GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Spre Varful lui Stan - cel mai inalt varf din Muntii Mehedinti
MARCAJ: triunghi albastru
DURATA: 5 h dus-intors (sau 6h daca faceti pauze lungi si dese)
DIFICULTATE: usor-mediu
Parcul National Domogled din zona Baile Herculane este de multe ori pentru noi locul perfect pentru o noua experienta pe munte. E relativ aproape de Timisoara si surprinde prin trasee spectaculoase, chei salbatice, cascade si munti stancosi. In Muntii Mehedinti nu e prima data cand ajungem dar in cel mai inalt punct al lor nu ajunsesem inca si nu puteam ignora acest fapt.Chiar daca acesti munti nu au altitudini mari,sunt surprinzator de frumosi. Asa ca mi-am adunat trupa, in total am fost 6 tineri si sa-i dam bataie, zic.
De la iesirea din statiunea Baile Herculane, o luam spre Baia de Arama, si ne calculam cam 36 km pana la intrarea in traseu. Chiar la 36 km, pe partea dreapta, o sa observati o coama despadurita si marcajele pe copaci. M-am bucurat vazand Valea Cernei atat de verde si de vie, pentru ca in ultimul traseu de acum aproape doua luni, toata valea si zona era gri si goala. Asta cam pana la 30 km spre Baia de Arama, pentru ca dupa, urmatorii km ne-au dus in mijlocul iernii, cu zapada abundenta care depasea lungimea unui genunchi.
Am ajuns la coama despadurita, am vazut si marcajele pe copaci, dar masina am lasat-o putin mai departe, la vreo 300 m langa o stana chiar la sosea. Poti cumpara de acolo mancare sau lapte de capra. Ne-am intors apoi la intrarea in traseu, minunandu-ne cat de mult a nins in zona. Norocul nostru a fost ca ne-am intalnit la intrarea in traseu cu un grup de muntomani care urmau sa faca acelasi traseu. Ei erau echipati pentru traseu de iarna, noi... mai de primavara. Daca ei nu mergeau in fata si faceau urmele imense prin zapada nu prea aveam cum sa ducem traseul la capat. Nu aveam parazapezi, decat bocanci de munte dar nu ne-au fost de ajuns, pentru ca la picioare eram deja uzi dupa o ora de la plecare. Dar am hotarat sa mergem pana la varf pentru ca prea frumos arata creasta inca de la intrarea in traseu.
Marcajul triungi albastru este semnalizat pe copaci si stanci si nu aveti cum sa va rataciti. Inca de aici vreau sa va spun ca tot traseul este in intregime in urcare dar nu este un traseu greu, eu l-am incadrat la usor-mediu, pentru ca nu este nici lung. Cerul a fost senin si contrastul cu crengile incarcate de zapada, uimitor. Abia asteptam sa iesim in creasta si sa cuprindem cu vederea imprejurimile. Cararea noastra a urcat frumos cu zapada sclipind alaturi si ne-a oferit rasplata pentru nebunia de a urca nu tocmai echipat corespunzator. Soseaua de la care am pornit, serpuia in vale iar dincolo de ea vedeam cateva dealuri impadurite si dupa, ca niste strajeri cu guler alb, Godeanu si Cernei. Toata lumea cu zambetul pana la urechi.
Dupa o pauza binemeritata, mai mult pentru a admira privelistea, nu neaparat pentru odihna, am urmat din nou pasii celorlati din grup prin zapada. Daca pana aici era pana la genunchi, mai departe a ajuns in unele portiuni chiar si pana la sold. Faina treaba. Zapada cu siguranta ne-a incetinit, probabil traseul se face in mai putin timp daca este uscat. Am mai alunecat, am si cazut, fiecare in pozitii cat mai haioase, parca faceam intrecere. Muntii Mehedinti sunt stancosi, cu bolovani pretutindeni asa ca era imposibil sa mergi drept fara sa te clatini pentru ca nu vedeai exact pe unde calci. Una peste alta, a fost distractie mare. Traseul de creasta este foarte frumos, vremea a fost si ea perfecta si calda.
La aproximativ 2 ore de la plecarea in traseu ne cam doream sa ajungem la varf. Ne era frica sa nu racim cu totii, pentru ca eram uzi la picioare. Dar cum sa ne intoarcem acum? Nici vorba asa ca inainte cu curaj. Am ajuns curand din nou la o portiune de padure, pe o carare in urcare printre copaci. Parca eram intr-o poveste. Zapada era perfecta, copacii impodobiti si ei cu niste ghirlande naturale albe. Zarim intre stanci flori galbene, singurele elemente ale naturii care ne-au amintit totusi ca este sfarsit de aprilie. Mai inaintam putin si vedem un bloc imens de stanca. O bucata de munte in fata caruia am ramas fara cuvinte. Celalalt grup ajunsese acolo si se bucura de view. Am mers alaturi de ei si noi.
Stiam ca nu acela este varful, pentru ca Varful lui Stan are o cruce de lemn infipta in locul cu pricina. Se vedea de acolo si parea cam la jumatate de ora de mers. Unii s-au oprit acolo si le-a fost suficient. Mie nu, asa ca alaturi de alti doritori, am pornit spre varf. Traseul a fost mai salbatic ca si pana acum, pe langa troienile imense mai trebuia sa fim atenti si la crengile care ne veneau in ochi. Dupa aproximativ 2,30 min de la plecarea in traseu am ajuns in cel mai inalt varf al Mehedintilor. Viewul este speechless.
Natura a pictat pentru noi o priveliste superba. Muntii Godeanu si Cernei ne faceau parca cu mana. Acestia se intind de la sud vest la nord vest. Putem distinge trei nuante de culori. Jos, padurea a prins deja viata si ne uimeste cu verdele ei crud. La mijloc, nuante de gri si maro inchis ale copacilor inca neinfrunziti. Etajul superior il reprezinta cununa alba a maiestuoaselor creste. Spre nord vedem Valea Cernei iar la sud est Podisul Mehedinti cu case rasfirate din loc in loc. Nu in ultimul rand observam la sud vest Crovurile din Mehedinti, sau Poienile de Sus ale Cernei. Acolo am trait o alta frumoasa poveste intr-o zi calda de toamna. Era o lupta intre vara si toamna, si m-am bucurat ca le-am vazut acum in straie albe.
Am facut multe poze, am si filmat pentru ca atunci cand ma voi uita in acest album sa aud macar suieratul vantului si poate asa sa simt toate acele emotii pe care le-am simtit in acel loc. Dupa asa gura de aer tare de munte ne-am hotarat sa coboram pentru ca nu era de stat prea mult in situatia noastra. La coborare a fost mai usor, dar de trante nu am scapat. Nu a fost nimeni ranit totusi asa ca traseul ne-a adus safe inapoi. In total noi am facut 5 h dar vremea nu ne-a permis pauze mai lungi, altfel cu siguranta stateam mai mult in creasta.
Noi nu am mai fost niciodata pe un traseu cu zapada. Am evitat mereu acest lucru din cauza lipsei echipamentului special si din cauza pericolelor pe care le aduce iarna. Adica avalanse, furtuni, ceata, ger, risc de ratacire. De aceea facem trasee din primavara si acum am ales acest traseu in loc de Retezat pentru ca stiam ca acolo e zapada mare inca. Habar nu aveam ca vom face in Mehedinti un traseu de iarna la sfarsit de aprilie.
Fiecare traseu nou este o aventura, cu oameni minunati alaturi.Mi-a placut sa impart muntele cu ei. Acesta m-a surpins prin asprime dar totodata prin primirea calda, de suflet, pe care am simtit-o pe cararile lui. Muntele iti ofera atat de multe lucruri. Frumusete, tarie, prietenie, libertate, salbaticie si liniste. De aceea urc cu acelasi entuziasm de fiecare data.
Trimis de noi doi in 23.04.17 15:09:13
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL RETEZAT-GODEANU.
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (noi doi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articol selectat ca fiind „de interes turistic crescut” (din punct de vedere al politicii saitului! )
— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
--
Articolul a fost dasemenea selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@noi doi:
Am vrut sa scriu P08 superba, P10 superba, etc. Minunate pozele. Maretia si perfectiunea naturii te lasa mut, intr-adevar.
Un fain traseu de iarna. Va admir, ca tineti aproape cu muntele. Si il iubiti si respectati.
Zona Muntilor Mehedinti este una din cel pe care nu le-am batut pe vremea cand eram "muntoman". Poate si ca era departe de Bucuresti, desi Apusenii, Retezatul, Parangul, Gutaiul sau Rodnei nu sunt nici ei aproape si i-am batut pe unii de mai multe ori.
M-am plimbat insa acum cu voi, asa virtual. Stiu ca este incomparabila aventura reala cu cea citita, dar e mai mult decat nimic.
Oricum ieri am fost socat de tragedia din Retezat si pana noaptea tarziu am urmarit filmari video din Retezat, Fagaras si Piatra Craiului. Recunosc ca sunt cam obosit astazi.
BRAVO "voi doi" si camarazilor vostri de drumetie! Sa aveti numai drumuri bune pe cararile pe care le veti urma.
@Dan&Ema: Chiar aflasem si noi sambata de ceea ce s-a intamplat in Retezat. Era pericol mare de avalanse in Retezat si eu cred ca nu poti sfida natura. E o mare pierdere, imi pare foarte rau pentru acei copii. Si pentru familiile lor care cred ca nu au cum sa isi mai revina vreodata. Dumnezeu sa-i ierte!
Multumesc pentru cuvintele frumoase. Carari cu soare va doresc si eu!
@noi doi: Un Superbonus pentru iubirea acordată muntelui, naturii implicit, dar și pentru frumoasele fotografii.
@noi doi:
Woooow... wooow... wooow... !!!
Pentru ce să te felicit mai întâi?
Pentru faptul că scrii atât de frumos și pui atât de mult suflet?
Pentru dragostea ta față de natură și în special față de munte?
Pentru entuziasmul tău molipsitor?
Pentru fotografiile atât de reușite care mă fac să exclam într-una: wooow!!!???
... În sfârșit te vedem!
Articolul tău m-a relaxat și m-a deconectat total de la problemele cotidiene și pentru asta îți mulțumesc mult.
Îți doresc vacanțe la fel de frumoase pe cărări de munte și... pe când în ”trei”?
@gettyy: Acesta practic este primul traseul in "trei" pentru ca sunt însărcinată în 2 luni. Si am vrut sa il duc inca de pe acum sa se obișnuiască
Se pare ca ii place pentru ca m-am simtit foarte bine si nu mi-a cauzat probleme. Nici nu ma gandeam sa fie altfel, o sa mai fac trasee pe timpul sarcinii dar nu extrem de lungi.
Sunteti tare draguta, multumesc mult pentru toate voturile si vorbele frumoase. Va dorim si noi vacante reusite!
@noi doi:
Asta da, veste!!!
Să fie într-un ceas bun!
Sunt convinsă că o să vă semene și o să fie temerar... așa ca... ”voi doi”.
Așteptăm articole și de la ”noi trei”.
Ce frumos va fi!!!... habar nu ai!
@gettyy: Sunt convinsa ca da! ☺ multumesc frumos!
@noi doi:
Bravo pentru " voi 3 ". Sarcina usoara si plimbari frumoase in continuare.
@noi doi: Ce veste minunată!
Ai grijă de tine, pe viitor să faci trasee mult mai ușoare, să te ferești de frig și umezeală, de efort.
Sănătate și mult noroc! Felicitări pentru tot!
@krisstinna: Asa voi face. Trasee usoare. Gata cu cele de 8-9 ore ☺ Totusi, departe de munte nu putem sta. Numai ce m-am intors si abia astept urmatoarea intalnire cu el.
Multumesc frumos! ????
@noi doi:
Sa fie cum iti doresti! Si abia astept poze cu alt fel de rucsac! Si mai era cineva candva cu voi, sper ca e bine si va avea grija de prichindei!
@elviramvio: Daca va referiti la Tenshi, ciobanescul german al prietenilor nostri din pacate nu ne poate insoti in trasee pentru ca are displazie de soldImi e dor si mie de prezența lui pe munte. Avea o energie molipsitoare.
Multumesc! ☺
@noi doi:
Imi pare rau pentru el, e specific ciobanestilor germani din cate stiu eu.
Numai de bine sa aud despre o viitoare mamica!
@noi doi: Cu ce sa incep ca nu pot sa o fac cu toate de odata asa ca am sa te felicit in primul rand pentru statutul de mamica in devenire, sunt convinsa ca vei merge in continuare cat de mult vei putea iar bebeul tau va fi energic asa ca voi doi. Este atat de frumos ca inpartasesti cu noi momentele frumoase din viata ta precum si aceasta mare dragoste pentru calatorii si in special pentru munte.
Despre articol nu am ce sa spun pentru ca din el razbate aceasta mare dragoste, insa am sa comentez pozele.
Am vrut initial sa tin minte numarul pozei pe care am placut-o, insa acestea deveneau din ce in ce mai multe astfel incat pot spune ca multe dintre ele mi-au taiat respiratia.
Felicitari, votat cu mare drag.
@mishu: Imi cer scuze ca raspund asa de tarziu, dar abia acum am vazut ecoul dumneavoastra. Imi era dor de munte si am vrut sa revad pozele de la acest articol. Ne pregatim sufleteste pentru urmatorul traseu de munte pe care il vom face in luna iunie.
Multumesc pentru gandurile frumoase si abia asteptam sa impartasim cu voi toti urmatoarea intalnire cu muntele.
Toate cele bune!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2022 Sătucul uitat de vreme - Ineleț — scris în 28.03.23 de Daniela H din ARAD - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Deasupra lumii dezlănțuite - Cătunul Ineleț — scris în 30.07.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Haihui prin Munții Cernei și cătunele izolate - Cătunul Dobraia — scris în 29.07.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2019 Traseul către Cascada Cociului (Roșeț) - marcaj ”punct roșu”, dificultate medie — scris în 20.09.19 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Mar.2017 Cheile Tasnei si a lor frumusete salbatica — scris în 06.03.17 de noi doi din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- Feb.2017 O particica din 'comorile' turismului romanesc: Cascadele Romaniei (III) — scris în 17.02.17 de Testosu' din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2016 Cheile Corcoaia - scurte dar spectaculoase — scris în 24.07.16 de adrianaglogo din PITEșTI - RECOMANDĂ