Muzeul Satului - intoarcerea in timp

TIPĂREȘTE

Zi noroasa la sfarsit de august. Ne hotaram sa vedem pentru prima data Muzeul Satului, cu toate ca de multe ori am avut timp dar stiti cum e... omului ii place sa viziteze in primul rand locurile indepartate de casa. Aruncam o privire pe Internet pentru a afla ce program de vizitare au, dar suntem derutati deoarece pe acelasi site doua ore de inchidere se bat cap in cap.

Ajunsi acolo in jurul orei 17, suntem informati ca muzeul se inchide la ora 19 (partea exterioara), iar lunea la ora 17. Acesta are mai multe intrari; noi am ales-o pe cea din Parcul Herastrau, care ne-a primit cu poarta deschisa, dar care nu este accesibila mereu (de exemplu in iarna era inchisa).

Biletul se achita la doamna de la intrare si costa 6 lei pentru adulti, 1.5 lei pentru elevi si studenti, iar pentru pensionari si posesori de carduri Euro 26 taxa este de 3 lei. Veteranii, prescolarii etc. au acces gratuit. Taxa foto/video nu exista, iar daca doriti ghid, scoateti din buzunar 200 de lei, ceea ce nu este cazul pentru ca fiecare gospodarie are la poarta o tablita cu date explicative.

Vizita incepe cu zona Dobrogei, pe partea dreapta a aleii putand fi vazute gospodarii ale secolului al XIX-lea, cu cuptoare de paine, butoaie si masinarii de zdrobit struguri. Va puteti uita pe geam in interiorul casei pentru a observa paturi si carpete autentice, inconjurate de mobilier vechi. Putin mai in fata se intinde un han din Valenii de Munte. Pe partea stanga se inalta o moara mare de vant in interiorul careia puteti urca, iar jos, de pe aleiuta ce trece pe langa lac, pot fi vazute mori de apa, barci si articole pentru peste. De asemeni, in casutele ce sustin morile puteti intra pentru a observa mecanismele.

Vizita se continua cu Moldova, casute mici, cu putine incaperi, Oltenia unde puteti intra intr-o casa care pe mine m-a impresionat, cu un patut de copil deosebit, iar in vecinatate - bordeie cu acoperisuri de paie, zona Ardealului unde puteti vedea adevarate vilute; aici casele sunt solide si impunatoare, fara acoperisuri din paie, ca nici nu-ti vine sa crezi ca dateaza din anii 1800 si Maramuresul cu vestitele lui acoperisuri inalte si bisericuta din lemn, unde veti ramane uimiti de lungimea scarilor (asa acoperis, asa scara). Fiecare gospodarie are cate ceva deosebit, de la masini de vanturat grane (puteti invarti la manivela, daca va pasioneaza; atentie, insa, la timpane! Vechimea isi spune cuvantul), masini de zdrobit struguri, fantani normale (n-as vrea sa spun "cu manivela" pentru ca mi-e sa nu gresesc) si cu cumpana, pana la caruri si chiar sanii (cel putin asta credem noi ca era o construcie din lemn cu talpici ca de sanie). Pe langa toate acestea, gospodariile mai adapostesc si nelipsitele cotete de caini, ţesturi, capite de paie sau hambare. Deosebita este si "arhitectura" gardurilor, unele fiind frumos impletite. Pe marginile aleilor sunt cosuri din lemn, pe post de cosuri de gunoi.

Totul este verde, vegetatie din belsug, dar si fauna: intr-o gospodarie brasoveana am gasit gaini si cativa pui de pisica (ni s-a spus sa-i luam acasa daca ne place de ei... ca sunt destui), iar pe gardul unei gospodarii maramuresene alerga voioasa o veverita, fericita de nuca pe care tocmai o dobandise.

La intoarcere am coborat pe aleea cu morile de apa si am mers pe marginea lacului pana la iesire. Era deja ora 19, iar vantul incepuse sa-si faca de cap. Vizita la Muzeu a fost foarte interesanta, o intoarcere in timp, la casa parinteasca. Ca de obicei, voi lasa pozele sa vorbeasca.

---

VIZUALIZĂRI: 2369 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI