DE VAră

TIPĂREȘTE

Am vizitat Deva timp de trei zile; de fapt, o zi plină și două după-amieze. Timp în care s-au adunat vreo 700 de poze. Dorind să le împart pe obiective, constat că o parte semnificativă dintre ele nu prezintă vreo atracție turistică anume: pur și simplu sunt fotografii făcute unor „mici descoperiri” plăcute, simpatice sau de-a dreptul haioase. Încarc și aici o parte dintre ele, sub un titlu pe care l-am împrumutat de la festivalul care se desfășoară în Parcul Cetate, în fiecare sfârșit de săptămână, pe durata verii anului de grație 2021. De fapt, un fel de Deva fără țintă și fără ghid turistic.

Cum se merge pe pietonal către cetate, pe stânga, vizavi de Teatrul de Artă, este un gang care face trecerea către o curte. (Mi s-a părut că și Deva cunoaște sistemul curților care „se varsă” într-o stradă, în genul celor din Târgu Secuiesc. Atât că, aici, după ce treci de clădirea de la strada mare, continuarea e destul de dezolantă. În multe cazuri, zona interioară a unui cvartal mi s-a părut rău folosită, și asta în plin centru.) La intrarea în gang suntem anunțați că înăuntru s-ar afla sediul unei uniuni a artiștilor plastici, precum și sediul unei organizații a foștilor deținuți politici; tăblițele respective nu prea sunt vizibile, pentru că în fața lor se află umbrelele unei terase.

Nu demult am vizitat, în Iași, Muzeul Poezie (i) ; tot am să îmi fac timp să îl prezint cândva! Apoi, în anii 90 și încă o perioadă după, eram un asiduu cititor al revistei Academia Cațavencu. Așa că, admirând fațadele clădirilor, mi-au sărit în ochi... desenele din gang ale lui Ion Barbu. Ca de obicei, geniale și adaptate contextului. Nu știu a cui a fost ideea de a-l invita să facă ceva acolo, însă a avut o idee bună, a ieșit o treabă cu adevărat faină. Găsiți totul în P1-P7.

Chiar peste stradă, lângă Teatrul de Artă, am găsit un alt gang pictat. De data asta avem de-a face cu un alt gen de creație – dar efectul este la fel de puternic (P9-P13). Dacă aveți drum pe pietonal, nu ratați aceste două ganguri!

Am mai descoperit o clădire frumos pictată, Palatul Copiilor de pe Str. Mihai Eminescu (P54). La pachet cu cel mai lung rând de flori ornamentale pe care l-am văzut eu pe vreo stradă din România.

Piața Unirii este dominată de statuia lui Traian (P14). Care a stârnit multe controverse atunci când a fost dezvelită, gen: noi suntem pui de daci (bancuri-online.net/bancur ... 5)#.YSpqn44zZPY), ce caută cuceritorul dacilor pe soclu, în buricul târgului? (Înainte de 1999, scorul Decebal vs. Traian în Deva era 2-0; ei bine, a devenit 2-1.) Punct de vedere care era exprimat zgomotos, la vremea sa, și de cel care a „ocupat” anterior locul din Piața Unirii, dr. Petru Groza. Statuia celui din urmă a fost dată jos în 1990, a zăcut într-o curte a Prefecturii aproape 20 de ani până când, în 2007, a ajuns în Băcia, satul natal al fostului prim-ministru comunist. Discuțiile din Consiliul Local Deva de la acel moment le puteți citi aici: mesagerulhunedorean.ro/st ... e-deva-si-bacia, iar anecdote mai puțin cunoscute în legătură cu cel mai cel dintre fiii Devei, aici: adevarul.ro/locale/hunedo ... 2bdf/index.html.

Oricum, nu asta voiam să spun, ci că în fața statuii un cetățean se strica de râs, tot repetând cu voce tare inscripția de pe soclu: Acesta a fost însămânțătorul și părintele românilor. Râs care m-a molipsit și pe mine, aducându-mi aminte de Ion Pribeagu citatepedia.ro/index.php?id=372882, dar și de una dintre glumele Evului mediu care au ajuns până la noi: după ce un papă a hotărât că, deși păgân, Traian merită un loc în rai, toți îngerii aveau grijă să îl privească mereu numai în ochi.

Peste drum de statuie găsim o băcănie. M-a binedispus reclama și vitrina acesteia (P15). M-a prostdispus faptul că, deși clădirea este monument istoric și este renovată, pe fațada sa tronează aparate de aer condiționat, iar geamurile sunt termopan (ce-i drept - aici imitând lemnul). Plus multe gheme de fire atârnând peste tot. Iar această clădire nu reprezintă o excepție pe pietonalul Devei, din păcate. Dacă tot cârcortesc: nu am înțeles de ce, deși strada are numai vreo 300 de metri, doar prima sa jumătate este pietonală, de la Liceul Decebal încolo fiind permis accesul auto. Plus că pavajul este cu valuri din alea care impun steag roșu.

La capătul dinspre parc al pietonalului ne împiedicăm de un bolovan. Ce-i drept, având o cruce lipită de el (P 16). Deva s-a umplut de tot felul de statui în ultimii 15-20 de ani – unele mai reușite, altele mai puțin. Cel ridicat în memoria eroilor anticomuniști, după mine, face parte din a doua categorie. De altfel, nici nu are aviz, din 2006 până în prezent, de la Direcția de Cultură. În dreapta sa, la cinci metri, se află probabil cel mai interesant monument al orașului, Fântâna arteziană cu broaște (P17). Ce-i drept, din altă epocă, cu un secol mai bătrână, contemporană cu Palatul Prefecturii și proiectată de același arhitect, Alpár Ignác.

O sută de metri mai departe, în fața Magna Curia, găsim concurenta fântânii cu broaște: Fântâna arteziană cu lebădă (P18). Este o reconstrucție modernă a unui frumos monument de la mijlocul sec. XVIII, din perioada în care Ion Haller, guvernator al Transilvaniei, a refăcut palatul renascentist în stil baroc. Am admirat și detaliile de pe fațada minunatului palat (P19). Interesantă și povestea sa, care, însoțită de poze, poate fi citită aici: editiadedimineata.ro/magn ... nelor-nobiliare.

La dreapta palatului intrăm în Parcul Cetate, relativ mic, dar plăcut. E fosta grădină a Magna Curia, devenit parc municipal acum un veac, modernizat pe la 1950, pe când dr. Petru Groza era prim ministru. Se spune că au fost replantați aici copaci aduși din Arboretumul Simeria. Partea centrală, cea dintre Foișor și statuia lui Mihai Eminescu, era ocupată de o scenă și de o mulțime de scaune (P20-P21). În serile de week-end, diverse formații se produc live acolo, muzica auzindu-se până departe (sâmbătă seara o auzeam din cameră, de la Sarmis). Tot aici a fost adus I LOVE DEVA (P22), citeam pe aici că în anii trecuți era fie în Piața Victoriei, fie în Piața Unirii.

Aproape de foișor am găsit o frumoasă expoziție fotografică care prezintă copilăria Regelui Mihai al României (P23-P46). Bine, în primii ani Principele Mihai (1921-1927), apoi Regele Mihai (1927-1930), apoi Marele Voievod de Alba-Iulia Mihai (1930-1940) – după ce a fost detronat de către tatăl său, Carol II. Fotografiile sunt emoționante – vedem un copil, înainte de toate, dar în aceeași măsură încărcate de semnificații istorice. În P39-P40, este alături de Prințul Philip al Marii Britanii, care s-a născut în același an cu Mihai de România (1921) și a murit în primăvara acestui an (2021).

O altă interesantă expoziție fotografică am admirat în Piața Victoriei: Mircea Lucescu – Jucătorul (P47-P51). Deși toată cariera sa a fost dinamovist convins, finalul acesteia l-a prins la Corvinul Hunedoara. Și tot la Hunedoara și-a început glorioasa carieră de antrenor, deci nea Mircea a foarte iubit prin aceste locuri.

Ne duseserăm seara târziu, să vedem Fântânile cântătoare. Ei bine, nu a fost să fie: nici joi, nici vineri, nici sâmbătă, spectacolul nu a avut loc. Așa că ne-am mulțumit să privim jocurile de lumini, să învățăm pe de rost pozele expoziției dedicate lui Lucescu, să ne tot uităm la copiii care se jucau pe acolo și să ne învârtim în jurul statuii lui Decebal.

La câțiva metri de aceasta, în iarbă, la colțul primului bloc de pe strada către cetate, am descoperit o statuie de tipul celor de prin Cetatea Albei, un cawboy și calul său, în mărime naturală (P52-P53). Fără nicio legătură cu restul pieței, doar așa, să fie. Am aflat amănunte ulterior, din hunedoaralibera.ro/2statuile-noastre:

În urmă cu câțiva ani, (primarul) a adus în oraș și alte câteva statui kitschioase: un cowboy lângă un cal, prințesa cu harpă, mica sirenă, Johann Strauss și un soldat. Acestea au fost importate din Hong Kong și au costat aproximativ 1.500 de euro fiecare. Statuile s-ar potrivi într-un parc de distracții sau unul de joacă, unde copiii s-ar putea fotografia lângă ele. După ce trei ani au fost „exilate” , în 2016 Mircia Muntean a cerut ca una dintre ele – cowboy-ul „cu căluț” să fie „plantat” în centru, la aproximativ 20 de metri de statuia ecvestră a regelui Decebal.

Oricum, am găsit și cai adevărați în Deva. Cel din P55 e fotografiat nu departe de punctul de plecare al telecabinei.

Ultimele patru poze sunt făcute în jurul hotelului: P56-P57 sunt din curtea Bisericii Adormirea Maicii Domnului, iar P58-P59 sunt de la balconul camerei de hotel. Vineri a fost Izvorul Tămăduirii și clopotele bisericii ne-au trezit la șapte. Am pozat, dimineața pe răcoare, Dealul Cetății, precum și Parcul Operei. Cum care Parcul Operei? Dacă citim despre biserică, aflăm că e construită începând cu anul 1990, pe „un teren donat de municipalitate” . Pe hărțile ceva mai vechi terenul respectiv este desemnat ca Parcul Operei. Nu știu care operă, dar parc sigur a fost: în P59, în plan depărtat, încă se mai vede o alee.

---

VIZUALIZĂRI: 1396 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI