două ore ar trebui să ajungi în vârf. Traseul este destul de scurt, dar si destul de dificil. Cabana Bâlea Lac este situată la 2034 metri altitudine, deci diferența de nivel e de doar 500 de metri. Ok să termin cu datele tehnice și să încep povestirea.

Pentru această incursiune în munții Făgăraș am ales să merg cu o agenție turistică specializată în drumeții montane. Costul acestei ture a fost de 260 de lei de persoană, cost ce a inclus transportul până acolo plus ghidajul pe munte. De multe ori crezi că nu-i necesar ghidajul, dar de data asta și-a scos banii cu vârf si îndesat. Câteodată e bine să te lași pe mâna profesioniștilor.

Plecarea se făcea într-o sâmbătă dimineața la ora 6, din fața hotelului Horoscop de la Unirea. Dat fiind că după ora 12 se anunțau precipitații serioase, cei de la agenție au devansat plecarea cu o oră si bine au făcut.

La ora 5 dimineața aproape 20 de pasionati de munte au plecat să cucerească munții Făgăraș. Nu aș fi crezut în veci, că pot strânge laolaltă atâția pasionati de munte. E drept o parte dintre ei erau veniți să urce pe Colții Colțunului, vreo șase dintre ei, iar marea majoritatea ne însoțeau pe Vânătoarea lui Buteanu.

După un drum fără incidente am ajuns la Bâlea Lac în jurul orei nouă dimineața. Aici am mai făcut joncțiunea cu vreo zece persoane, care au ales să vină cu mașina proprie și să achiziționeze doar serviciile de ghid de la agentie.

Dacă în București era caniculă, aici erau doar câteva grade, iar pe alocuri era și zăpadă. Răcorire adevărată. Parcă ajunsesem așa rapid în altă țară, în altă emisferă.

Referitor la echipamentul de munte erau multe recomandări, dar numai o obligație și anume bocanci de munte pentru minim trei sezoane. Și asta pe bună dreptate. Evident toți companioni noștrii erau echipati corespunzător.

Echipați corespunzător, înfrigurați și cu ochii cârpiți de somn am pornit la drum. Ce încălzire, ce drum ușor, am luat direct pieptiș o pantă foarte abruptă. Deci cum se spune, am început în forță.

Organizarea ghizilor a fost ireproșabilă. Unul în față, altul în spate. Mers în șir indian, iar cei mai înceți dau ritmul și stau în față.

Ce să mai spun, că de vreo două săptămâni de zile mă chinuia o durere de rinichi? Ei bine acum simțeam pietrele la rinichi la fiecare pas. Iar bonus era când vroiam să mă așez jos. Mă străfulgera o durere, de preferam să mă odihnesc ca și caii în picioare. A fost un chin, dar a meritat. Evident că am mers în pasul meu, încet, încetișor sau pi loc. Dar până la urmă am răzbit, cu mari eforturi. Am reușit să trecem de prima porțiune, care după spusele ghizilor era cea mai solicitantă. Și am făcut asta în cam 50 de minute. Am ajuns la o intersecție de unde se vedeau foarte bine Lacul Capra și fratele mai mic Lacul Căprița. Aici am făcut o scurtă pauză. Ne-am tras sufletul si am făcut ceva poze.

După aproximativ 10-15 minute am luat-o iar la pas pe o potecă îngustă. În stânga era muntele, în dreapta undeva jos departe Lacul Capra. Nu era o ascensiune mult mai ușoară, ba chiar aș putea spune mediu spre dificil. Pe traseul nostru am admirat bujorii de munte. Era ultimul loc unde îi mai puteam găsi înfloriți si am făcut multe poze.

Nu stiu cum, dar am ajuns printre primii sus. Urma ascensiunea finală, o parte mai tehnică. Ultimii 10 metri diferență de nivel, nu sunt pentru oricine. Mulți renunțau la acest punct. Partea tehnică ce înseamnă? Cățărare liberă, unde orice pas greșit poate însemna o catastrofă.

Am stat strâmb și am judecat drept, păi dacă tot am ajuns până aici ar fi și păcat să nu ajungem și în vârf. Mai ales că în tinerețe eram ca o capră neagră. Acum sunt mai mult ca un elefant batrân, dar ce să-i faci asta-i natura umană.

Cu ajutorul indicațiilor ghidului, am reușit să trecem cu bine de zona mai periculoasă. Sincer mă gândeam cu groază la întoarcere. Coborârea de-acolo va fi mult mai dificilă. Dar până la urmă am zis să ma bucur de peisaje. Ce peisaje, că era o ceață deasă. Mergeam pe creastă pe o cărare îngustă. În stânga prăpastie, în dreapta prăpastie. Unii chiar spuneau că mai bine ca-i ceață și nu se vede bine, că dacă ai vedea te-ar lua amețeala. Sincer aș fi preferat o vreme frumoasă, dar m-am multumit și cu ceața asta, m-am bucurat că încă nu a început ploaia. Ar fi fost de o mie de ori mai dificil. Partea finală, nu cea mai dificilă unde chiar nu putem filma, o s-o vedeți în filmulețul atașat.

Vârful este un loc îngust unde ne-am strâns ca oile mai bine de 25 de persoane. Am făcut niste poze, am ciugulit câte ceva și după maxim zece minute am luat-o la vale. Nu de alta, dar tot veneau drumeți, parcă eram pe 6 Martie pe vremea răposatului.

La coborârea părții foarte dificile am avut parte de o surpriză. Un ghid instalase o coardă și coborârea în aceste condiții era mult mai facilă. Numai că s-a nimerit ca prima care a dat să coboare a fost o avocată tare fricoasă. Mai bine de 6-7 minute am stat după ea până s-a îndurat să facă pasul decisiv. Stiți asta nu prea e de bun augur, e ca la dentist dacă ai în fața ta pe unul care urlă, parcă nu-ți mai vine să intri.

Așa și noi! Au urmat doi băieți mai solizi și apoi noi. A coborât Laura, așa că nu mai aveam ce face trebuia să o urmez. Am reusit si io să cobor destul de repede, dar cu ajutorul unei ghide, care-mi spunea unde să pun piciorul. Dacă eram singuri nu știu sincer cum ne-am fi descurcat, iar pentru acest mic pas m-am felicitat că am ales această opțiune ghidată.

Mai bine de jumătate de oră a durat până au reușit toți din grupul nostru să coboare prin acest loc atât de periculos. Evident, că i-am așteptat ca si caprele negre cocoțati pe stânci.

Întoarcerea am făcut-o pe un drum ocolit și a durat cam patru ore, cu multe pauze. Am ales să trecem si pe lângă lacul Capra, unde este un monument al alpiniștilor. Să nu credeți cumva că coborârea e mai ușoară. Pentru mine e chiar din contră mult mai grea. Mă dor genuchi și toate încheiturile și trebuie mare grijă să nu fac vreun pas greșit, că altfel sigur îți rupi ceva. Greu cu pianul pe scări.

Ieșise timid soarele, dar apoi imediat au apărut norii și a început o ploaie mocănească. Dezbracă-te, apoi îmbracă-te rapid la loc și pune și pelerina de ploaie. Cam așa s-a jucat vremea cu noi preț de vreo oră.

La Lacul Capra am făcut un popas mai lung și am apucat să mâncăm ceva merinde fiecare din desaga lui. Cum s-ar spune am luat masa în oraș. Bonus am avut la un moment dat parte de un urs. Nu, nu pe pâine! ;)

Cum stăteam noi așa liniștiți, am văzut la un moment dat la vreo sută de metri de noi, un urs tinerel, șase luni până într-un an. Până ne-am ridicat din poieniță și ne-am deschis telefoanele să-l surprindem în poză, deja dispăruse din raza noastră vizuală. Avea o viteză cum n-aș fi crezut. Nu am văzut niciodată un urs în acțiune. Dacă te aleargă un urs e foarte clar pentru mine din acest moment, că nu ai absolut nicio șansă. Acesta era tinerel si foarte speriat. Era plin de turiști pe munte. Acum problema care se ridica era dacă nu apare cumva și mama lui. Atunci să vezi pericol. De data asta nu a fost cazul.

Deja surescitati de întâlnirea cu ursul, am luat-o încet spre refugiul salvamont de pe Transfăgărășan. Ghizii au hotarât să coborâm pe alt traseu și acolo la refugiu ne astepta microbuzul. Dar de la Lacul Capra trebuia inițial să urcăm. Dacă la început eram fruntaș, acum ajunsesem fundaș. Mă cam lăsaseră puterile și rinichiul nu-mi dădea pace. Chiar mă gândeam dacă apare moș Martin mă pun în fund si îi spun că poa să facă ce vrea cu mine, nici că-mi pasă! =))

Cu chiu cu vai am trecut si de această creastă, am dat de o limbă mare de zăpadă pe care am ales să o ocolim, să nu se ducă cu noi la vale într-o mică avalanșă si am dat de grupul partenerilor de călătorie, ce ne așteptau într-o frumoasă poieniță. Am mai petrecut și aici vreo jumătate de oră admirând vârfurile semețe ale munților Făgăraș.

Ultima etapă de coborâre a fost deasemenea extrem de dificilă. În afara faptului ca era foarte abrupt si erau numai pietre, colac peste pupăză acestea nu erau stabile si oricând puteai aluneca la vale ori le puteai trimite în capul colegilor. Și ca totul să se încheie în mod apoteotic, a început si o ploaie torențială. Pe parcursul acestei coborâri am primit marea majoritate pe telefoane, o avertizare că au coborât în comuna Arefu, doi urși!!!

Am ajuns la autocar uzi fleașcă. Pe interior de transpirație, pe exterior de ploaie, nămol și alte alea. Bonus am tras si vreo două căzături pe iarba umedă. Bine că nu mi-am rupt ceva!

La autocar ne-am schimbat cu ceva uscat si am purces la drum, să-i strângem si pe ceilalți parteneri. Am oprit la un restaurant să mâncăm ceva si nu avea locuri, iar la urmatorul nu avea personal. Am tras rapid o țuică dublă de Buzău si ne-am lipit de o fată care mergea cu mașina proprie la București. Dacă stăteam după ceilalți ajungeam pe la 11 seara, așa la ora 19 eram deja acasă. Bonus pe Trăsfagărășan am mai întâlnit un urs. Un urs mare de data asta, așa numitul urs cerșetor.

A fost o tură foarte solicitantă din punct de vedere fizic, dar în care am simțit că mi-am depășit limitele autoimpuse. O recomand cu drag doar celor care au o conditie fizică bună. Cel Puțin.

Stați că nu s-a terminat. După aproximativ două zile ne-a sunat de la agenție să ne spună că un coechipier de-al nostru a fost găsit pozitiv. Era un doctor din Ploiești care la ducere unde credeți că a stat? Exact pe bancheta din spate lipit de mine. Bine ca a purtat mască tot drumul. Urma să ne sune DSP-ul, dar n-am primit nimic. Unii din autocar si-au făcut testul si au iesit negativi. Noi n-am avut simptome, așa ca ne-am protejat cum am stiut noi, ca și până acuma. A trecut vreo trei săptamâni de-atunci înseamnă că am scăpat. Aveți de grijă, băi, cum spune un amic de-al meu!


LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI

cadrul natural este de vis, inconjurati de atâtea vârfuri semețe, de natură în cea mai pură formă a ei.


despre DISTRACȚIE & RELAXARE

greu, dar simți cu adevărat că trăiești. Mă bucur să văd atât de mulți iubitori ai muntelui laolaltă. Țara asta nu este numai a maneliștilor sunt si oameni de calitate. Din ce în ce mai mulți.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de robert in 23.07.20 10:30:58
Validat / Publicat: 23.07.20 11:17:31
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL FĂGĂRAȘ.

VIZUALIZĂRI: 695 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

32 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (robert); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P19 coborârea de cosmar
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 33500 PMA (din 35 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

32 ecouri scrise, până acum

robert [23.07.20 11:26:15] »

rog validarea filmarii si videoclipul https://www.youtube.com/watch?v=SHzHbYd15YQ

mersi frumos!

Mika [23.07.20 11:38:14] »

@robert:  Felicitări! Frumos traseu, nu am mai fost demult pe Vânătoarea lui Buteanu. Eu ii spun tot Vânătoarea, că așa am invățat.   Cred că până la urmă ai pierdut prin mișcare și pietrele alea care te supărau. Mulți se blochează la pasajul acela de cățărare, a fost bună inițiativa ghizilor de aintinde o coardă. Care va fi următorul traseu?

Aurici [23.07.20 11:47:21] »

Mă umpli de invidie, ce te-ai mai mobilizat în ultima vreme...

Îi tot urmăresc și eu pe băieții ăștia cu întâlnirea la Horoscop dar mi se par grupurile cam mari și mai amân. Au și varianta cu întâlnire la punctul de intrare în traseu și mă gândeam să ajungem cu mașina noastră până acolo, dar tot mi se par cam mulți pe traseu. În fine... mai pantofăresc o vreme.

Bravo, felicitări, țineți-o tot așa. ​

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
webmasterX [23.07.20 11:50:08] »

@robert:  Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

-

Filmarea atașată a fost prelucrată imediat după ce ai încărcat-o - dar procesul durează simțitor mai mult decât în cazul pozelor.  

robertscris / TELEFON [23.07.20 12:01:42] »

@webmasterX:  mersi frumos! A fost validat articolul foarte rapid si nu am apucat eu să încarc!

krisstinnascris / TELEFON [23.07.20 12:24:25] »

@robert:  Doamne fer! ​​​​

Te duci in pustiu, "dincolo de nori", plătești bani grei, găsesti covisați, ai criză renală, îngheți de frig, te uzi, te întâlnești cu ursul... ​​

​​E clar: am niște cuscri masochiști care se cred de 20 ani ​​

​​Nu prea cred ca ai avut o criza renală puternică, altfel nu te puteai misca neam. ​​ Sigur a fost ceva ușor, trecător. ​​

​​Am un doctor super la spitalul Panduri, dacă dorești... ​​

​​Și pentru pietre:robotul de la spitalul particular Sf Constantin din Brașov-că tot iubesti tu muntele ​​

Sănătate și voioșie vă doresc!

​​

ANILU [23.07.20 13:05:51] »

Felicitări, felicitări, felicitări!!! pentru perseverență, pentru traseu, pentru articol și poze!!!

Ce frumos se vede Transfăgărășanul de sus! L-am văzut și eu dar de la nivelul șoselei și tot pe o vreme mai neprietenoasă... dar cu toate acestea tot frumos este.

Nu am făcut mari trasee montane la tinerețe iar acum am constatat că nu mai pot urca mare lucru. Am vrut să urcăm la Cetatea Poienari dar am renunțat... sănătatea, condiția fizică și-au spus cuvântul...

Cât privește ursuleții, i-am văzut și noi pe la Vidraru pe maginea drumului​​​... iar sms-uri ROalert am primit mai mereu...

Cu mască sau fără mască uite că în vara asta ți-au ieșit câteva trasee montane... ​

robert [23.07.20 14:52:48] »

@Mika:  mersi frumos! Mie sincer îmi place mai mult Vânătarea. Eram sigur că ai mai fost pe-acolo. Eu am cam batut toti muntii noștrii, mai puțin munții Făgăraș. N-am avut niciodată partenerii potriviți. Așa că am luat o piatră mare în gură, ce mi-a căzut la rinichi. Clar am zdruncinat bine de tot pietrele. De-abia de vreo două trei zile se pare că am scăpat de ele.

Eu pentru anul ăsta mai aveam în gând cabana Mălăiești de care mi-e tare dor. Doar că mimentan suntem consemnați la domiciliu. Tocmai s-a mutat cu noi mama de 82 de ani, bolnavă de Alzheimer. Trebuie să acem grijă. Asta-i viața! ​

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
robert [23.07.20 14:57:21] »

@Aurici:  las că-i bine să mă mai invidieze si pe mine cineva! Îți dai seama că am redescoperit muntele odată cu închiderea lumii, închiderea granițelor și suspendarea zborurilor. Inițial aveam bilete pentru Africa neagră, apoi ne reorientasem către Albania și până la urmă am ajuns pe munții noștrii. Chiar si cei de la agenție spuneau că cu ocazia pandemiei mulți au redescoperit muntele.

Într-adevar nici mie nu-mi plac grupurile mari, dar acum am fost nevoit. Data viitoare poate vom face noi un grup cu Mika cu Dan&Ema și cu alți pasionați.

Mulțumesc frumos de vizită si comentariu! ​​

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Dana2008scris / TELEFON [23.07.20 15:01:29] »

@robert:  Felicitări pentru drumeție, pentru rezistența la condițiile meteo, la durerile cu care nu știu câți oameni ar porni într-o drumeție, pentru curaj, etc.      Vreau să îl duc pe Andrei anul acesta pe traseul făcut de tine dar numai până la stânca buclucașă care mie mi-a consumat toată energia... nu mai vreau sa fac lucruri care nu depind de mine, să îmi pună cineva piciorul unde sa calc și eu sa nu vad nimic... nu este pt mine genul ăsta de risc. Așa emoții n-am avut niciodată, eram ca un abtipild parțial lipit de stâncă, gata să se desprindă in orice clipă. În rest este splendid traseul și peisajul este un must see.       Călătorii plăcute! Așteaptă să treacă durerea de rinichi. Sănătate!

robert [23.07.20 15:03:47] »

@krisstinna: " Doamne fer! ​​​​Te duci in pustiu, "dincolo de nori", plătești bani grei, găsesti covisați, ai criză renală, îngheți de frig, te uzi, te întâlnești cu ursul... ​​

​​E clar: am niște cuscri masochiști care se cred de 20 ani "- hai ca esti tare simpatică. Apropo doar io mă cred de 20 de ani, cuscra ta chiar e.  

Criza a fost puternică, dar doar la anumite mișcări. Iar când mă puneam în pat deja îmi venea să urlu de durere. Mulțumesc frumos de ajutor. De vreo 3 zile am scăpat de ea!

Iar referitor la masochism stii foarte bine că e apanajul lui cuscru. Cuscra ta n-are ce face și se ia  după nebun!

Mulțumim de urare. Cu voiosia stăm bine, iar de restul nu ne plângem. ​​​

P. S. Iar cu covidul știi că se ține după mine: întâi pe vasul cu italieni, apoi in state, apoi în Barcelona și acum în autocar. Doar ca sunt prea rapid pentru el si il fentez. ​

robert [23.07.20 15:15:44] »

@ANILU:  mersi, mersi, mersi dragă Anilu. într-adevar dacă nu ai făcut-o la tinerețe acum e mult mai greu, dar nu imposibil. Sincer si pentru mine  a fost extrem de greu din pricină de lipsă de antrenamente și de cele 120 de kilograme în viu. Doar că am prins curaj în Patagonia, când am făcut două ascensiuni împreună cu coechipierii mei mult mai tineri! așa ca dacă-i voință e si putință. Trebuie început treptat cu trasee usoare. Uite poți urca într-o plimbare de la Sinaia la cabana Piscul Câinelui.

Aurici [23.07.20 15:18:14] »

@robert

poate vom face noi un grup cu....

​Mă înscriu și eu pe listă

robert [23.07.20 15:20:53] »

@Dana2008:  mersi frumos Dana! Știu că ai fost si tu pe-acolo anul trecut. Tu ești într-o conditie fizică mult mai bună decât mine. Uite Aurici o luăm si pe Dana cu noi. Referitor la cățărare dacă nu te simți confortabil mai bine nu mai încerci. Eu am cochetat cu alpinismul în tinerețe, până am avut un accident destul de grav. Am fost vreo 3 zile in comă, dar asta nu m-a făcut să renunț la munte, ci doar la cățărare.

În fine, cert este că pe munte trebuie extrem de multă atenție. Eu n-am căzut la traseul greu, dacă aș fi făcut-o acum era printre nori, ci la unul mult mai ușor. Așa că atenție, la neatenție!

Dana2008scris / TELEFON [23.07.20 15:27:13] »

@robert:   Ai voința de fier!

Noi ne pornim în drumeții prin  țară​ mâine, așa că mai scriu din restanțe pe unde ne-am mai plimbat in luna iunie.

Două crize de rinichi am avut, dar o lună abia pășeam de durere.

Sănătate! ​​

P. s. ador să mă catar, dar eu trebuie sa văd unde pun mana și piciorul, nu sa hotărască altcineva siguranța mea​

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
robert [23.07.20 15:33:18] »

@Dana2008:  numai la slabit n-am voință!

distracție plăcută și fără incidente neplăcute! ​

robertscris / TELEFON [23.07.20 15:36:12] »

@Aurici:  ar fi tare fain! Mika te pun pe tine ghid  să ne organizezi și să ne alegi traseul!

Dana2008scris / TELEFON [23.07.20 15:51:21] »

@robert:  sunt interesata!!!

robertscris / TELEFON [23.07.20 17:18:28] »

@Dana2008:  super! Mika trezirea! Un Retezat sau un Parâng aș baga!

Mikascris / TELEFON [23.07.20 17:20:36] »

@robert:  Sunt pe drum. Am plecat în Cernei. Interesante amândouă dar sa vedem când.  

Michi [23.07.20 18:38:35] »

@robert:  Doamne, cât îmi plac reviewurile despre munte scrise de Mika, de tine şi de alţii! . Eu am fost prima oară pe Vânătoarea lui Buteanu în 1952  la 17 ani după terminarea liceului cu un grup din institutul de chimie în care fusesem repartizată (facultatea am făcut-o la seral pentru că în calitate de fiică de ofiţer şi medic pe deasupra nu meritam repartizare) Ce autocar, ce ajuns în aceeaşi zi la Bâlea Lac? Cu rucsacul în spate, hanorac din foaie de cort şi bocanci împrumutaţi de la magazia sportivă am mers cu trenul. Am înnoptat la cabana Bâlea Lac la priciuri. A doua zi o parte din grup a luat-o spre Călţun, alţii, printre care  şi eu spre Capra unde jur că am văzut sărind din chianţ în chianţ capre roşcate spre brun. Am urcat pe Vânătoare trei persoane: eu, un medic Marian (Macu) Ionescu care a ajuns cardiolog celebru în Leeds şi profesorul lui de liceu. În porţiunile mai grele mă apucau fiecare de câte un braţ şi mă treceau peste săritori. Nu-mi păsa de pericol atât eram de îndrăgostită de munte. Am ajuns sus de unde vedeam Albota şi văile până departe, un peisaj nemaiîntâlnit în care clocoteau norii. A fost cea mai mare performanţă montagniardă a mea. Ce Mont- Blanc, ce Fuji, ce Etna?

 Telecabine, trenuri pe cremalieră- ăsta nu e urcat pe munte. De ce îmi aduc aminte de aceste două persoane? Pentru că a doua zi au plecat mai departe şi din cauza unor fenomene de difracţie a aerului, le-am văzut capetele încoronate de un nimb ca al sfinţilor despre care am aflat mai târziu că se numeşte Focul Sf Elmo şi e cunoscut din antichitate. ˝Focul Sfântului Elmo este o descărcare coronală ce apare în orele premergătoare orajelor (descărcărilorelectrice) pe vârfurile ascuțite. În condițiile în care câmpul electric are valori mari, se produce un flux electroni ce dau o anumită luminozitate.˝ 

Michi [23.07.20 18:59:09] »

@Michi:  Cred că monumentul alpiniştilor din P08 este dedicat celor 7 alpnişti luaţi de o avalanşă în 1963. Dacă aţi fi mers mai departe spre Trei paşi de moarte (vf. Arpaş) aţi fi întâlnit monumentul lui Nerlinger din Zărneşti care a alunecat în prăpastie 250m împreună cu iubita în 1934, anul în care m-am născut eu. Au putut fi recuperaţi abia când s-a topit zăpada.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
robertscris / TELEFON [23.07.20 19:03:39] »

@Michi:  mama Michi sunteți o adevărată enciclopedie! Si aveți o tinere de minte fenomenală.   Sincere felicitări!

Ce înseamnă să fi fost iubitor de munte! Rămân povești frumoase și amintiri incredibile. Ăsta să fie secretul tinereței fără bătrânețe??? ​

Michi [23.07.20 19:17:09] »

@robert: Nu e niciun secret, ai să vezi şi tu după vreo 30 de ani. Amintirile recente se şterg  şi ˝uiţi de la mână până la gură˝. În schimb apar cele vechi cu precizia detaliului. C´est la vie! să luăm partea plină a paharului.  

robertscris / TELEFON [23.07.20 20:12:03] »

@Michi:  știu si eu câte ceva. O am pe mama de 82 de ani bolnavă de Alzheimer!

Michi [23.07.20 20:35:51] »

@robert:Îmi pare rău pentru ea şi pentru voi căci îngrijirea unui bolnav de Alzheimer îi solicită psihic pe aparţinători. Din timp, înainte de a se îmbolnăvi, bătrânul trebuie să-şi găsească un hobby, altfel rutina zilelor care se scurg în monotonie îl duc la demenţă. Deasemeni, cât poate trebuie să se descurce autonom căci prea multă grijă din partea familiei îi lenevesc creerul. Dar să revenim la oile noastre: felicitări şi pentru poze!

robert [24.07.20 12:49:52] »

@Michi:  mersi frumos! Avem grijă!

Floryn81 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [24.07.20 16:43:37] »

@Robert: Salut, Robert! Ați avut parte de o drumeție interesantă, cu peripeții (gândindu-ne la apariția ursului), chiar dacă vremea s-a încăpățânat să nu vă dezvăluie în acea zi toate frumusețile din Făgăraș. Pe acest vârf de peste 2500 metri ne-am cocoțat și noi anul trecut și am avut noroc de o zi frumoasă, astfel că nu a trebuit să coborâm pe stâncile ude vezi impresii. Noi am abordat traseul spre Buteanu dus-întors de la Bâlea și cea mai grea a fost porțiunea de care ai amintit și tu (până în Șaua Caprei).

În ceea ce privește segmentul expus dinaintea vârfului, băiatul nostru s-a descurcat cu brio la 9 ani, dar -repet- atunci nu a plouat deloc. De pe vârf am putut admira în zare și alți uriași din zonă: Lespezi, Cornul Călțunului, Negoiu, dar și trapezul Viștea-Moldoveanu.

Felicitări pentru traseu, pentru articol și pentru fotografii! Sănătate multă tuturor!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
robert [25.07.20 08:20:42] »

@Crazy_Mouse:  hahaha câtă lume, câtă frunză, câtă iarbă a urcat pe acest vârf din muntii Făgăraș. Chiar nu stiam că ai fost si tu. Tocmai ți-am citit articolul mentionat de tine. Ați avut noroc de vreme bună. Marfă.

Frumoasă-i viața sus în munți, frumoasă-i viața pe cărare puțini în lumea asta sunt ca noi, puțini în lumea mare- spune cântecul, dar bag seama că sunt din ce în ce mai mulți, lucru care pe mine mă bucură nespus.

Mulțumesc frumos de vizită și comentariu! ​​

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Dan&Ema [30.07.20 17:52:21] »

Foarte wondeful! Mishto tare ultimul pasaj de mini catarare pe varf, unde eu nu ma pot uita cu privirea in jos. Numai bine!

robertscris / TELEFON [30.07.20 18:28:01] »

@Dan&Ema:  mersi mult pentru vizită și comentariu!

Qvadratvus [21.09.20 18:32:37] »

Am o nedumerire: ridicarea topografică iosefină ( Josephinische Landesaufnahme) s-a făcut în perioada  1764 - 1785 (sub domniile Mariei Theresia şi a lui Iosif al II-lea), deci nici vorbă de 1912. Probabil vă referiţi de fapt la  Franzisco-Josephinische Landesaufnahme sau Dritte Landesaufnahme, care este de fapt cea de-a treia ridicare topografică (în acest caz a imperiului austro-ungar), realizată între 1869 şi 1896, care a generat câţiva ani mai târziu hărţile de aici https://commons. wikimedia.org/wiki/Category:3rd_Military_Mapping_Survey_of_Austria-Hungary.

Pentru denumirile în limba română, aţi încercat să vă uitaţi în Planurile directoare de tragere ? Le puteţia aborda, până revin cei de la geospaţial.org, deocamdată aici http://igrek.amzp.pl/mapindex.php?cat=ROMLCH020K&listtype=standard&listsort=sortoption1

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
ANILU, Aurici, Dan&Ema, Michi, Mika, Qvadratvus, robert
Alte impresii din această RUBRICĂRedescoperă masivul Făgăraș:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.10534501075745 sec
    ecranul dvs: 1 x 1