Corund și 'Promenadă la Corund'

TIPĂREȘTE

Dacă nu optam și pentru excursia opțională din cea de-a patra zi a circuitului în Ținutul Secuiesc aș fi regretat. Asta în primul rând pentru că aș fi ratat vizita La Salina Praid (obiectiv pe care doream să-l așez alături de celelalte saline românești vizitate deja) și în al doilea rând pentru că aș fi pierdut ocazia de a percepe Corundul în toată bogăția lui turistică. Pentru că satul Corund nu este doar un important centru al ceramicii populare din Transilvania. Corundul nu este doar târgul permanent de pe cele două părți ale drumului principal, locul în care banul, dacă nu curge, pică.

Știu, în general excursiile în grup organizat sunt considerate dezavantajoase din multe puncte de vedere. Dacă veți citi acest articol până la final, vă rog să-mi spuneți dacă excursia opțională din cea de-a patra zi a circuitului în Ținutul Secuiesc și-a meritat osteneala și banii.

Un prim avantaj, important în opinia mea, este acela că pentru grupuri organizate vizitele sunt anunțate, iar grupul este așteptat și întâmpinat cu surprize dintre cele mai plăcute. Descrierea programului zilei începea cam așa: "Diferit" va fi cuvântul de ordine azi, începând cu transportul special (dacă vremea permite), o plimbare cu căruța sus, spre platoul vulcanic, prin peisajul feeric al cătunelor Fântâna Brazilor sau Valea lui Pavel și până la fiecare din opririle din areal.

Despre Corund, satul amplasat lângă DN 13A, la 11 km de Praid, 18 km de Sovata și 29 km de Odorheiu Secuiesc, se spune că este "satul care stă pe un munte de sare și pe un deal de bijuterii".

Aici am oprit pentru a prelua ghidul local, un secui sfătos și bun cunoscător al tradițiilor locale. El ne-a însoțit și ne-a oferit informații pe tot parcursul vizitei de descoperire a zonei Corundului.

Din sat, cu autocarul, am continuat spre dealuri, străbătând drumuri șerpuite, când mai bune și când mai desfundate, umbrite de vegetație abundentă, până la un loc în care ne așteptau căruțele. Trei căruțe cu bănci acoperite cu pături și cu țesături groase, așteptau cu bidiviii înhămați și cu căruțașii nerăbdători să ne plimbe prin locurile pitorești în care ei își duc viața simplu, alături de animalele lor și de pădurea în care lucrează.

La urcarea în căruțe, înainte de a porni pe drumul neasfaltat, șerpuind pe platoul verde, cu flori și cu animale la păscut, fiecare dintre noi a primit din partea organizatorilor câte un Kürtőskalács - tradiționalul cozonac secuiesc, proaspăt, spiralat și tăvălit prin nucă și mult zahăr. În pahare de plastic, de unică folosință, fiecare a fost servit cu palincă. A fost, poate, ingredientul și motivul principal al veseliei care a însoțit grupul pe tot parcursul zilei.

Una după alta, pe platoul luminat de soare, căruțele ne-au condus în cătunul Fântâna Brazilor, cu denumirea secuiască Fenyőkút, o așezare de creștini, catolici și unitarieni, întemeiată de localnici din Corund care aveau terenuri în zonă. Primii veniți s-au stabilit pe munte în prima jumătate a sec. XIX, tăind pădurea și obținând terenuri arabile și pășuni pentru animale. În prezent, în afara caselor răzlețe, pe platou mai pot fi văzute mici ferme, stâne, iarbă și flori sălbatice.

Tofigem Jam and Syrup Manufacturer a fost primul obiectiv la care am oprit.

Tófalvi Zita, localnică din Fântâna Brazilor, a pornit în 2016 o mică afacere de familie, activitatea principală fiind prelucrarea fructelor și legumelor. La întâlnirea cu noi, ne-a povestit că ideea i-a venit cam prin 2002 vizionând un film în care o tânără femeie, cu dificultăți materiale, mutându-se la țară, a început să facă gem din merele din livada sa, produs pe care îl vindea mai apoi în sat. Tófalvi Zita a văzut o oportunitate în amplasarea izolată a așezării, pădurile din jur fiind pline de fructe sănătoase și mai gustoase decât cele cultivate. A început prin a prepara produse din afine, dar în timp a ajuns la peste 50 de tipuri de produse. Angajații firmei sunt membri ai familiei, dar atunci când este necesară sortarea și curățarea unor cantități mai mari de fructe apelează la ajutorul vecinilor și prietenilor. Vânzarea produsului finit se realizează la târguri, la diferite evenimente, dar și cu ocazia prezentărilor turistice, asemeni celei la care am participat și noi.

Într-un stabiliment amenajat cu bănci și mese lungi pe care așteptau peturi cu siropuri și sticluțe cu tincturi, precum și borcane cu diferite sortimente de gem și șerbet, după o prezentare a fiecărui produs (prezentare în care erau evidențiate beneficiile consumului fiecăruia), am fost invitați la o degustare. La final, doritorii au achiziționat gemuri și sucuri naturale, aproape toată lumea plecând de acolo cu câte ceva.

Din nou în căruțe, din nou dăm bice cailor și ne îndreptăm spre obiectivul despre care programul nostru turistic ne spunea următoarele: "Tinovul de la Fântâna Brazilor, parte a sitului Natura 2000 ascunde alături de flora și fauna specifică tundrei, relicte glaciare și elemente de taiga. Avem practic șansa de a descoperi o Siberie la doar câțiva pași făcuți pe potecă".

Tinovul de la Fântâna Brazilor este o arie protejată situată la extremitatea vestică a județului Harghita, la o altitudine de 950 m. Suprafața sa este de 41 ha.

În urmă cu o zi vizitaserăm Tinovul Mohoș de lângă Lacul Sfânta Ana așa încât eram oarecum familiarizați cu termenii și știam la ce să ne așteptăm.

Tinovul Fântâna Brazilor este o zonă montană frumoasă, cu pajiști naturale, cu turbării și cu păduri de conifere alcătuind un peisaj de tundră aici, la mii de kilometri distanță. Prin strădania unei fundaţii, fără vreun ajutor guvernamental, a fost amenajată o potecă tematică (dacă o putem numi astfel) cu multe panouri informative postate de-a lungul ei. Este foarte interesantă plimbarea parcurgând Traseul Educativ Taiga (taiga - pădure formată în special din conifere și mlaștini, care acoperă o regiune întinsă din Canada, prin Scandinavia până în Siberia) pe această potecă de lemn, citind informațiile de pe panouri și ascultându-l pe ghidul local.

M-au impresionat amănuntele furnizate de ghid privind amenajarea acestei poteci. Cum ajutoare financiare nu existau, s-a apelat la localnici pentru a se colecta lemnul necesar. Fiecare familie trebuia să doneze o scândură cu anumite dimensiuni. Acestea, așezate una în continuarea celeilalte, au format prima potecă a tinovului. Ea nu a rezistat în întregime până în zilele noastre, poteca fiind reparată, dar - din loc în loc - încă se mai văd scânduri vechi, cu numele donatorilor înscrise pe ele.

Tinovul Fântâna Brazilor este înconjurat de o pădure de molid. Mai remarcăm diverse specii de muşchi, pin de pădure, mesteacăn, mesteacăn pufos, plop tremurător, bumbăcăriţă, rogoz, roua cerului, ruginarea, merişor și afin, plante cu care făcuserăm deja cunoștință la Tinovul Mohoș.

Și la Tinovul Fântâna Brazilor predominat este pinul, arbore din ce în ce mai puțin înalt pe măsură ce înaintăm spre centrul puțin bombat al tinovului, mușchiul de turbă dezvoltându-se aici mai bine, sufocând alte plante. Aici încep să domine pernele de mușchi a căror întindere închide un complex central de regenerare lipsit de copaci, în care sunt mici bălți.

Reproduc un fragment din ceea ce am citit pe un panou: "Habitatul dominant al tinovului este turbăria cu vegetație forestieră de pin silvestru și molid. Datorită unor doborâturi cauzate de vânt această poiană și-a pierdut arboretul inițial, primește mult mai multă radiație solară, turba și mușchii cunosc o uscare lentă. Astfel apar specii străine precum zmeura sau fagul. Te invităm să tragi cu praștia alăturată câteva conuri de molid și pin silvestru, astfel implicându-te în recucerirea poienii de către arborii inițiali. Țintește într-un trunchi, ca semințele rămase în conuri să se împrăștie. " Interesant, nu? Dacă aș fi fost un bun țintaș, fiți siguri că aș fi tras și eu cu praștia. Cine știe? Poate că din joaca mea ar fi răsărit un pomișor care ar fi crescut falnic, trăind acolo, în taigaua românească, zeci, poate sute de ani.

Frumoasă, reconfortantă și educativă această plimbare prin taigaua de la Fântâna Brazilor! Nu o ratați dacă vă aflați în zonă! Și... trageți cu praștia!

Din nou în căruțele care de astă dată ne-au purtat spre gospodăria unui localnic pentru Degustare de produse tradiționale. Știu că într-un grup turistic mare sunt întotdeauna persoane curioase și pofticioase, gata să se înghesuie și la astfel de activități menite a populariza produse locale, tipice zonei. Personal, nu am luat parte la această degustare, dar pot spune că într-o cameră specială, doritorii au fost întâmpinați cu brânzeturi, ceapă, slană, mezeluri uscate și - bineînțeles - cu băuturi tari. Acestea din urmă s-au făcut vinovate de faptul că pe drumul de întoarcere, în căruțe, chiuiturile, vorbele și râsetele zgomotoase (din te miri ce) ne-au însoțit până la final făcându-l chiar și pe sobrul căruțaș să zâmbească. Cei care - asemenea mie - nu s-au alăturat grupului de degustători, au fost invitați pe terasă, la mese și li s-a oferit - din partea casei - câte un ceai îndulcit, călduț, preparat din plante de pădure. Bineînțeles că și aici doritorii au putut achiziționa brânzeturi afumate, împletite, sortimente prezente de altfel la mai toate târgurile cu bunătăți tradiționale, dar... știți cum e! Poate fi ceva mai bun decât ceea ce provine direct "de la mama lui"?

Trebuia să spun de la bun început că gospodăria țărănească la care am poposit pentru degustare este mare, cu două corpuri de case, cu grajduri pentru animale, cu apă curentă în curte și cu toaletă modernă pusă la dispoziția tuturor.

Am bifat și cel de-al treilea obiectiv din Fântâna Brazilor. Căluții pe care i-am admirat și i-am fotografiat tot drumul, ne-au dus la locul în care autocarul rămăsese în așteptare. Din respect pentru aceste animale docile, greu truditoare, menționez că la căruța noastră, pentru delectarea noastră, au muncit doi cai frumoși - mamă și fiică, după spusele stăpânului căruțaș. Ni s-a mai spus că aceste animale au o zi ușoară, de relaxare, atunci când plimbă turiști. În celelalte zile, împreună cu proprietarii lor, lucrează la pădure, la bușteni.

***

Când vine vorba de Corund, cu toții ne gândim la ceramica smălțuită de aici, comuna devenind un simbol în această privință. Olăritul tradițional a adus zonei renume mondial. Aproape că nu există turist care să ajungă la Sovata sau la Praid și să nu dea o fugă până la Corund. Localitatea este un adevărat magazin de artizanat, de la un capăt la altul, de o parte și de alta a șoselei având înșirate sumedenie de mici magazine. Le-am văzut și noi din mersul autocarului, în desele noastre deplasări prin zonă. Nu am oprit pentru cumpărături. Pentru noi era rezervat un alt gen de vizită în Corund, bineînțeles și cu posibilitatea de a achiziționa suveniruri.

Corund - Atelier de prelucrare iască

În gospodăria lui Fábián Zoltán și a soției sale Erzsébet, am făcut cunoștință cu iasca și cu modul ei de prelucrare. În curte, pe un trunchi de copac, sunt aninate demonstrativ câteva bucăți de iască, acea ciupercă asemănătoare unei copite de cal. O mai văzusem prin păduri, pe trunchiuri de fagi bătrâni, dar niciodată nu m-am gândit că ar fi bună la ceva. Aici, la Corund, am aflat că din iască se fac diferite obiecte de folosință curentă (pălării, șepci, poșete) sau decorative (brățări, pandantive, mărțișoare). Bucățile mici pot fi folosite la curățarea ochelarilor - popular materialul fiind denumit "piele de căprioară". Ghidul local care ne-a însoțit întreaga zi în plimbarea prin Corund, purta cu fală o tichiuță bej, din iască, lucrată în acest atelier.

În trecut, acest meșteșug era practicat în Corund de mai multe familii, în prezent numărul meșterior scăzând foarte mult. Este unul dintre meșteșugurile pe cale de dispariție.

Unul dintre cei mai buni meșteri, Fábián Zoltán asistat de soția sa, ne-a vorbit și ne-a făcut demonstrații privind confecționarea obiectelor din iască. Am văzut cum curăță coaja și înlătură imperfecțiunile cu un obiect tăios, încovoiat, un fel de seceră. Tăierea în "felii", apoi întinderea fiecăreia, baterea cu ciocanul, apoi întinderea cu mâna sunt operațiunile care urmează. Abia de aici intră în rol soția. Ea crează artă. Cu ajutorul unor forme, cu fier de călcat încins pentru modificarea culorii, realizează frunze, petale de flori și alte elemente pe care le va îmbina ulterior, creând obiecte nu doar practice, ci și frumoase.

Vizita la acest atelier ne-a îmbogățit cunoștințele, aici aflând că iasca folosită în vechime la aprinderea focului și la tratarea durerilor sau închiderea rănilor, poate aduce și un strop de frumusețe în viața noastră.

Corund - Atelier de țesut

La două case distanță de atelierul lui Fábián Zoltán, meșterul iescar, se află o țăsătorie. Mărturisesc faptul că eu - pasionată de tot ceea ce înseamnă lucru manual - am fost mai impresionată de doamna cu vârstă înaintată (regret că nu i-am reținut numele) care ne-a prezentat și acest meșteșug pe cale de dispariție din Corund. Așezată la război, mânuind cu abilitate suveica, gazda noastră ne-a mărturisit cu regret că nu are urmași în meserie, tinerii de astăzi preferând alte îndeletniciri. Ne-a povestit și ne-a arătat cum se calculează numărul necesar de ițe pentru modelul ales, insistând asupra faptului că este nevoie de o precizie maximă pentru că altfel modelul iese greșit și nu-l mai poți repara.

Am mulțumit amabilei noastre gazde și ne-am grăbit spre atelierul de ceramică, ultimul propus a fi vizitat în Corund și totodată ultimul din programul nostru de vizite în cea de-a patra zi a circuitului în Ținutul Secuiesc.

Corund - Centru de ceramică

Satul Corund este un important centru de ceramică și olărit din Transilvania. Știam asta. Ceea ce nu știam este că primele ateliere de olărit au apărut aici - conform istoricilor - pe la începutul sec. XV-lea, producția de ceramică din Corund fiind menționată pentru prima dată într-un document în anul 1613. Dacă în 1972 numărul meșterilor olari era 190, în 1992, numărul acestora a crescut la 872. La început se producea ceramică tradițională, ornamentată manual cu desene florale și zoomorfe stilizate, cu diferite efecte cromatice - alb, maro, albastru sau multicolore, ulterior, în a doua parte a sec. XX s-a trecut și la producția de ceramică neagră. Ce se produce aici? Farfurii, oale, diverse vase pentru gătit, ulcioare, vaze, suporturi pentru lumânări, plăci ornamentale etc..., etc... Dacă veți ajunge la Corund, cu siguranță veți fi tentați să plecați cu cel puțin un obiect, amintire de acolo.

Grație organizatorilor circuitului în Ținutul Secuiesc, noi am avut șansa de a vizita un atelier și de a vedea meșterii ceramiști la lucru.

Józsa László, meșter olar, partener al programului turistic "Promenadă la Corund" ne-a primit în ograda sa împodobită cu flori și cu tot felul de mici obiecte decorative. În mâinile lui, lutul lua forme diferite, de la vase mai mari, până la cele mai mici obiecte - mărgeluțe pentru bijuterii. Ghidul local, cel care ne-a însoțit în tot periplul nostru prin Corund, ne-a spus că Józsa László este singurul meșter olar miniaturist din sat. Alături, soția sa - Márta - decora în văzul nostru câteva obiecte.

Vizita s-a încheiat cu o raită prin expoziție și pe la punctul de vânzare suveniruri. Sunt atât de multe obiecte care mai de care mai frumoase și mai inspirat realizate încât cu greu poți decide ce să alegi. Coloristica este minunată, perfecțiunea desenului de netăgăduit. A fost o desfătare pentru ochi și o bucurie pentru suflet.

Dacă aveți ocazia, nu ratați o vizită la un atelier de ceramică în Corund!

În încheierea articolului meu cam prea lung de astă dată, trebuie să spun că deși interesantă, cu obiective nemaivăzute și cu momente promițând a fi de neuitat, aceasta a fost una dintre cele mai costisitoare excursii opționale din circuitele pe care le-am făcut în țară - 270 lei/persoană, adică 35 euro (175 lei) transportul și ghidajul, 50 lei vizita la Salina Praid și 45 lei degustarea de produse tradiționale la Corund. Asta fără a include și celelalte cheltuieli personale.

---

VIZUALIZĂRI: 862 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI