Mănăstirea Bârsana - miracolul maramureșean

TIPĂREȘTE

"Et in Arcadia ego". Nu, nu am fost acolo, în Arcadia, dar m-am nimerit pe aproape. Şi această Arcadie a noastră are un nume: "Mânăstirea Bârsana" unde am poposit într-o frumoasă zi de sfârşit de aprilie. conduşi de către gazdele noastre de la Vişeu. Prin peregrinările mele europene am ajuns să am în portofelul meu turistic o mulţime de vizite pe la tot felul de mânăstiri: Meteora (2x), Wachau, Montserrat, etc. Şi mânăstirile din nordul Moldovei le-am admirat de două ori, în două circuite diferite (şi nu mi-a stricat). Aşa că eram destul de avizat cu privire la ceea ce urmează să văd. Dar ce am văzut mi-a depăşit orice închipuire.

Ajuns acasă am lecturat impresiile confraţilor din AFA, pentru a-mi putea corela impresiile cu cele ale lor şi pot să spun că relatările lui "utube (2012) " si ale lui "costy69 (sept 2016) ", superbe şi extrem de bine documentate, alcătuiesc un ghid, aproape complet, pentru oricine se va hotarî să viziteze mânăstirea Bărsana.

Aşa că n-am să reiterez informaţiile privitoare la istoricul mănăstirii (atât de zbuciumat încât te cutremuri), dar se vede din plin voinţa lui Dumnezeu - "Nihil sine Deo" - de a nu o lăsa să piară în negura uitării şi le-a dat binecredincioşilor din zonă gândul, voinţa şi puterea de a o reconstrui, începând cu anul 1993. Şi au recostruit-o! Cu neasemuiţii meşteri locali. Şi azi complexul mânăstiresc, împreună cu Biserica Nouă (57 m, încă pe locul II din Europa la capitolul "cea mai înaltă bisrică din lemn), îl găsim încadrat în PATRIMONIUL UNIVERSAL UNESCO!

Dacă tot am scris "din lemn" cea ce îţi izbeşte retina, dar devii conştient de acesta mai târziu, după ce se limpezesc impresiile, este că, după ce treci de Turnul-Clopotniţă (o adevărată bijuterie arhitecturală, aş putea zice "de manual"), te scufunzi, literalmente, într-o adevărată CIVILIZAŢIE A LEMNULUI, săpată genetic, de veacuri, în traiul de zi cu zi al admirabililor locuitori ai Maramureşului. Totul e confecţionat din lemn. Si clădirile (la baza cărora, e drept, pentru trăinicie, s-a folosit şi piatra de râu), si obiectele de cult (troiţele sunt

de o frumuseţe indescriptibilă) si obiectele de gospodărie (aflate în Muzeul mânăstirii). De ce oare, m-am întrebat, ducându. mă cu gândul la "Regele Stejar" a lui Brâncuşi? Pentru că lemnul este un material cald (nu are răceala pietrei), care a fost odată viu, are fibre (ca nişte vene), îl simţi, îl poţi mângâia, fără sa te infiori, care te aşteaptă să scoţi la lumina minunile care zac în el (vezi marii sculptori ai lumii dar şi minunaţii şi neştiuţii mesteri locali cu iconostasele lor care îţi taie răsuflarea) şi care a dovedit că şi el poate dăinui prin veacuri.

Când intri în Biserica Nouă, înaltă de 57 m, credincioşii au senzaţia că sunt mai aproape de Dumnezeu şi dacă îţi deschizi inima şi sufletul, pleci acasă mai împăcat cu lumea si cu tine însuţi, mai liniştit şi mai bun.

Mânâstirea adăposteşte 12 suflete, cu tot cu maica stăreţă (inimoasă şi gospodară peste poate) şi părintele duhovnic. Tot greul întreţinerii complexului cade pe umerii măicuţelor, care muncesc din greu pentru a ni-l dărui privirii şi admiraţiei noastre, în întreaga lui frumuseţe.

Pelerinii, veniţi în vizită, pot fi cazati în Arhondaric, în camere cu 8-10-25 şi 30 de paturi (informaţii de pe site), tarif 50lei/noapte (?), având grup sanitar comun şi fără apă caldă. Se poate servi masa la restaurantul situat în faţa porţii de intrare.

Pentru cei mai simandicoşi, Vila Bârsana din comună, oferă pesiune completă (având şi restaurant), capacitate 50 de locuri, camere single 50 lei/noapte, duble 70 şi apatamente 80, cu mic dejun. în preţul camerei.

O menţiune specială pentru Casa Aristului, destinată să găzduiască artişti, pictori, scriitori, sculptori, muzicieni, veniţi să găsească o oază de linişte, de reculgere şi, de ce nu, o sursa de inspiraţie pe care tumultul vieţii cotidiene urbane, nu te lasă să o accesezi. Actualmente în ea locuieşte părintele duhovnic, locuinţa acestuia fiind în plină renovare.

Pavimentul aleii principale de acces era în plin proces de refacere cu plăci de andezit, avându-se în vedere că sezonul estival de turism se apropie.

Muzeul mânăstiriii te impresionează prin bogăţia de obiecte expuse, dar şi prin taxa, modestă, de intrare de 1 leu.

Am părăsit, cu regret, către seară, mânăstirea, cu sufletul plin de atâta frumos, care m-a bântuit mai multe zile în şir şi de care nu am scăpat nici astăzi.

În orice caz mi-am promis ca în vara să fac o vizită mai lungă la mânăstirea Bârsana, acest miracol maramureşan, încă nu destul de ştiut de către turişti, ca să mă regăsesc pe mine însămi şi, de ce nu, să-l regăsesc pe Dumnezeu.

---

VIZUALIZĂRI: 1838 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI