In vizita acolo unde se agata harta in cui

TIPĂREȘTE

Legenda aceasta, pe care am auzit-o din mai multe surse credibile (Staretul manastirii Putna in anul 1976, ghidul care ne-a condus in acea excursie si care era Directorul Muzeului de Istorie Bucuresti in acel an, ) este punctul de plecare in depanarea amintirilor legate de vizita din 14 iulie 2009 la manastirea Putna. Sunt putin dezorientat, mai ales de multitudinea lucrurilor, care si intr-o succinta prezentare, ar trebui mentionate.

Cu ce as putea incepe? Cu istoria monumentului, cu arhitectura acestei prime biserici a lui Stefan cel Mare, cu multele dovezi ale prezentei romanilor pe aceste meleaguri si a luptei lor pentru neatarnare, despre multele legende care inconjoara manastirea, despre frumusetea locurilor in care a fost construita manastirea.

De aproape o saptamana ma uit peste cele mai mult de 120 de poze facute la Putna, ma uit pe notitele facute de mine (amintiri din concediu, din alte excursii la Putna), am mai citit cateva materiale despre Putna si mi-am notat lucrurile care am crezut ca sunt de interes, am mai studiat un pliant despre manastire cumparat de la sursa (manastirea) si ma tot chinui sa sistematizez in asa fel incat sa iasa un articol scurt si concis, care sa nu goneasca si pe putinii cititori care s-ar incumeta sa citeasca randurile mele. Daca ma mai paleste si o boare de inspiratie si-mi pune la munca neuronul, s-ar putea ca Mos Niculae sa ma gaseasca tot in fata tastaturii, fara sa fi terminat de scris articolul.

Dar destul cu vrajeala si la munca, nu l-a intins mana!

Dupa vizitarea manastirii Sucevita, ne imbarcam in masini si tot inainte spre Putna, ultima manastire din programul din acea zi. In parcare scurte comentarii despre proaspata vizita, discutii care vor continua si in masina apoi. Trecem pe langa gardul de piatra, in spatele caruia vedem o frumoasa livada de meri in special, iar in spate, langa coltul unei paduri de brad se vad cladirile care apartin de manastire ele adapostind gospodaria anexa a manastirii. Apa Sucevitei ne insoteste in stanga, apoi trece si in dreapta, pentru ca la Voievodeasa sa revina in stanga drumului.

Daca pana aproape de Sucevita drumul era caracterizat de putine aliniamente intre serpentine nenumarate, de data asta, desi suntem la circa 500 – 550 m altitudine, lungile aliniamente ne lasa sa credem ca am ajuns la campie. Doar padurile de brazi din vecinatatea drumului si dealurile impadurite ne trezesc la realitate. Mai avem pana la campie, dar nu ne pare rau, pentru ca e mai frumos ca la campie.

Incet, fara sa ne dam seama, intram in Marginea, trecem pe langa Muzeul Ceramicii Negre, caruia ii promitem ca il vom vizita, la intoarcere si ajungem in intersectia de la Primarie. Din dreapta vine drumul DN 2A, de la Solca, care ne va conduce spre Putna. Viram la stanga, traversam apa Sucevitei, care isi continua drumul spre Radauti, iar dupa pod, la circa 200 de metri, ne despartim si de drumul spre Radauti DN17A, care o ia la dreapta, pe str. Radauti. Noi mergem drept inainte, pe DN2E, un drum care nu pune probleme, cu aliniamente lungi si curbe foarte largi, iar dupa o padure intram in comuna Voitinel, o strabatem fara oprire, ajungem apoi in Vicovul de Jos.

Cautam din mersul masinii casa in care a copilarit Sofia Vicoveanca, cea care acum o luna a implinit 74 de ani, dar nu o gasim. Nici nu aveam cum, pentru ca era de cealalta parte a Sucevei.

La un moment dat traversam calea ferata care vine de la Dornesti si merge la Gura Putnei (cu ramificatie la Putna) pana la Nisipitu. Este vorba de magistrala 515, pe care cu ani in urma circula un tren direct de la Bucuresti, trenul 525. Pe o portiune de cateva sute de metri drumul DN2H, care vine de la Radauti si merge la Putna, are traseu comun cu DN2E, (paralel cu calea ferata) care merge la Vicovul de Sus si apoi in Ucraina. Ce am remarcat in Vicovul de Jos erau multe cuiburi de berze pe stalpii de pe marginea drumului. Intr-o curba la dreapta, pana in podul peste apa Sucevei viram la stanga pe DN2H, drumul care ne va conduce in poarta manastirii. Strabatem teritoriul orasului Vicovul de Sus, trecem pe langa gara Vicovul de Sus, iar la iesirea din Vicov ne paraseste si calea ferata.

Pana la intrarea in Putna vom mai traversa calea ferata, de data aceasta cea care vine de la Gura Putnei si se opreste la Putna. Soseaua va fi insotita pe partea stanga de calea ferata, de o frumoasa padure, iar mai apoi si de apa Putnei. A nu se confunda cu raul care aproape de Lepsa ne ofera o frumoasa si celebra cascada, cascada Putnei, strabate muntii Vrancei si se varsa apoi in Siret la Vadu Rosca. La intrarea in Putna si calea ferata si raul Putna si padurea se departeaza de sosea, pentru a permite dezvoltarea asezarilor umane in zona.

Urmam drumul care, dupa pensiunea AGA, pe partea dreapta la circa 50 de metri o frumoasa poarta de lemn ne anunta ca am intram pe teritoriul manastirii Putna. Dupa circa 200 de metri, in stanga, pana la intrarea in manastire ne intampina o frumoasa parcare, incapatoare, strajuita de brazi falnici, amenajata cu locuri de parcare separat pentru autocare, separat pentru autoturisme. Fiind marti, nu era inghesuiala de la sfarsit de saptamana, asa ca nu am intampinat greutati la parcare.

Coboram, ne dezmortim oasele de atata stat pe scaun in masina si ne indreptam spre intrare. Ne intampina traditionalul turn deasupra gangului de intrare, cu doua porti mari din lemn, cu o poarta pentru accesul vizitatorilor. Deasupra intrarii in manastire un tablou mare al domnitorului sfant al Moldovei, iar deasupra portretului stema Moldovei sculptata in piatra. La stanga si la dreapta turnului de intrare sunt zidurile de piatra, inalte de sase metri, ale incintei manastirii. Intram inauntru si avem prima surpriza, pentru cei care vizitau prima data aceasta manastire.

Biserica manastirii nu este una pictata. Dupa cele doua biserici pictate, de la Moldovita si Sucevita, cu monumentalele lor picturi exterioare, intalneam un altfel de lacas de cult. Lipsa picturii exterioare nu diminueaza cu nimic din frumusetea bisericii. Ne aflam in curtea primei si celei mai importante ctitorii a celui mai important domnitor al Moldovei, iar dupa parerea mea, cel mai de seama domnitor de pe meleagurile romanesti. Patrunderea in aceasta incinta sfanta ne face sa ne simtim altfel, mai solemni ca de obicei, mai rezervati in glume, mai atenti la vorbele pe care le rostim. Si parca ne simtim mai linistiti, asa cum m-am simtit de cate ori intram in manastirea Lainici, sau mai recent, in anul 2013, in manastirea Dumbrava. Voi incerca, pe scurt, sa va prezint manastirea, istoria si arhitectura ei.

Manastirea Putna, gandita initial ca necropola a familiei domnitorului Stefan cel Mare, a inceput sa fie zidita in anul 1466, ca un omagiu adus victoriei din ianuarie 1465, cand Stefan cel Mare a cucerit Cetatea Chilia. In acest an domnitorul porunceste lui Ion Vistiernicul sa slobboada cheltuielile zidirii de la Putna, iar la 10 iulie 1466, comform marturiei cronicarului Grigore Ureche, se incepe construirea manastirii care va fi terminata in 1469. Deoarece domnitorul, in anii 1469 si 1470, a avut mai multe lupte de purtat cu cei care invadau tara, sfintirea manastirii a fost facuta dupa victoria de la Lipinti langa Nistru, la 20 august 1470. Si in ce zi mai aleasa putea sa aiba loc sfintirea primei ctitorii a marelui domnitor, decat ziua de 8 septembrie 1470, manastirea privind hramul Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu. La sfintire a participat insusi domnitorul cu familia sa, boierii din Divan si foarte multi credinciosi. Slujba de sfintire a fost efectuata de un sobor de 64 de arhierei, preoti si diaconi, in frunte cu Mitropolitul Teoctist al Moldovei, episcopul Romanului, Tanase si Arhimandritul Ioasaf, primul egumen al manastirii.

Lucrarile la manastire au continuat si dupa sfintire, in 1473 fiind adaugata Casa Domneasca iar in 1481 se terminau si fortificatiile manastirii, incheidu-se astfel lucrarile la manastire. Construirea manastirii a insemnat, totodata, infiintarea de ateliere de broderie, de icoane din ceramica, de sculptura in piatra sau in lemn., conduse si organizate de cel care avea sa devina primul egumen al manastirii, Ioasaf, adus de la manastirea Neamt.

Manastirea, din pacate, nu a fost ocolita de necazuri. Incendiul din 15 martie 1484 a distrus partial manastiea, iar peste mai bine de 50 de ani (8 martie 1536) un alt incendiu afecteaza manastirea. In vara anului 1691 manastirea este incendiata de polonezii regelui Ioan Sobieski. In 1654, in timpul luptelor pentru tronul Moldovei intre Vasile Lupu si Gheorghe Stefan (al carui nume este purtat de o strada si o biserica in apropierea Halei Traian), manastirea este devastata de ostile lui Timur Hmelnitki. In anul 1655 domnitorul Vasile Lupu, incepe o ampla opera de recladire a bisericii, respectandu-se structura initiala a bisericii din vremea lui Stefan cel Mare, recladirea fiind continuata de domnitorii Gheorghe Stefan (1655-1658) si terminate de Eustatie Dabija in 1662. Au fost totusi unele modificari, cum ar fi inlocuirea peretului dintre naos si gropnita cu doua coloane cu capiteluri care se desfac intre trei arcade cu arce gotice. Si la bolta naosului au fost aduse modificari in sistemul de sustinere. O alta modificare a fost renuntarea la pictura exterioara.

Dar necazurile nu s-au oprit. Cutremurul din 1739 a afectat biserica, zidurile de incintă, turnurile din cele patru colţuri, clopotniţa şi turnul porţii. Sub păstorirea Mitropolitului Iacob Putneanul (1750-1778) au fost executate numeroase lucrări de restaurare şi înnoire (consolidarea zidurilor din incintă, ale bisericii, clopotniţei, refacerea turnului porţii, reconstruirea în stil baroc a tamburului turlei de pe naos, repararea acoperişului, înlocuirea pardoselii, un iconostas nou existent şi astăzi). O alta restaurare a fost realizata in anul 1902, in timpul ocupatiei austriece, sub conducerea arhitectului K. A. Romstorfer, aspectul de astazi fiind rezultatul acestei restaurari.

Din punct de vedere constructiv constructia bisericii este una traditionala, de forma trilobata, cu ziduri groase din bolovani de piatra si caramida, pe o fundatie de bolovanide piatra. Dimensiunile acesteia sunt mari pentru acea epoca, avand 37 m lungime, 11 m latime si 33 m inaltime, la partea superioara a turlei. Zidurile sunt realizate din piatra si caramida legate cu mortar, au o grosime de 1.50 – 1.80 m si sunt sprijinite de un numar de 12 contraforturi, sase construite initial, iar alte sase adaugate dupa moartea lui Stefan cel Mare, in secolele XVI si XVIII.

Repartizarea incaperilor bisericii este, de asemenea clasica, adica altar, naos, gropnita, pronaos si un pridvor inchis. Altarul este luminat de trei ferestre, pe cele trei laturi exterioarare (sud, est si nord). Catapeteasma (iconostasul) care separa altarul de naos este realizat din lemn de tisa si are o deosebita ornamentatie sculptata, fiind una din cele mai reusite. Naosul, care este luminat de cate doua ferestre pe laturile de sud si nord, are una din cele mai inalte turle, de forma octogonala la primul etaj si hexagonala la etajul superior.

La exterior turla este sprijinita de coloane rasucite cu capiteluri corintice si are ancadramente la ferestre. Interiorul naosului este impodobit cu picturi murale, care din pacate au suferit de-a lungul timpului, in foartele multele incendii, cutremur si restaurari. Din ce cunosc eu, la vremea vizitei noastre, din pictura originala nu s-a mai pastrat nimic.

Ca valoare a vestigiilor istorice, gropnita, sau sala mormintelor, reprezinta de departe, cea mai mare depozitoare incapere de morminte medievale. Acest lucru intareste ideea destinatiei initiale a manastirii ca necropola a familiei marelui domnitor. Cele doua ferestre aflate pe peretii exteriori, de sud si de nord, asigura luminarea naturala a incaperii.

De departe cel mai important, in acelasi timp si cel mai impunator mormant este cel al lui Stefan cel Mare, asezat in partea de sud a incaperii, acoperit cu un baldachin din marmura alba. Inscriptia de pe lespedea sarcofagului ne spune ca viteazul domnitor este ctitor si ziditor al acestui sfant lacas, alaturi de sotia sa Maria, fiica lui Radu Voievod. Pe mormantul marelui domnitor veti gasi o urna de argint cu pamant din toate provinciile romanesti istorice depusa cu prilejul sarbatoririi a patru sute de ani de la sfintirea manastirii in 1871. Serbarea și Congresul de la Putna care au avut loc în august 1871 trebuiau să marcheze împlinirea a patru veacuri de la sfințirea Mănăstirii Putna.

Evenimentele erau programate să se desfășoare cu un an în urmă, dar au fost amânate din cauza izbucnirii războiului franco-prusac, Imperiul Austriac (de care aparținea și Bucovina) fiind în alertă. Serbarea de la Putna era chemată să arate ca românii din Imperiul austro-ungar nu capitulaseră în fața stăpânirii dualiste. Au participat peste 3.000 de tineri români din toate provinciile țării, printre care: Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Mihail Kogălniceanu, A. D. Xenopol, G. Dem. Teodorescu, Grigore Tocilescu, Dimitrie Gusti, Ciprian Porumbescu, Epaminonda Bucevschi.

Langa mormantul lui Stefan cel Mare se afla mormantul Doamnei Maria Voichita, cea de-a treia sotie a domnitorului (decedata in 1511), fiica domnitorului Tarii Romanesti, Radu cel Frumos, luate ostatica in urma unei batalii din anul 1473. In partea de nord a gropnitei se afla mormantul celei de-a doua sotii a lui Stefan cel Mare, Maria de Mangop, decedata in 1477, precum si mormintele fiilor sai Bogdan Voievod, mort pe 27 iulie 1479 si Petru mort in 1480.

In pronaos, luminat de cate o fereastra pe peretii de sud si de nord, sunt mormintele lui Bogdan cel Orb, decedat in 1517, Maria, fiica lui Stefan cel Mare, decedata pe 18 martie 1518, pe latura sudica, iar pe cea nordica sunt mormintele doamnei Maria, sotia lui Petru Rares, decedata pe 28 iunie 1520 si Stefanita Voievod decedat in anul 1527.

Pridvorul, inchis, este luminat de cate o fereastra, in stanga, respectiv dreapta, usilor de intrare, in forma de arcada gotica, iar pe peretele de vest lumina patrunde prin trei ferestre mari, cu doi stalpisori din piatra, cu arcada in stil gotic cu ornamente de piatra. Cele doua usi, masive din lemn, ferecate cu fier, situate pe peretii de sud si nord asigura accesul in pridvorul inchis. Accesul din pridvor in pronaos si din pronaos in gropnita este asigurat prin usi masive din lemn, de asemenea ferecate cu fier.

In pridvor, pe latura sudica se afla mormantul Mitropolitului Moldovei Iacob Putneanul, decedat la 15 mai 1778, iar pe latura nordica mormantul Mitropolitului Sucevei Teoctist, decedat la 18 noembrie 1478. La vremea vizitei noastre (14 iulie 2009) in fata de vest a pridvorului erau expuse trei clopote vechi, alaturi de care erau coroanele depuse cu ocazia zilei Sf Stefan cel Mare si Sfant, iar in cateva poze veti vedea scena din fata turnului de pe peretele de est al manastirii pe acre s-au desfasurat manifestarile culturale ocazionate de aceasta sarbatoare, mai ales a Bucovinei.

Pardoseala bisericii este realizata din placi de marmura in toata bbiserica, cu exceptia pridvorului unde este din lespezi de piatra.

Acoperisul bisericii este realizat din tabla de arama in randuri dese si inguste, imitand un acoperis de sindrila.

Sculptura in piatra, relativ redusa la bisericile ctitorite de Stefan cel Mare, folosita la impodobirea chenarelor si ancadramentelor usilor si ferestrelor, este de inspiratie gotica, specifica lacaselor bisericesti din Transilvania vecina. Sculptura in piatra este prezenta la Putna in elemente decorative exterioare, dar si in interior la lespezile mormintelor. Despre elementele decorative ar fi multe de descris si ar comporta un articol separat. Asa ca ma marginesc doar sa le enumar sumar. De mentionat ar fi ca pictura veche s-a distrus in 1760 si nu a mai fost refacuta pana azi...

Nu as vrea sa omit o manifestare a romanilor si romanismului in Bucovina ocupata vremelnic de Austria. Este vorba de marea sarbatoare a implinirii a patru veacuri de la sfintirea primei ctitorii a marelui domnitor Stefan cel Mare.

Evenimentele erau programate să se desfășoare cu un an în urmă, dar au fost amânate din cauza izbucnirii războiului franco-prusac, Imperiul Austriac (de care aparținea și Bucovina) fiind în alertă. Serbarea de la Putna era chemată să arate ca românii din Imperiul austro-ungar nu capitulaseră în fața stăpânirii dualiste. Au participat peste 3.000 de tineri români din toate provinciile țării, printre care: Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Mihail Kogălniceanu, A. D. Xenopol, G. Dem. Teodorescu, Grigore Tocilescu, Dimitrie Gusti, Ciprian Porumbescu, Epaminonda Bucevschi. Serbarea de la Putna a inceput pe 14 august 1871, dupa o pregatire prealabila inceputa in primavara.

La marginea satului, inainte de intrarea in manastire, se construieste un arc de triumf, pe frontispiciu caruia sta scris Memoriei lui Stefan cel Mare, mantuitorul neamului, iar pictorul Epaminonda Bucevschi realizeaza un portic festiv impodobit cu flori si drapelele si stemele tuturor provinciilor romanesti. Seara este intampinata la lumina tortelor care vor ilumina zona toata noaptea. Luminile tortelor vor fi insotite de 21 de salve de tun, iar clopotele clopotelor vor anunta inceperea slujbelor religioase consacrate lui Stefan cel Mare.

A doua zi, de Sfantamaria mare, participantii la serbare se strang inca de dimineata in fata porticului festiv, unde Ioan Slavici rosteste o alocutiune. Cortegiul sarbatoresc se pune in miscare spre mormantul lui Stefan cel Mare din biserica. Aici mormantul are o garda formata din patru membri ai Comitetului Studentesc, este impodobit cu multe ghirlande de flori, in timp ce o facla lumineaza asupra mormantului. Se oficiaza o liturghie, iar la incheierea acesteia egumenul manastirii Arcadie Ciupercescu evoca gloria marelui domnitor si apreciaza semnificatia acestei serbari.

Dupa oficierea liturghiei, cortegiul se intoarce la portic, unde, cel care avea sa devina unul din cei mai mari istorici ai Romaniei, A. D. Xenopol rosteste un vibrant discurs care a emotionat asistenta. Spusele sale „Cu patru sute de ani aruncăm noi gândirile și simțirile noastre înapoi - spunea vorbitorul - și totuși, de vom privi bine în sufletul nostru, vom vedea cum se amestecă, în acel îndepărtat trecut, farmecul viitorului; cum fie ce faptă a lui Ștefan cel Mare e cu atâta mai măreață, cu cât noi astăzi putem să ne-o amintim împreună pe mormântul lui, cu cât simțim că în această împreună amintire stă sâmburele unor puteri de viață ce pot să ne întărească în propășirea pe calea dreptului și a adevărului care susțin și înalță popoarele...

Iată pentru ce, în bucuria nespusă ce împle sufletele noastre, simțim totuși trecând o umbră de durere, precum trecea prin sufletul marelui viteaz, când, întorcându-se învingător din lupte, știa că-i în ajunul unor noi bătălii! ” aveau sa determine juriul sa-i acorde premiul intai la concursul de discursuri. Ziua este incheiata cu imnul compus de compozitorul Unirii, Alexandru Flechtenmacher, pe versurile poetului Unirii, Vasile Alecsandri, interpretat de corurile reunite ale studentilor, seminaristilor si elevilor din Cernauti si Suceava.

Sunt atat de multe lucruri de spus despre istoria, mai veche si mai noua legata de manastirea Putna, ca daca as indrazni sa mai adaug ceva la cele scrise mai sus, risc sa nu mai apuc sa scriu nimic pe acest sait. Asa ca ma opresc aici si va doresc numai bine si calatorii placute!

PS. Evident ca, oricate veti auzi despre cunostintele mele de cultura generala, mai ales de geografie si istorie, nu as fi putut scrie aceste randuri daca nu mi-ar fi fost aproape traditionalul ghid atlas al monumentelor istorice, harta turistica si rutiera a Romaniei, Analele Putnei, ghidul turistic cumparat de la manastire.

Branesti, 15 octombrie 2015.

---

VIZUALIZĂRI: 741 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI