Deva, surprinzătoare!

TIPĂREȘTE

După „saltul imaginar” de la Avrig, la Palatul de Vară Brukenthal, revin cu povestirile despre Deva. Este orașul unde ne-am fixat cazarea pentru două nopți, trei zile având la dispoziție să umblăm prin zonă.

Deva este un oraș care m-a surprins într-un mod foarte plăcut, așa că acum vă voi povesti și vouă câte ceva, din ce am apucat noi să vedem.

Deva este orașul reședință de județ pentru Hunedoara, situat pe malul stâng al râului Mureș, în regiunea istorică Transilvania.

Numele Devei în limba maghiară este Déva iar în germană Schlossberg sau Diemrich.

Orașul este înconjurat de munți faimoși, pentru că la vest sunt Munții Poiana Ruscă și Munții Zărandului, Apusenii la nord, iar la sud, Munții Retezat și Parâng. Orașul Deva este situat într-o depresiune, iar climatul este temperat, poate cel mai blând din Transilvania, vara, dar mai ales iernile, care nu sunt foarte geroase.

Populația orașului nu este foarte mare, ca de altfel nici orașul, puțin peste 61.000 de locuitori.

Revenind la numele orașului, există presupuneri, cum că ar fi de la cuvântul dacic Dava care înseamnă cetate. Alții spun că o legiune romană, Legio II Augusta, ar fi ajuns aici de la Castrum Deva. Desigur mai există o versiune, privitoare la cuvântul slav deva care înseamnă fecioară.

Oricum ar fi, prima atestare a orașului în documente este din 1269, sub numele de Castro Dewa, iar pe hărțile medievale o găsim ca Deva sau Dewan. Despre istoricul antic al orașului apar niște mențiuni ca fiind Decidava, probabil de la numele regelui Decebal, a cărui statuie o regăsim în mai multe locuri și în oraș. S-a mai încercat chiar asocierea numelui Diva, sora regelui Decebal cu numele orașului. În concluzie, există o sumedenie de motive și probabilități care puteau da numele de azi al orașului, Deva.

Dovezile arheologice dovedesc cu prisosință faptul că aceste locuri au fost locuite din cele mai vechi timpuri, dovezi expuse astăzi la Castelul Béthlen-Magna Curia adică Muzeul Civilizației Dacice și Romane, despre care tocmai ce v-am povestit.

Marea majoritate a obiectivelor turistice sunt concentrate în zone apropiate cetății Devei, aici fiind și centrul istoric al orașului.

Noi ne-am început plimbarea de la pensiunea President, de pe bd-ul Nicolae Bălcescu, apoi am cotit pe un alt bulevard 22 Decembrie, o stradă foarte largă mărginită pe ambele părți de mulți copaci, multă verdeață, tufe de flori, ronduri de petunii și trandafiri, pe care i-am găsit deja înfloriți la final de mai. Acest bulevard se bifurcă la un moment dat, la stânga continuă sub același nume, pe dreapta devine b-dul Decebal.

La intersecție dăm și peste prima piațetă, un loc tare plăcut, unde am admirat statuia gimnastelor, pentru că nu trebuie să uităm, suntem pe „tărâmul” lor, a fetelor minunate, ce ne-au făcut de atâtea ori mândri de țara noastră.

Urmează un mic părculeț, foarte frumos amenajat, nu de mult timp, din ce am aflat, loc ce se cheamă Piața Arras, datorită orașului similar din Franța cu care este înrudită Deva. Locul a fost cunoscut înainte ca Lido și a fost modernizat printr-un proiect cu fonduri europene. Trebuie să recunosc, locul este minunat, potrivit pentru relaxare, l-am văzut atât ziua cât și seara, atunci când era plin de tineri, de copii care se jucau fericiți, perechi mai în vârstă ce se odihneau pe băncuțe privind porumbeii care se scăldau în fântânile arteziene.

Există mobilier ce adăpostește cărți, din păcate din cauza pandemiei, este un afiș, că nu se pot folosi momentan. Dar ideea este grozavă, stai în parc și citești o carte, apoi o pui înapoi. Să sperăm că vom reveni curând la normalitate. :)

Mai departe pe bulevard observ câteva instituții de sănătate, spitalul județean de urgență, o clinică privată, iar pe dreapta clădirea istorică, frumoasă, a clinicii de pediatrie, datând de la început de secol XX. Urmează un centru de shopping, apoi un hotel de patru stele, Sarmis, frumos amplasat, pentru că deja se vede cetatea.

În imediata apropiere este un mic părculeț- Parcul Operei și Piața I. C. Brătianu unde este grandioasă, Catedrala Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului, cu o arhitectură deosebită, foarte frumoasă. Inaugurarea construcției a fost în 2017 cu participarea Arhiepiscopului Sibiului și Mitropolitul Ardealului Laurențiu Streza. Construcția a început în 1990, iar rezultatul este un edificiu monumental, în plan, ca o cruce greacă, cu o cupolă centrală impunătoare, încadrată de patru clopotnițe cu terminații octogonale și despărțite între ele prin semicupole laterale. Există trei intrări pe latura de sud, vest și nord, unde au fost adăugate galerii exterioare, flancate de turnulețe mai mici.

I-am dat ocol, admirând pe toate părțile frumoasa catedrală, puțin diferită de un lăcaș obișnuit de cult ortodox.

Am traversat strada, ajungând practic în centrul orașului, Piața Victoriei.

Statuia ecvestră a regelui Decebal tronează maiestuos în piață, chiar în fața Centrului Cultural-Drăgan Muntean, în fața fântânilor arteziene, care cred că sunt luminate seara și dacă nu mă înșel sunt și cântătoare. Nu pot certifica, pentru că nu le-am „auzit” . Statuia regelui Decebal a fost realizată în 1978 de sculptorul Ion Jalea.

Aici am fost la BöRD13, unde am luat primul prânz din oraș, dar știți deja, pentru că v-am povestit.

În Piața Victoriei realizezi deja că ești foarte aproape de dealul cetății, care se vede foarte frumos și ne conduce ca un far călăuzitor înspre el.

Am pornit așadar într-acolo, pe b-dul 1 Decembrie. Deja aici, pe străzi, sunt amenajate terase, care de care mai arătoase și cochete, „ferite” de privirile curioase, prin ronduri de flori, tufe verzi, decorative, weigela, ori flori multicolore. Am întâlnit cafenele, pizzerii, peste tot erau clienți, mai ales către seară.

Și uite așa am ajuns în centrul istoric, în Piața Unirii, unde am dat peste statuia împăratului Traian, iar în fața acestuia am făcut poze cu „I Love Deva” . Văd că se poartă asta peste tot în lume, așa că de ce nu și la noi?

Clădirile sunt foarte vechi, parte din ele restaurate, altele nu, dar foarte frumoase. Chiar pe colț este o clădire istorică, fost Hotel Orient-actualmente sediu de bancă.

Imediat lângă, este o altă clădire impozantă - Primăria Deva.

Peste drum este Casa Căsătoriilor.

Pornim mai departe înspre cetate. Strada se îngustează, dar clădirile sunt tot mai frumoase, aici sunt concentrate multe instituții importante, în general pe partea dreaptă, pentru că în stânga să fie multe terase și cafenele. Foarte frumos și aparte mi s-a părut a fi Teatrul de Artă.

Clădirea teatrului este monument istoric și de arhitectură, cumpărată în 1911 și folosită atunci ca Teatru Orășenesc.

Inițial, clădirea este construită în stilul secesiune vieneză, dar suferă de-a lungul vremii multe reparații și restaurări, prin anii 60 devenind Teatrul de Stat de Estradă Deva. În 1987, s-a intervenit din nou la restaurarea fațadei, care a fost refăcută după imagini de epocă. Actualmente este Teatrul de Artă.

Lângă teatru, există o altă clădire ce mie mi-a plăcut mult și cumva are legătură, cu cea de dinainte, cel puțin cu numele, pentru este vorba despre o cofetărie, Arta. Deosebită și această clădire, ce mi s-a părut mie cu influențe venețiene. Peste drum, pe partea opusă, am văzut casa județeană de sănătate, Biblioteca Județeană Ovid Densușianu, Colegiul Național Decebal.

Încet-încet, cu privirile când în dreapta, când în stânga, ca să nu pierdem nimic din vedere, ajungem pe strada Avram Iancu, unde pe dreapta avem Palatul Administrativ, respectiv Consiliul Județean Hunedoara, o clădire veche, foarte frumoasă, care este chiar vis-a-vis de parcul cetății.

Despre clădirea Palatului Administrativ, trebuie să vă spun, că și aceasta este monument istoric, construit în 1889-1890 în stil eclectic târziu, de arhitectul Alpár Ignác.

La etaj este o sală imensă, înaltă, decorată în stil neo-renascentist și baroc, cu un tavan casetat și un candelabru din fier forjat. Acoperișul este cu țiglă verde- Zsolnay, în mijloc cu un turn mai înalt. Aici este și instituția prefectului.

Un monument dedicat luptătorilor anticomuniști, denumit și Bolovanul cu cruce, este în capătul străzii, o fântână arteziană, apoi peste drum este intrarea în Parcul Cetății.

Lângă parcul cetății, la vest, este Palatul Tribunalului, o altă clădire sobră și impunătoare, iar aleea de lângă ea ne duce către castel, Castelul Magna Curia-Muzeul Civilizației Dacice și Romane, trecând printr-un mic părculeț, unde găsim busturile lui Horea, Cloșca și Crișan.

Lângă intrarea în parc, am văzut o clădire mai altfel, cunoscută de cei mai în vârstă din oraș ca fiind „casa fără acoperiș” .

Este vorba despre Casa Memorială dr. Petru Groza, clădire ce a fost ridicată între 1926-1929, de Horea Creangă, nimeni altcineva decât nepotul marelui Ion Creangă. Aici a locuit Petru Groza, care a fost prim-ministru al României între anii 1945-1952, delegat la Marea Unire de la Alba-Iulia de la 1 decembrie 1918, președinte al Frontului Plugarilor.

Am intrat și noi în parc, pășind pe aleile întunecate de la ramurile bogate ale copacilor, iar în timp ce făceam poze, am nimerit și peste niște miri. :)

Am văzut din nou o statuie a lui Decebal, pedestră de data asta, dezvelită în 1937, realizată de sculptorul Radu Moga, dar nu lipsea nici statuia poetului național, Eminescu.

Mi s-a părut foarte șic un mic foișor alb, aici și zona este și mai luminoasă, dar și foarte colorată printr-o multitudine de umbrele ce stau atârnate deasupra unei alei din fața foișorului. Sunt amenajate locuri de joacă pentru copii, părinții, copiii și bunicii bucurându-se deopotrivă de aerul înmiresmat de flori, de spațiul acesta verde și curat. Castanii erau înfloriți, păsărele ciripeau vesele.

„Pasul” următor a fost către cetate, evident. Am mers către zona din care pleacă telecabina, nimerind într-un timp favorabil, așteptând doar cca 10 minute până la îmbarcare.

Prețul biletului este de 20 ron pentru adulți, 10 ron pentru copii.

Cetatea Devei, este inima orașului, dacă pot spune așa, dat fiind faptul că în jurul ei s-a construit orașul. Am văzut că de oriunde privești, din orice colț de oraș, cumva dai de dealul pe care se înalță cetatea. Aveam să văd asta și ziua următoare, atunci când am abordat orașul pe altă parte, pe Calea Zărandului.

Nu dezvolt prea mult despre cetate acum, voi scrie separat.

Cum spuneam, ziua următoare aveam să cunoaștem orașul pornind de la pensiune, spre est, pe Calea Zărandului. Drumul către centrul orașului și spre cetate, este mai lung aici, sunt cca 2,5 km până la gară și încă cca 0,5km până spre dealul cetății.

Am ales acest drum pentru a vedea orașul și altfel, așa că am trecut rând pe rând pe lângă centrele comerciale, mai toate concentrate în această zonă și mai multe lanțuri de fast-food-uri. Am văzut și zona gării, mi-a plăcut tot ce am descoperit, este curățenie și foarte mult verde și aici. Și printre clădiri zărești mai mereu cetatea! :)

Scopul nostru principal a fost să vedem Mânăstirea Franciscană, care este foarte aproape de acest drum.

Adresa mânăstirii este strada Progresului nr. 6.

Clădirea a fost ridicată între anii 1669-1752 de către coloniștii bulgari, de origine catolică, ce au fost aduși în Deva, de comandantul cetății, generalul Steinville. Locul mânăstirii, a fost donat ordinului franciscan de către un judecător regal, Lázár István. În repetate rânduri mânăstirea suferă stricăciuni, de câteva ori prin incendii, iar în 1872, după ultimul incendiu, începe reconstrucția clădirii. Se termină în 1908, dar cutremurul din 1940 produce din nou pagube majore.

Până la începutul anilor 1900, aici a funcționat și o școală elementară.

Clădirea mânăstirii are o formă de patrulater, caracteristică mânăstirilor franciscane din Transilvania, iar în colțul din sud-est este biserica. Aceasta este construită din piatră și cărămidă, în stil baroc și poartă hramul Sfintei Maria. Interiorul este decorat cu statuete și basoreliefuri, în stil de baroc târziu. Este foarte frumoasă și mă bucur că am găsit-o deschisă.

Mânăstirea a fost abandonată din 1951, interzisă de comuniști, iar călugării obligați să se refugieze la Baia de Criș. Ea a fost redeschisă în 1989.

Din 1992, în această mânăstire funcționează și Fundația Sfântul Francisc. Fundația se ocupă de copii fără familie, în sensul că încearcă să-i identifice, să le găsească locuri în internate, școli, condiții normale pentru accesul la școală, tot ce ține de cazare, hrană, educație, inclusiv cea spirituală și nu în ultimul rând este un real ajutor și pentru familiile din care provin unii copii, pentru încadrarea în societate a tinerilor care termină liceul ori chiar studiile superioare.

Pașii ne-au purtat mai departe spre centrul orașului, trecând prin fața Catedralei Episcopale Sfântul Nicolae, de pe strada Avram Iancu. Clădirea albă mi-a plăcut foarte mult, iar norii jucăuși, albi și pufoși, m-au ajutat să prind niște cadre deosebite.

Frumoasa catedrală albă, ce poartă hramul- Sfântul Ierarh Nicolae, a fost ridicată între anii 1861-1873 și definitivată la forma de astăzi în perioada interbelică. Ea a fost pictată și renovată în stil bizantino-roman. Edificiul este în plan „cruce greacă” cu absida nedecrosată, poligonală, cu trei laturi și cu o turlă centrală octogonală. Deasupra intrării este o clopotniță patrulateră, înaltă de 37 de m, cu terminații octogonale. În jurul ei se găsesc alte 8 turnulețe mai mici. Dr. Petru Groza, a avut un aport important, prin ajutorul material oferit pentru cheltuiala cu turnarea clopotelor din material de război.

În curtea catedralei există un monument dedicat eroilor neamului.

Revenind lângă parcul cetății, chiar la est, este Colegiul Sportiv Cetate, despre care sunt sigură că a auzit toată lumea. Ba mai mult de atât, atunci când veți ajunge spre cetate și vreți să luați telecabina, nu aveți cum să nu observați Aleea Gimnastelor. Este vorba de busturile a 11 gimnaste și 4 antrenori, 15 sculpturi realizate de artistul Ioan Seu, în bronz. Busturile au 42 cm și sunt amplasate pe socluri de granit de 1,80 m. Noaptea sunt luminate de reflectoare. Este unul din obiectivele cele mai importante pentru orașul Deva, de care ne leagă amintiri plăcute și frumoase cu gimnastele noastre dragi.

Peste drum de dealul cetății este Aqualand, un obiectiv mai modern, foarte căutat, probabil pentru când nu vor mai fi restricții.

Sigur că Deva înseamnă mai mult de atât, dar eu v-am povestit doar despre ce am văzut noi, iar pe voi vă invit și vă recomand să vizitați Deva. Dar până atunci puteți vedea niște poze :)

Webmaster, o rugăminte:

https://youtu. be/UYR-ppPAkVw

mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 1758 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI