Bârsana — un loc deosebit

TIPĂREȘTE

În excursia noastră fulger după Baia-Mare următoarea oprire am avut-o la Bârsana. Distanța parcursă a fost de 73 kn. Drumuri folosite au fost DN18 și DJ186. Am circulat pe șosele bune de calitate fără gropi și am reușit să și admir și ceva din peisajul Maramureșean aici discutăm de natură, clădiri și oameni. Fiind rusaliile, de pe tot neamul maramureșean ieșit pe stradă nu lipsea portul popular. Asta mi-a plăcut.

Bârsana este o comună din Maramureș și este formată din satele Bârsana și Nănești. Bărsana avea în 2011 [un număr de] 3800 locuitori. Despre sat se scrie în 1326 prima dată în istorie și este menționat ca fiind proprietatea cneazului Stan Bârsan. Localizarea satului este pe Valea Izei iar peisajele sînt frumoase.

La momentul vizitei satul era foarte animat așa cum am povestit mai înainte tot neamul era îmbrăcat în straie populare. Recunosc că și din punct de vedere circulație înantam mai greu. Satul este lung, și numărul pensiunilor locurilor de cazare este pe măsură. Este un loc îndrăgit de turiști care poate nu vin doar pentru a vedea complexul monahal ci și pentru odihnă, savurarea bucătăriei locale, obiceiurile populare și lista poate să continue.

Când am ajuns la parcarea mânăstirii Bârsana nici nu m-am oprit nu erau locuri libere am circulat mai departe dar nu prea mult vreo 200 m până am găsit loc la marginea șoselei. Astfel nu trebuia să venim prea mult înapoi. Era și poliția rutieră la datorie pe acolo.

Despre mânăstirea Bârsana s-a scris deja în 1390. Nu știm însă ce clădiri au fost pe acolo. Se scrie că se afla într-un loc izolat Mânăstirea veche a reușit să funționeze până în 1791. După desființare totul a fost mutat în sat în 1806. Din cauza diferitelor regimuri politice nu s-a reușit reclădirea mânăstirii. Asta până în 1989 când parohul Bârsanei Gheorghe Urda împreună cu localnicii au hotărât ridicarea unei noi edificii.

În regulă toate astea dar pe noi ne interesează complexul din prezent construit după tradiția locală. Ansamblul arhitectural a fost proiectat de către arhitectul Dorel Cordoș atât tehnica construirii cât și materialele au trebuit să fie cele tradiționale. Astfel s-au folosit piatra de râu și lemnul de stejar.

Interesat mult despre această arhitectură văzută de mine doar în poze până la vizită am plecat în explorarea complexului. Parcarea amenajată în zile obișnuite este încăpătoare. Doar că de rusalii discutăm despre o zi deosebită. Nu m-a deranjat marea de oameni se observa bucuria de sărbătoare pe chipurile tuturor. În parcare mai găsim pe partea stângă numeroase magazine cu souveniruri sau obiecte bisericești iar în partea dreaptă în clădirea maramureșeană mai mare cu etaj la care găsim și un bancomat se poate servi masa. Afară era o tablă cu meniul zilei.

Am urcat niște scări pe partea stângă, am luat-o din nou la dreapta, am admirat peisajul maramureșean de sus și iată și Turnul Clopotniță. Înainte să intru am fotografiat o hartă a clădirilor din interior. Sînt destule astfel o minimă documentare este necesară înainte.

Intrând mi-am dat seama imediat că discutăm despre o minunăție arhitecturală diferită de orice alte asemănătoare văzute de până acum. De cum intrăm la stânga se află Muzeul de icoane și carte veche Gavril de Bârsana. Muzeul a luat ființă în 2005 iar exponatele ar fi cărți, manuscrisuri și icoane patrimoniale din secolele XVI-XIX.

În interiorul mânăstirii putem face un circuit. Dacă rămânem pe partea cu muzeul următorul complex de clădiri ar fi Centrul Cultural. Uitându-mă puțin pe siteul mânăstirii am aflat ce evenimente culturale au fost organizate. Urmează casa de oaspeți, nu am găsit informații, bănuiesc că nu este pentru turistul de rând. Urmează clădirea praznicarului și o altă clădire mai micuță Casa Veche se cheamă. În această zonă se schimbă relieful, urcăm. În cel mai îndepărtat loc colțul de sus se află o clădire mai mărișoară acolo se află chiliile. De aici începem să coborâm, urmează o clădire impunătoare Stăreția. Casa episcopală e un palat deja, dar în spatele ei mai sus și ceva mai ascuns la marginea pădurii se află Casa Duhovnicului.

În fine revenind la punctul de început al circuitului dar pe partea dreaptă de la poartă se află Biserica Soborul Sfinții Apostoli.

Perimetrul înconjurat este o zonă verde superbă cu arbuști ornamentali, flori, un iaz, alei și mult gazon. Aici mai există în prim plan Altarul de vară sau biserica de vară cum se mai spune, și chiar în centru Agheazmatarul. În spatele bisericii se mai observă o superbă poartă maramureșeană, dincolo de poartă o grădină.

Am reușit să arunc o privire și în interiorul bisericii fiind mai liberă slujba ținându-se la altarul de vară. Acolo era adunată toată lumea mai cu sau mai fără distanțare sau mască.

Mulțumit de ceea ce am văzut și chiar o premieră pentru mine, mi-am văzut în continuare de drum.

---

VIZUALIZĂRI: 834 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI