Muzeul de aragonit din Corund

TIPĂREȘTE

In periplul nostru canicular din Ardeal, ne-am propus sa servim o Coca Cola rece si un “cips” in cetatea din Alba Iulia. Banuiam ca acolo vom gasi asa ceva, pentru ca, pe la noi, (spre deosebire de alte tari), acolo unde apare cate un obiectiv turistic, in jurul lui apar imediat si o multime de dughene care iti vand sucuri, bauturi alcoolice, cips-uri, cafea si alte produse de-ale gurii, utile adeseori dar si multe chinezarii care nu se incadreaza in peisajul istoric. Dupa ce-am admirat “Sala Unirii“ si intregul complex arhitectonic al cetatii si mai ales impresionanta statuie a celui care a reusit pentru prima data sa ne redea sentimentul, aproape pierdut, de “popor roman” si sa ne arate si cam pana unde se intind granitele tarii noastre, am pornit-o spre Muntii Apuseni, spre Zlatna.

In Zlatna, orasel fara prea multa personalitate, ne-am amintit de Knopp Vencel. Cine a fost Knopp Vencel?

Pe la inceputul secolului nostru, la minele de aur de la Zlatna lucra un inginer vestit, numit Knopp Vencel. Era ceh si avea cunostiinte si studii in mineralogie, obtinute la inalte facultati ale vremii.

In anul 1908, un prieten din Ardeal l-a invitat pe Vencel la Corund. Aici, inginerul de mine s-a indragosti de peisajele locului, Praidul e-o minunata zona verde colinara. Dar lui Vencel ii “picara cu tronc”, mai ales cele cateva dealuri in care aragonitul, un minereu semipretios (o forma de carbonat de calciu) aparea stralucind, ca si "sarea in bucate", la suprafata pamantului. Aici la Corund insa, nu-l gasesti in adancurile lui, precum in Cehia, Italia sau Slovacia. Dealurile din Corund lucesc inca si astazi (dupa un secol) “privirii noastre” in bataia soarelui de dimineata. Culoarea minereului este galbuie sau gri-cenusie cu striatiuni verzi, rosii-sangerii sau negre. Vencel isi depuse demisia la Zlatna si la cei 35 de ani ai sai, puse pe picioare la Corund o intreprindere de exploatarea si slefuirea aragonitul. La inceput a fost greu, se lucra cu localnici, in cateva baraci de lemn, dar oamenii erau bucurosi ca au de lucru. La minele lui, lucrau intre 25 si 50 de oameni, in functie de comenzi si sezon. Vencel ii platea bine. Era stiut ca inca de pe la anul 1300, corundenii prelucrau lutul. “Pietrele lui Vencel” erau aduse din 3 mine de suprafata si din unele vagauni, de corundeni. De langa una din fostele mine, se prelinge si un izvor sarat, pe care oamenii il aduna in vale, intr-o casuta de lemn (slatina), tinuta "sub cheie". Iarna isi iau de aici saramura pentru a conserva carnea de porc. Afacerea cu “slefuitul”, mergea bine, oamenii din Corund “aveau maini de aur”, ei produceau obiecte artizanale deosebite - vaze, scrumiere, stampile, capete de baston si pipe, piese de sah, seturi de scris, ceasuri sau cutii de bijuterii, ce erau cumparate mai ales de oamenii bogati.

Legenda spune ca Vencel mergea peste ocean cu vaporul, cu geamantanele pline de obiecte din aragonit si se intorcea cu ele pline de dolari. Dar primul Razboi Mondial a intrerupt afacerile cehului. Vecel si unul din copiii lui au fost incorporati. Din razboi insa, Vencel se intoarse singur, fiul lui muri pe front si nici el n-o duse mai bine. Cazu prizonier dar avu noroc. Dupa un timp, fu eliberat. Se intoarse in Corund, deschise din nou minele dar deprimat si suferind, nu mai reusi sa creeze aceleasi minunate piese ca altadata. Incepu al doilea Razboi Mondial, afacerea lui era din nou periclitata. In 1941 Vencel muri subit. Dupa nationalizare, minele trecura in posesia comunistilor, care, in 1950, avizi de castig, au vrut sa reia exploatarile de aragonit dar, grabiti si nepriceputi, au folosit dinamita, distrugind zacamantul. Exploatarea aragonitului are secretele ei. Urmasii lui Vencel au obtinut minele, dar satenii vorbesc ca ei vor folosi doar terenul pentru a contrui un motel.

Intram in muzeu. Intrarea in muzeu costa 4 lei pentru adulti si 2 lei pentru pensionari. Muzeul de aragonit” din Corund este singurul muzeu de acest profil din tara noastra. Poate si din Europa.

Dna. Papp Ildiko, ghida muzeului, ne explica mai intai ce este aragonitul. Este o piatra semipretioasa, care ia nastere prin infiltrarea apei de suprafata, bogata in carbonat de calciu in golurile subterane si crevasele din zona. Apoi, datorita fortelor telurice, aceasta solutie minerala cristalizeaza si se transforma intr-un minereu, frumos colorat si nu foarte dur, ce poate fi usor prelucrat. Privim piesele. In muzeu poti admira doar o mica parte din opera corundenilor initiati de Vencel. Poti citi si cate ceva despre viata lui.

Pe un panou, vei observa si modalitatea clasica a exploatarii aragonitului, cu ciocanul si barosul, nu asa cum au facut-o urmasii inginerului ceh, cu dinamita. Intr-o preumblare anterioara, am urcat si pe “Dealul melcilor”, unde am strabatut cele 3 mine de aragonit. Poti sa culegi de pe jos sau din vagaunile dealului, cat aragonit doresti. E destul pentru toata lumea. Minele sunt abandonate.

In “litoteca” mea, am si o colectie de aragonit. Acum, singura dovada a gloriei exploatarii minerale din trecut, consta in acest frumos “remember muzeal”, in aceste obiecte delicat slefuite care au impanzit multe muzee din lumea larga, precum Luvru sau colectiile unor pasionati de antichitati si obiecte pretioase din Europa sau America.

---

VIZUALIZĂRI: 6315 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI