Tot o Grecie... dar mai mica?

TIPĂREȘTE

Am Fost Acolo.

Am stat 4 nopti si zilele aferente cu treaba. Dar, ca tot omul obosit si satul de munca din timpul anului am facut din deplasarea cu treaba o mica vacanta. Si ce frumos a fost!

Am debarcat de pe ferry intr-o zi insorita pe la pranz. Veneam din Rodos si am facut cam 3 ore plutind cu ferry boat-ul elegant pe o mare calma si albastra. Ferry boat-ul nostru venea din portul Pireu si ne-a cules de pe drum din Rodos.

Grupul era format din 25 de persoane. In port ne astepta autocarul si insotitoarea de grup, o romanca casatorita in Kos de peste 25 de ani. De le ea am aflat primele informatii despre insula, informatii pe care vi le impartasesc si voua. Mi s-a parut interesant ca toate datele erau “impanate” cu povesti de viata din cei peste 25 de ani petrecuti pe insula si toate zilele in care am strabatut insula dintr-un capat in altul am reusit sa intelegem cat de cat modul de viata al grecilor din Kos.

Cand am plecat de acasa, pe langa teama de zbor pe care am infruntat-o cu curaj (ura!) si de care sper sa fi scapat (am avut trei decolari si trei aterizari in cateva zile plus turbulente in preajma insulelor la decolare si aterizare si vant puternic) am gandit ca insula Kos nu are ce sa fie altceva decat... stiti voi bancul acela... tot o Grecie dar mai mica.

Ne spunea doamna ca in ultimii ani insula s-a dezvoltat exploziv. Ca atunci cand dansa venise in Kos, nu exista curent electric in toate zonele iar ca sa i se puna telefon a asteptat 5 ani.

Acum... curatenie, ordine, taverne si localuri luxoase si moderne, statii de autobuz peste tot, autobuze noi si moderne, trenulet pentru turisti care face turul orasului, sensuri giratorii si semafoare, sosele bine marcate cu pista de biciclete de multi km (cati nu ne-au claxonat si de cate ori n-am sarit doi metri intr-o parte fiindca eram cu gura cascata la nu stiu ce obiectiv turistic fix pe pista de biciclete ca deh... in Campina n-avem.)

O Grecie mica intr-adevar, doar 295 km patrati aflata in insulele Dodecanese aflata intre insulele Kalymnos si Nisyros. Insula are un singur lant muntos si este tot timpul verde datorita climei blande exceptionale cu ploaie rara in perioada mai-octombrie si lipsita de canicula datorita brizei.

Acasa a plouat continuu cat timp am stat in insula si ne miram cum norii apareau si dispareau cu o viteza uimitoare. Ploaia nu a tinut mai mult de cateva minute dupa care cerul era albastru de ai fi zis ca n-au fost nori vreodata.

Un mare avantaj al insulei este asezarea ideala in partea de nord a insulelor Dodecanese care ii confera acces facil la toate insulele din jur Kalymnos, Leros, Patmos, Nisyros, Samos, Symi chiar si Rodos. In plus fata de asta, zilnic pleaca vapoare si vaporase, vis-a vis pe coasta Turciei in Bodrum. Drumul dureaza cam 40 de minute iar noaptea se vad impresionant peste mare luminile statiunii vestite din Turcia, Bodrum - vechiul Halicarnas.

Cativa din grupul nostru au plecat intr-una din zile cu vaporasul din portul Kos, catre Bodrum. Colegii greci ne-au avertizat ca in Bodrum, fiind pe continent este mai cald cu cateva grade fata de insula. La intoarcere, colegii de grup erau storsi de caldura si de atata umblat prin Bodrum, cu nasucurile si bratele rosii, arsi de soare.

Tot din port, am fi vrut sa mergem cu un vaporas cu panze tare simpatic, intr-o plimbare de-a lungul tarmului. Cred ca am fi incaput cam 25 de persoane pe vaporas, am stat de vorba cu persoana care organiza plimbarea si costa 40 de euro de persoana asta avand inclus ancorarea intr-un golf albastru si un gratar pe plaja facut cu participarea turistilor. N-am mai ajuns sa facem plimbarea. Ne-am fi intors seara tarziu si nu ne puteam permite.

Obiective de vizitat .

Am reusit sa vedem doar o parte dintre ele pentru ca, la un moment dat nu mai aveam incaltaminte in bagaj care sa nu ne faca urme de la atata mers. Si terminasem si plasturii.

-Castelul Neratzia. O mostra exceptionala de arhitectura defensiva din secolul al 15-lea. Controla pasajul pe mare dintre Kos si Halicarnas.

In Mastichari se organizeaza in fiecare an Festivalul vinului.

Cred ca am scris destul si sper ca inca nu v-ati plictisit.

Concluzie: Mi-a placut in KOS.

Si pe langa ce v-am insirat mai sus, mai am cateva motive (firesc, proprii si personale):

-Este tot o Grecie dar mai mica... dar oamenii sunt mai linistiti, mai zambitori, mai pregatiti, mai scoliti. Sunt mai constienti ca daca turism nu este... nimic nu este. Sunt mai multe flori, mult mai multe, mai multi copaci si arbusti tunsi ca la un concurs de tunsori moderne, mai multa curatenie si ordine, totul este bine conservat si ingrijit.

-Soferii de autobuz au case de marcat cu niste suporti speciali pentru fiecare marime de moneda, sa le puna si sa le scoata de acolo foarte usor (la Campina n-am vazut, soferii nostri de maxi se cauta prin buzunare minute intregi sa dea restul). Toti pe care i-am intalnit vorbeau engleza.

-Au dus-o greu, am aflat ca erau atat de saraci incat (am si vazut locurile) cultivau maslini pana sus in varful muntelui ca sa folosesca fiecare metru patrat de teren. Iar la cules, urcau si coborau zile intregi pante abrupte carand cosurile cu masline. Astazi, au pastrat plantatiile sa le aminteasca de vremurile acelea, la poalele muntelui aflandu-se acum unul din cele mai elegante si luxoase resorturi din insula.

-Unul din managerii hotelului unde am stat, un grec tanar si frumos cu ochi albastri, a “aruncat” asa intr-o doara: “ my facebook is... and I am not married “. Spre bucuria fetelor frumoase si singure din grupul nostru si a gazdei care ne-a spus zambind “ uite asa-s baietii din insula asta “.

-A trebuit sa intreb in mai multe locuri daca orasul care se vedea fix peste mare este Bodrum sau alt orasel mai mic. Am realizat tarziu de ce imi spuneau ca nu stiu …eram in Grecia si intrebam de turci. Ce sa fac si eu?

-Mancarea la un restaurant din port –sea food- ne-a costat 38 de euro pentru doua persoane cu bautura cu tot. O cafea ne-a costat 2,5 euro si un cappucino 3 euro.

-La una din cafenelele din port, la hotel la receptie, in echipa de animatori, la restaurant... am gasit romani. Ne-au spus ca pe insula Kos ar fi cateva sute de romani care lucreaza diverse. M-a impresionat bucuria sincera a unora cand ne-au auzit vorbind. (Fratzica…. vino incoace ca au venit de-ai nostri!) M-a impresionat dorinta altora de a-si face treaba pentru care erau angajati. Ne-au oferit o reducere substantiala daca mergeam in local cu tot grupul de 25 de persoane.

-Suvenirurile frumoase si nu scumpe. Am gasit pentru vitrina mea cateva lucrusoare tare dragute.

Dimineata la ora 6 ne-am imbarcat pe ferry boat cu destinatia Rodos. Afara pe punte, la o cafea (scumpaaaaaaaaa) am vazut un rasarit incredibil.

Am plecat lamurita. Insula KOS este mai mult decat …. o Grecie mai mica.

---

VIZUALIZĂRI: 8260 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI